Isus i-a învăţat pe ucenicii Săi despre nevoia de a-i ierta pe alţii. După aceea, apostolii I-au cerut lui Isus să le mărească credinţa. Drept răspuns, Salvatorul i-a învăţat pilda despre robii netrebnici. Mai târziu, Isus a vindecat zece leproşi, însă numai unul dintre ei s-a întors să-I mulţumească. Salvatorul s-a confruntat cu fariseii şi i-a învăţat despre venirea împărăţiei lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă la situaţii care ar necesita să vă exercitaţi credinţa, de exemplu când cereţi o binecuvântare a preoţiei, când plătiţi zeciuiala sau când aveţi de rostit o cuvântare sau de predat o lecţie la Biserică. Scrieţi lista voastră în jurnalul pentru studiul scripturilor. Apoi, răspundeţi la următoarele întrebări: Aţi vrut vreodată să aveţi credinţă mai mare? Dacă da, ce experienţe aţi avut sau cu ce anume v-aţi confruntat, astfel încât aţi ajuns să aveţi această dorinţă?
Pe măsură ce studiaţi Luca 17, căutaţi principii care vă pot ajuta să vă măriţi credinţa.
În Luca 17:1-2 Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi că cei care îi fac pe alţii să păcătuiască vor fi traşi la răspundere.
Citiţi Luca 17:3-4 şi căutaţi o poruncă pe care Slavatorul a dat-o ucenicilor Săi, care ar putea fi respectată având credinţă. Marcaţi această poruncă în scripturile voastre.
De ce ar putea fi greu să ierţi pe cineva care îţi face rău în mod repetat?
Citiţi Luca 17:5 pentru a afla ce au dorit apostolii de la Salvator după ce i-a învăţat despre iertare.
În ce fel faptul de a căuta credinţă mai mare îi ajută să ţină porunca de a ierta pe alţii?
După cum este consemnat în Luca 17:6, Salvatorul a răspuns la rugămintea apostolilor de a le mări credinţa depunând mărturie că o credinţă de mărimea unui grăunte de muştar poate produce miracole. Pentru a-i ajuta să ştie cum să-şi mărească credinţa, Isus le-a dat o pildă care descrie relaţia dintre un stăpân şi un rob.
Citiţi Luca 17:7-10 şi căutaţi ceea ce aşteaptă un stăpân de la robul său. Folosiţi notele de subsol pentru a vă ajuta să înţelegeţi unele dintre cuvintele grele din pildă.
În vremurile biblice, un stăpân îi oferea robului său toate lucrurile de care avea nevoie, în timp ce robul îşi îndeplinea sarcinile sale. Datorită acestui lucru, nu era nevoie ca stăpânul să-i mulţumească robului în mod deosebit sau să se simtă îndatorat lui pentru că îşi îndeplinea îndatoririle.
Gândiţi-vă la moduri în care Tatăl Ceresc este precum stăpânul din această pildă.
În Luca 17:10, puteţi marca expresia „am făcut ce eram datori să facem”.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următoarele lucruri: Credinţa noastră va creşte pe măsură ce ne străduim să facem tot ceea ce porunceşte Tatăl Ceresc. Veţi completa această afirmaţie mai târziu.
Puteţi marca în Luca 17:10 ce a spus Isus că trebuie să zică robii după ce fac ceea ce li s-a poruncit.
A realiza că suntem robi netrebnici înseamnă că, oricât de bine am ţine poruncile, suntem întotdeauna îndatoraţi lui Dumnezeu. El ne binecuvântează cu atâta generozitate, încât nu-L putem răsplăti niciodată – nici când suntem supuşi şi trăim în mod neprihănit (vezi Mosia 2:20-26).
Completaţi afirmaţia în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor pentru a reda următorul principiu: Credinţa noastră va creşte pe măsură ce ne străduim să facem tot ceea ce porunceşte Tatăl Ceresc şi ne aducem aminte că-i suntem mereu îndatoraţi. Apoi, răspundeţi la următoarea întrebare: În ce fel faptul de a ne strădui să facem tot ceea ce porunceşte Dumnezeu ne măreşte credinţa?
Imagine
Preşedintele Heber J. Grant
Preşedintele Heber J. Grant ne-a învăţat despre importanţa de a ne face datoria slujindu-I lui Dumnezeu: „Nu există niciun pericol ca un bărbat sau o femeie să-şi piardă credinţa în această Biserică dacă este umil şi se roagă şi îşi face datoria. Nu am cunoscut niciodată o astfel de persoană care să-şi piardă credinţa. Când ne facem datoria, credinţa creşte până când devine cunoaştere perfectă (Teachings of Presidents of the Church: Heber J. Grant [2002], p. 28).
Reflectaţi la un moment în care aţi ţinut poruncile sau v-aţi făcut în mod supus datoria faţă de Dumnezeu şi, drept rezultat, aţi simţit că aveţi credinţă mai mare.
Ţinând cont de ceea ce cunoaşteţi despre lepră, completaţi următoarea afirmaţie: În vremurile biblice, ar fi fost greu să suferi de lepră deoarece .
Lepra era o boală care putea duce la desfigurare şi moarte. Leproşii erau separaţi de restul societăţii pentru a proteja sănătatea celorlalţi şi li se cerea să strige „necurat!” pentru a avertiza pe oricine se apropia de ei (vezi Ghid pentru scripturi, „Lepră”).
Citiţi Luca 17:11-12 pentru a afla cu cine s-a întâlnit Isus când s-a oprit într-un sat în timp ce călătorea spre Ierusalim.
Dacă aţi fi fost unul dintre acei leproşi, ce sentimente aţi fi avut când l-aţi fi văzut pe Isus?
Citiţi Luca 17: 13-14 şi fiţi atenţi ce I-au spus leproşii Salvatorului şi ce le-a răspuns El.
Legea lui Moise prevedea ca leproşii să se arate preoţilor după ce se făceau bine pentru a fi readmişi în societate (vezi Leviticul 14). Puteţi marca în scripturile voastre ce s-a întâmplat când leproşii au mers să se arate preotului.
Din Luca 17:14, putem învăţa că primim binecuvântările Domnului pe măsură ce facem ce ne-a instruit El să facem.
Gândiţi-vă cum ar fi fost – cum v-ar fi schimbat viaţa – dacă aţi fi fost unul dintre cei zece leproşi care au fost vindecaţi. Ce credeţi că aţi fi făcut după ce v-aţi fi dat seama că aţi fost vindecat de lepră?
Citiţi Luca 17:15-19 şi căutaţi ce a făcut unul dintre leproşi spre deosebire de ceilalţi.
Un adevăr pe care-l putem învăţa de la leprosul care s-a întors să mulţumească este că este important să ne exprimăm recunoştinţa pentru binecuvântările pe care le primim.
De ce este important să ne exprimăm recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le primim?
În ce mod am putea fi noi, uneori, ca cei nouă leproşi?
Imagine
Preşedintele Thomas S. Monson
În timp ce citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson, marcaţi ceea ce ne-a învăţat dânsul că se va întâmpla dacă ne exprimăm recunoştinţa faţă de Tatăl nostru din Cer: „Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, ne amintim noi să mulţumim pentru binecuvântările pe care le primim? Mulţumirile adresate în mod sincer nu ne ajută doar să recunoaştem binecuvântările primite, dar ne şi deschide porţile cerului şi ne ajută să simţim dragostea lui Dumnezeu” („Darul divin al pocăinţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 87).
Puteţi marca în Luca 17:19 ce a spus Salvatorul că s-a întâmplat cu leprosul care a mulţumit.
În ce fel faptul de a aduce mulţumiri Domnului pentru binecuvântările noastre ne ajută să fim mântuiţi?
Consemnaţi în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor binecuvântări din partea Tatălui Ceresc pentru care sunteţi recunoscători. Enumeraţi câteva lucruri pe care le puteţi face în viaţă pentru a vă arăta recunoştinţa pentru aceste binecuvântări.