Bibliotecă
Unitatea 10: ziua 3 Luca 7:18-50


Unitatea 10: ziua 3

Luca 7:18-50

Introducere

Isus l-a elogiat pe Ioan Botezătorul şi a depus mărturie că Ioan a pregătit calea pentru slujirea Sa. În timp ce Isus lua masa împreună cu un fariseu, o femeie care se pocăia şi-a arătat credinţa în Isus şi dragostea pentru El.

Luca 7:18-35

Isus îl elogiază pe Ioan Botezătorul şi depune mărturie despre misiunea lui Ioan

Ce vă amintiţi despre Ioan Botezătorul?

  1. icon indicând o adnotare în jurnalÎn jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, enumeraţi cât mai multe lucruri despre Ioan Botezătorul pe care vi le amintiţi.

Imaginaţi-vă o trestie (un fir mare de iarbă) şi pe cineva îmbrăcat în haine moi, scumpe, care locuieşte într-un palat. În timp ce vă gândiţi la acestea, citiţi Luca 7:24-26 şi căutaţi ce a propovăduit Isus despre Ioan Botezătorul.

În ce mod credeţi că Ioan Botezătorul era diferit de trestie sau de cineva care trăieşte în lux?

Spre deosebire de trestie, care este scuturată şi bătută de vânt, Ioan Botezătorul era ferm şi neclintit în mărturia lui şi în înfăptuirea misiunii sale. El a locuit în deşert şi a purtat îmbrăcăminte făcută din păr de cămilă, care era foarte aspră la atingere. În loc să caute confortul temporal, Ioan Botezătorul a căutat numai să împlinească voia lui Dumnezeu.

Ioan Botezătorul propovăduind

Isus a spus că Ioan Botezătorul era „mai mult decât un proroc” (Luca 7:26). Citiţi Luca 7:27-28 şi căutaţi motivul pentru care Ioan Botezătorul era unic între profeţi.

Când Isus a spus „trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta” (Luca 7:27), El a citat o profeţie scrisă cu sute de ani înainte care vorbea despre un „mesager” care va „pregăti calea înaintea [lui Mesia]” (Maleahi 3:1). Din aceste versete, învăţăm că Ioan Botezătorul a fost profetul prerânduit să pregătească calea înaintea Fiului lui Dumnezeu şi să-L boteze.

Cum a pregătit Ioan Botezătorul calea pentru venirea lui Isus Hristos?

Profetul Joseph Smith

Profetul Joseph Smith a spus următoarele cu privire la Luca 7:28: „Isus a fost considerat ca având cea mai mică pretenţie în împărăţia lui Dumnezeu şi a fost, [în aparenţă], cel mai puţin îndreptăţit să fie considerat de ei [de dorinţa lor de a crede] profet; este ca şi cum El ar fi spus: «El care este considerat cel mai mic între voi este mai mare decât Ioan – adică Eu Însumi” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 86).

În Luca 7:29-35, citim că mulţi au crezut în învăţăturile lui Isus, dar fariseii şi învăţătorii legii care erau prezenţi I-au respins învăţăturile. Isus a explicat că ei au respins adevărul, indiferent dacă acesta a fost propovăduit de El sau de Ioan Botezătorul.

Luca 7:36-50

În timp ce Isus lua cina cu Simon fariseul, o femeie I-a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei

V-aţi întrebat vreodată dacă puteţi fi iertaţi de păcatele voastre?

Pe măsură ce studiaţi restul versetelor din Luca 7, căutaţi adevăruri care vă pot ajuta atunci când vă întrebaţi dacă puteţi fi iertaţi.

Citim în Luca 7:36 că un fariseu pe nume Simon L-a invitat pe Isus la un ospăţ în casa lui. La ospeţe de acest gen, musafirii stăteau sau se sprijineau pe perne în jurul unei mese joase şi îşi întindeau picioarele în partea opusă. Săracilor li se permitea să ia resturile rămase de la ospeţe, prin urmare, nu era ceva neobişnuit ca oameni neinvitaţi să intre în casă în timpul unui ospăţ (vezi James E. Talmage, Jesus the Christ, ediţia a 3-a [1916], p. 261).

Citiţi Luca 7:37-39 şi căutaţi cine a intrat la acest ospăţ fără să fie invitat.

Observaţi că femeia şi-a exprimat dragostea pentru Salvator spălând, sărutând şi ungându-I picioarele. Un „vas de alabastru cu mir mirositor” (Luca 7:37) era o sticlă cu ulei parfumat scump.

Potrivit celor relatate în Luca 7:39, la ce s-a gândit Simon când a văzut ce făcea femeia?

Citind gândurile lui Simon, Isus a propovăduit o pildă despre doi datornici şi un creditor. Un creditor este o persoană care dă bani cu împrumut; un datornic este o persoană care ia bani cu împrumut. Datornicul este de acord să-i plătească înapoi creditorului sau să meargă la închisoare.

Citiţi Luca 7:40-43 şi gândiţi-vă pe cine ar putea reprezenta fiecare persoană din pildă.

  1. icon indicând o adnotare în jurnalCopiaţi următorul tabel în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor. Completaţi spaţiile libere cu Simon Fariseul, femeia şi Isus în funcţie de persoana pe care ar putea-o reprezenta fiecare în pildă. (Lăsaţi loc liber în coloanele de sub „Datornic” pentru a scrie mai multe la însărcinarea următoare.)

Creditor =

Datornic care datorează 50 de lei =

Datornic care datorează 500 de lei =

Vârstnicul James E. Talmage

Vârstnicul James E.Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre ospitalitatea de care dădeau dovadă în mod obişnuit gazdele faţă de invitaţii lor în vremea lui Isus: „Era un obicei al vremurilor să tratezi un invitat distins cu atenţie deosebită, să-l primeşti cu un sărut de bunvenit, să-i oferi apă pentru a-şi spăla picioarele de praf şi ulei pentru a-şi unge capul şi barba” (Jesus the Christ, p. 261).

Citiţi Luca 7:44-46 şi căutaţi diferenţele dintre modul în care L-a primit Simon pe Isus la ospăţul său şi modul în care L-a tratat femeia.

  1. icon indicând o adnotare în jurnalÎn tabelul din jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, enumeraţi în coloanele potrivite unele dintre diferenţele dintre modul în care L-a tratat Simon pe Isus şi modul în care L-a tratat femeia.

Prin faptul că Salvatorul l-a comparat în mod indirect pe Simon cu datornicul care datora 50 de lei, El sugera că şi Simon avea nevoie să fie iertat pentru păcatele lui.

Citiţi Luca 7:47-50 şi fiţi atenţi la ce a făcut posibil ca această femeie să fie iertată. Puteţi marca lucrurile pe care le găsiţi.

Vârstnicul Bruce R. McConkie

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus cu privire la credinţa acestei femei următoarele lucruri: „De fapt, Isus spune: «Păcatele ei au fost multe, dar ea a crezut în mine, s-a pocăit de păcatele ei, a fost botezată de ucenicii mei şi păcatele ei au fost spălate în apele botezului. Acum, ea a venit să mă caute pentru a-şi arăta recunoştinţa nemărginită a uneia care a fost murdară, dar acum este curată. Recunoştinţa ei nu cunoaşte limite şi dragostea ei este nemărginită, pentru că i s-au iertat multe»” Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume. [1965-1973], 1:265).

Din această relatare putem învăţa următoarele principii: Când ne exercităm credinţa arătându-ne dragostea şi devotamentul faţă de Domnul, putem primi iertarea Sa şi, când suntem iertaţi de Domnul, ni se umple inima de dorinţa de a-L iubi şi a-L sluji mai mult.

Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a depus mărturie despre dragostea şi iertarea disponibile tuturor.

Vârstnicul Neil L. Andersen

„[Există multe] grade diferite de demnitate personală şi de neprihănire. Totuşi, pocăinţa este o binecuvântare pentru noi toţi. Fiecare dintre noi are nevoie să simtă braţele pline de milă ale Salvatorului prin iertarea păcatelor noastre.

Acum câţiva ani, am fost rugat să mă întâlnesc cu un bărbat care, cu mult înainte de întrevederea noastră, trecuse printr-o perioadă de desfrânare. Ca rezultat al alegerilor sale greşite, el îşi pierduse calitatea de membru al Bisericii. Se întorsese la Biserică de multă vreme şi ţinea poruncile cu credinţă, însă faptele făcute în trecut îl urmăreau. Când m-am întâlnit cu el, am simţit ruşinea şi remuşcarea profundă pe care le avea deoarece îşi încălcase legămintele. După interviul nostru, mi-am aşezat mâinile pe capul său pentru a-i oferi o binecuvântare a preoţiei. Înainte de a spune vreun cuvânt, am fost copleşit de sentimentul dragostei şi iertării Salvatorului faţă de el. După binecuvântare, ne-am îmbrăţişat şi bărbatul a plâns sincer.

Mă minunez de braţele Salvatorului pline de milă şi dragoste pentru cel pocăit, indiferent de cât de plin de egoism ar fi fost păcatul abandonat. Mărturisesc că Salvatorul poate şi este nerăbdător să ne ierte păcatele. Cu excepţia păcatelor celor puţini care aleg pierzania după ce au cunoscut plenitudinea, nu există păcat care să nu poată fi iertat. Ce privilegiu minunat avem, cu toţii, să ne depărtăm de păcatele noastre şi să venim la Hristos! Iertarea divină este unul dintre cele mai dulci fructe ale Evangheliei, care înlătură vinovăţia şi durerea din inimile noastre şi le înlocuieşte cu bucurie şi o conştiinţă împăcată” („Pocăiţi-vă… ca Eu să vă pot vindeca”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 40-41).

  1. icon indicând o adnotare în jurnalÎn jurnalul pentru studiul scripturilor, faceţi una sau ambele însărcinări care urmează:

    1. Gândiţi-vă la un moment în care aţi simţit că aţi fost iertaţi de Domnul. Fără să divulgaţi o situaţie personală în care aţi avut nevoie de iertarea Domnului, scrieţi gândurile şi sentimentele pe care le-aţi avut faţă de Salvator.

    2. Folosiţi ce aţi învăţat în timp ce aţi studiat Luca 7 pentru a scrie cum le-aţi răspunde prietenilor care se întreabă dacă pot fi iertaţi de păcatele lor.

  2. icon indicând o adnotare în jurnalÎn jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

    Am studiat Luca 7:18-50 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

    Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: