Unitatea 22: ziua 4

1 Corinteni 12-14

Introducere

Apostolul Pavel a scris despre multele daruri ale Spiritului. El a făcut o comparaţie între Biserică şi un trup fizic şi a explicat că, aşa cum trupul fizic are nevoie de fiecare parte pentru a funcţiona în mod corespunzător, Biserica are nevoie ca fiecare membru al Bisericii să-şi folosească propriile daruri ale Spiritului pentru a-şi aduce contribuţia în cadrul ei şi a o întări. Pavel i-a sfătuit pe sfinţi să caute caritate şi darul spiritual al profeţiei.

1 Corinteni 12

Pavel propovăduieşte despre darurile spirituale

Citiţi următoarele declaraţii şi încercuiţi-o pe cea care credeţi că este mai corectă:

• O mărturie se dobândeşte.

• O mărturie este un dar.

Explicaţi răspunsul:

În timp ce studiaţi 1 Corinteni 12, căutaţi un principiu care vă va ajuta să ştiţi cum să obţineţi o mărturie personală despre Isus Hristos şi Evanghelia Sa.

În 1 Corinteni 12:1-2, citim că apostolul Pavel a dorit să propovăduiască membrilor Bisericii din Corint despre darurile spirituale.

Citiţi 1 Corinteni 12:3 şi căutaţi modul în care putem şti că Isus este Domnul şi Salvatorul. Profetul Joseph Smith ne-a explicat despre cuvântul zice în 1 Corinteni 12:3 că trebuie înţeles ca şti (vezi History of the Church, 4:602-603).

Folosindu-vă de ceea ce aţi învăţat în 1 Corinteni 12:3, completaţi următorul adevăr: Numai prin putem obţine mărturia personală că Isus Hristos este Salvatorul nostru.

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat despre nevoia de a primi o mărturie personală:

„O mărturie este cea mai preţioasă avere, deoarece nu este dobândită [doar] prin logică sau raţiune, ea nu poate fi cumpărată cu bogăţii pământeşti şi nu poate fi oferită ca dar sau moştenită de la strămoşii [noştri]. Nu putem depinde de mărturia altor oameni. Trebuie să cunoaştem noi înşine. Preşedintele Gordon B. Hinckley a spus: «Fiecare sfânt sau sfântă din zilele din urmă are responsabilitatea de a şti el însuşi sau ea însăşi, cu certitudine, dincolo de orice îndoială, că Isus este Fiul viu, înviat, al Dumnezeului Celui Viu» („Fear Not to Do Good”, Ensign, mai 1983, p. 80) …

Primim această mărturie când Duhul Sfânt vorbeşte spiritului din interiorul nostru. Vom primi o certitudine calmă şi neclintită, care va fi sursa mărturiei noastre și convingerii noastre” („Puterea unei mărturii personale”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 38).

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. De ce este important să înţelegem că mărturia despre Isus Hristos o primim doar prin Duhul Sfânt?

   2. Ce putem face pentru a invita Duhul Sfânt în viaţa noastră şi a primi acea mărturie?

Conform celor arătate în 1 Corinteni 12:4-31, Pavel a propovăduit sfinţilor din Corint că numeroase daruri spirituale sunt date pentru a fi folosite de toţi copiii Tatălui Ceresc şi pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să slujească unii altora. Darurile Spiritului sunt binecuvântări sau abilităţi date de Duhul Sfânt, iar Dumnezeu dă cel puţin un dar fiecărui membru al Bisericii (vezi D&L 46:11). Pavel a comparat Biserica cu un trup fizic. El a făcut o comparaţie între Biserică şi un trup fizic. Aşa cum fiecare parte a corpului este necesară trupului pentru a funcţiona în mod corect, fiecare membru al Bisericii îşi poate folosi darurile spirituale pentru a contribui la existenţa şi întărirea Bisericii. În acest scop, Pavel a sfătuit sfinţii să „[umble după] darurile cele mai bune [sau să le caute]” (1 Corinteni 12:31).

1 Corinteni 13

Pavel propovăduieşte despre importanţa de a avea caritate

Citiţi următoarele scenarii şi gândiţi-vă ce efecte dăunătoare se pot produce ca urmare a acestor atitudini şi comportamente.

• În mod frecvent, sunteţi deranjaţi şi supăraţi de comportamentul unui frate sau al unei surori.

• Un coleg de clasă este răutăcios faţă de voi, astfel că vă consideraţi îndreptăţiţi să-i răspundeţi răutăcios.

• Vă simţiţi invidioşi din cauza talentelor şi realizărilor unui prieten.

• Uneori găsiţi că este uşor să bârfiţi şi să vorbiţi rău despre alţii în cvorumul preoţiei sau în clasa Tinerelor Fete.

Stabiliţi ţeluri pentru a pune în practică ceea ce învăţaţi

Stabilirea de ţeluri pentru a pune în practică ceea ce învăţaţi vă poate ajuta să vă exercitaţi credinţa, să învăţaţi mai mult din studiul vostru şi să progresaţi spiritual. Căutaţi îndrumarea Duhului Sfânt când stabiliţi ţeluri. Asiguraţi-vă că ţelurile voastre, deşi necesită efort, ţin seama de realitate şi sunt realizabile. Scrieţi exact ceea ce veţi realiza, data la care planificaţi să îndepliniţi acel lucru şi cum plănuiţi să-l faceţi. Apoi, analizaţi progresul cu regularitate.

În timp ce studiaţi 1 Corinteni 13, căutaţi adevăruri care vă pot ajuta să evitaţi atitudini şi comportamente care vă pot distruge fericirea personală şi relaţiile bune cu alţii.

Citiţi 1 Corinteni 13:1-3 şi căutaţi o însuşire şi un dar al Spiritului pe care Pavel l-a lăudat foarte mult.

Caritatea este „cea mai înaltă, cea mai nobilă şi cea mai puternică dragoste, nu doar afecţiune”, (Ghid pentru scripturi, „Caritate”).

Observaţi în aceste versete modul în care Pavel i-a descris pe cei care au alte daruri spirituale, dar n-au caritate (vezi, de asemenea, D&L 88:125).

Expresiile „aramă sunătoare” şi „chimval zângănitor” din versetul 1 fac referire la instrumente care produc sunete puternice şi de fundal deranjante. În contextul din 1 Corinteni 13:1, aceste expresii pot avea semnificaţia unor cuvinte care devin lipsite de însemnătate sau valoare când vorbitorul nu este motivat de caritate.

Explicaţi faptul că Pavel a descris calităţile şi caracteristicile carităţii pentru a-i ajuta pe sfinţii corinteni să înţeleagă mai bine acest dar. Citiţi 1 Corinteni 13:4-8 şi căutaţi modul în care a descris Pavel caritatea sau dragostea. Puteţi marca ceea ce găsiţi.

Gândiţi-vă la explicaţiile următoare ale expresiilor care pot fi greu de înţeles. Expresia „îndelung răbdătoare” (versetul 4) descrie pe cineva care îndură încercările cu răbdare. „Nu invidiază” (versetul 4) descrie o persoană care nu este geloasă pe alţii. „Nu se laudă” (versetul 4) descrie o persoană care nu este mândră. „Nu se umflă de mândrie” (versetul 4) descrie calitatea unei persoane de a fi umilă. „Nu se poartă necuviincios” (versetul 5) descrie o persoană care nu este nepoliticoasă sau nechibzuită. „Nu caută nimic pentru sine” (versetul 5) descrie calitatea de a putea pune pe Dumnezeu şi pe alţii înaintea propriei persoane. „Nu se mânie” (versetul 5) descrie o persoană care nu se supără uşor. „Crede toate lucrurile” (versetul 7) descrie pe cineva care acceptă tot adevărul.

Cine este Cel a cărui viaţă însumează toate aceste atribute ale carităţii descrise de Pavel?

În Moroni 7:47, citim că profetul Mormon a propovăduit următoarele: „Caritatea este dragostea pură a lui Hristos”. Puteţi scrie această definiţie şi referinţă lângă 1 Corinteni 13:4-8.

2. Alegeţi două sau trei descrieri ale carităţii sau ale dragostei din 1 Corinteni 13:4-8. În jurnalul pentru studiul scripturilor, explicaţi modul în care Îl descriu ele pe Isus Hristos şi daţi un exemplu din viaţa Sa pentru fiecare descriere pe care aţi ales-o.

Un adevăr pe care îl învăţăm din 1 Corinteni 13:4-8 este acela că, în timp ce căutăm să obţinem darul spiritual al carităţii, devenim mai asemănători Salvatorului nostru, Isus Hristos.

Ce credeţi că înseamnă, în versetul 8, că „dragostea (sau caritatea) nu va pieri niciodată”?

Vârstnicul Jeffery R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris un mod prin care caritatea nu piere niciodată: „În viaţă sunt multe temeri şi eşecuri. Uneori, lucrurile ne dezamăgesc. Uneori oamenii ne dezamăgesc sau starea economică, afacerile sau guvernele ne dezamăgesc. Dar, în viaţă şi eternitate, un lucru nu ne dezamăgeşte – dragostea pură a lui Hristos” (Christ and the New Covenant, [1997], p. 337).

În 1 Corinteni 13:9-12, citim că Pavel a propovăduit de ce, în final, darurile spirituale ale cunoaşterii şi profeţiei vor pieri. Pavel a declarat că, în această viaţă, cunoaşterea disponibilă este incompletă şi că vom dobândi o cunoaştere perfectă în eternitate.

Citiţi 1 Corinteni 13:13 şi căutaţi trei daruri ale Spiritului despre care Pavel a propovăduit că vor rămâne.

Bazându-ne pe cele relatate în 1 Corinteni 13:13, completaţi următorul adevăr: ____________________ este cel mai mare dar al Spiritului.

De ce credeţi că, întotdeauna, caritatea sau dragostea este cel mai mare dar al Spiritului?

Conform celor arătate în 1 Corinteni 14:1, Pavel i-a sfătuit pe sfinţi să „[urmărească] dragostea”. Citiţi Moroni 7:48 şi căutaţi ce a propovăduit Mormon poporului său să facă pentru a obţine darul carităţii sau al dragostei.

Cum obţinem acest dar şi alte daruri spirituale? Conform celor spuse de Mormon, cui dăruieşte Tatăl Ceresc darul carităţii?

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Cum poate caritatea sau dragostea să îmbunătățească relaţiile noastre cu familia, prietenii şi colegii?

   2. Când aţi observat un gest de caritate în modul în care aţi fost tratat?

   3. Care dintre atributele carităţii sau dragostei menţionate în 1 Corinteni 13:4-7 simţiţi că sunt cele mai greu de obţinut ? De ce? Scrieţi un ţel cu privire la ceea ce veţi face pentru a urmări şi a obţine darul carităţii.

1 Corinteni 14

Pavel propovăduieşte că darul profeţiei este mai important decât darul de a vorbi în alte limbi

În 1 Corinteni 14:1-3, Pavel a sfătuit sfinţii să caute darul profeţiei. El a spus că darul profeţiei îi edifică sau instruieşte pe alţii mai mult decât o face darul de a vorbi în alte limbi.

„Profeţia constă în cuvinte sau scrieri de inspiraţie divină, pe care le primeşte cineva prin revelaţie de la Duhul Sfânt. «Mărturia lui Isus este spiritul profeţiei» (Apocalipsa 19:10)… Când profeţeşte cineva, acesta vorbeşte sau scrie ceea ce doreşte Dumnezeu ca el să cunoască, pentru binele său ori pentru binele celorlalţi” (Ghid pentru scripturi, „Profeţie, a profeţi”, scriptures.lds.org).

Din 1 Corinteni 14:1-3, învăţăm că, atunci când propovăduim şi depunem mărturie prin inspiraţie, îi putem ajuta pe alţii să se zidească sufleteşte şi să fie alinaţi. Un mod prin care îi putem îndemna pe alţii (vezi versetul 3) este de a-i încuraja.

Gândiţi-vă la un moment în care învăţăturile sau mărturia cuiva v-au instruit, încurajat sau alinat.

În 1 Corinteni 14:4-40, Pavel i-a avertizat pe sfinţii corinteni cu privire la darul de a vorbi în alte limbi. Pavel i-a avertizat că, dacă este folosit impropriu, darul de a vorbi în alte limbi nu va reuşi să zidească Biserica şi va distrage membrii de la căutarea unor daruri spirituale mai folositoare. De asemenea, Pavel a propovăduit că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii” (1 Corinteni 14:33) şi că toate lucrurile în Biserică trebuie făcute într-o ordine corectă.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat 1 Corinteni 12-14 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: