Introducere la 2 Petru
De ce studiem această carte?
Profetul Joseph Smith a spus: „Petru a scris folosind cel mai sublim limbaj dintre toţi apostolii” (în History of the Church, 5:392). Sublim înseamnă exaltat în ceea ce priveşte gândurile, de o valoare deosebită şi tendinţa de a inspira admiraţie.
Fiind un martor ocular al schimbării la faţă a lui Isus Hristos (vezi 2 Petru 1:16-18), Petru şi-a îndemnat cititorii să-şi mărească cunoaşterea despre Salvator şi să caute să dobândească atribute divine pentru a putea fi părtaşi „firii dumnezeieşti” (vezi 2 Petru 1:4-8). El şi-a asigurat cititorii că această creştere spirituală îi va ajuta să îşi „[întărească] chemarea şi alegerea” (2 Petru 1:10). „Petru afirmă din nou că Domnul va veni din cer în glorie măreaţă şi va judeca pământul” (Bible Dictionary, în versiunea SZU a Bibliei în limba engleză „Peter, Epistles of”). Studiind A doua epistolă a lui Petru, puteţi dezvolta o credinţă mai mare în Isus Hristos şi puteţi primi instruire şi inspiraţie care vă pot ajuta să deveniţi mai asemănători Lui.
Cine a scris această carte?
Autorul celei de-a Doua epistole soborniceşti a lui Petru este Simon Petru, apostolul senior al lui Isus Hristos (vezi 2 Petru 1:1).
Când şi unde a fost scrisă?
Nu ştim exact unde şi când a fost scrisă această epistolă. Se presupune, în mod general, că Petru a scris această epistolă în Roma, după ce a scris epistola cunoscută ca 1 Petru, redactată cel mai probabil în jurul anului 64 d.H. (vezi Bible Dictionary, în versiunea SZU a Bibliei în limba engleză „Peter, Epistles of”).
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Petru a spus că el a scris pentru „cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră” (2 Petru 1:1). Acest lucru poate indica faptul că cititorii lui Petru erau aceiaşi creştini din neamuri cărora le-a fost adresată prima sa epistolă (vezi 2 Petru 3:1). Conţinutul versetelor din 2 Petru 1:12-15 ne arată că această epistolă a fost scrisă ca un mesaj de rămas bun pentru cititorii săi.
Spre deosebire de Întâia epistolă a lui Petru, care i-a ajutat pe sfinţi să facă faţă persecuţiei din afară, A doua epistolă a lui Petru vorbeşte despre apostazia din interiorul Bisericii care ameninţa viitorul acesteia. Proroci şi învăţători mincinoşi strecurau pe furiş „erezii nimicitoare [învăţături neadevărate], se [lepădau] de Stăpânul, care i-a răscumpărat” (2 Petru 2:1). Petru a scris această scrisoare pentru a-i încuraja pe sfinţi să-şi dezvolte cunoaşterea despre Domnul şi să-şi „[întărească] chemarea şi alegerea” (2 Petru 1:10).
Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?
„Aparent, a doua epistolă a fost scrisă pentru aceiaşi membri ai Bisericii ca şi prima (3:1). A fost scrisă atunci când simţea că moartea i se apropie (1:14) şi este menită să ne păzească de apostazie” (Bible Dictionary, în versiunea SZU a Bibliei în limba engleză „Peter, Epistles of”). Conţine, de asemenea, unele dintre cele mai puternice cuvinte ale lui Petru şi ultimele sale mărturii.
O temă predominantă în 2 Petru este importanţa faptului de a dobândi cunoaştere despre Isus Hristos. Petru le promite cititorilor săi că, dacă vor căuta să dobândească atribute divine şi să-şi dezvolte firea dumnezeiască, ei „[nu vor fi lăsaţi să fie] nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:8) şi îşi vor „[întări] chemarea şi alegerea” (2 Petru 1:10).
Petru a comparat adevărata cunoaştere despre Isus Hristos cu învăţăturile şi cunoaşterea neadevărate răspândite de apostaţi (vezi 2 Petru 2). În încheierea acestei epistole, Petru le-a făcut sfinţilor o ultimă invitaţie de a „[creşte] în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3:18).
Rezumat
2 Petru 1 Petru explică faptul că promisiunile lui Isus Hristos permit sfinţilor să poată fi făcuţi „părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:4). El îi încurajează să îşi „[întărească] chemarea şi alegerea” (2 Petru 1:10). Petru vorbeşte despre experienţa sa de pe Muntele Schimbării la Faţă, atunci când L-a văzut pe Hristos glorificat şi a auzit glasul Tatălui. Petru a spus că „avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare” (2 Petru 1:19).
2 Petru 2. Petru avertizează membrii Bisericii în privinţa prorocilor şi învăţătorilor mincinoşi care vor veni printre ei şi vor căuta să-i ducă pe sfinţi în rătăcire. Aceşti învăţători ticăloşi Îl vor nega pe Domnul şi vor vorbi de rău „calea adevărului” (2 Petru 2:2). Petru ne învaţă că este mai bine să nu acceptăm Evanghelia decât să facem legăminte şi să nu trăim potrivit acestora.
2 Petru 3. Petru declară certitudinea faptului că Hristos va veni la timpul ales de El, că El va purifica pământul cu foc, îi va distruge pe cei ticăloşi şi îi va salva pe cei sârguincioşi şi credincioşi. Petru îi încurajează pe sfinţi să „[crească] în harul şi în cunoştinţa… [despre] Isus Hristos” (2 Petru 3:18).