Introducere la Evanghelia după Marcu
De ce studiem această carte?
Cartea lui Marcu relarează slujirea, moartea şi învierea lui Isus Hristos într-un ritm rapid care, deseori, se concentrează pe faptele impresionante ale Salvatorului. Cel mai important dintre acestea este ispăşirea, pe care Marcu a subliniat-o ca fiind centrală misiunii lui Isus în calitate de Mesia cel demult promis. Studiind relatarea şi mărturia lui Marcu despre modul în care Salvatorul Şi-a îndeplinit misiunea ispăşitoare, puteţi deveni mai convertiţi la Evanghelie şi puteţi găsi curajul de a-L urma pe Salvator.
Cine a scris această carte?
Marcu (numit şi Ioan Marcu) este autorul acestei cărţi. Deşi Marcu nu a fost între primii ucenici ai lui Isus Hristos, el s-a convertit mai târziu şi a devenit asistentul apostolului Petru şi, cel mai probabil, a scris Evanghelia sa bazându-se pe ceea ce a aflat de la Petru (vezi Ghid pentru scripturi, „Marcu”).
Marcu şi mama lui, Maria, au locuit în Ierusalim; căminul lor era loc de adunare pentru unii dintre creştinii din perioada de început a Bisericii (vezi Faptele apostolilor 12:12). Marcu a plecat din Ierusalim pentru a-i ajuta pe Barnaba şi Saul (Pavel) în timpul primei lor călătorii (vezi Faptele apostolilor 12:25; 13:4-6, 42-48). Mai târziu, Pavel a scris că Marcu se afla cu el în Roma (vezi Coloseni 4:10; Filimon 1:24) şi îl laudă pe Marcu pentru că era un coleg care „[îi era] de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:11). Petru s-a referit la el ca fiind „Marcu, fiul meu” (1 Petru 5:13), sugerând apropierea relaţiei lor.
Când şi unde a fost scrisă?
Nu se ştie exact când a fost scrisă Evanghelia după Marcu. Cel mai probabil, a fost scrisă în Roma între 64 d. H. şi 70 d.H., poate la scurt timp după martiriul apostolului Petru, în jurul anului 64 d. H .
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Evanghelia după Marcu conţine detalii – precum citate traduse din limba aramaică, expresii din limba latină şi explicaţii ale obiceiurilor iudeilor – care par a fi scrise pentru un public alcătuit în principal din romani şi oameni din alte naţiuni, precum şi din cei care s-au convertit la creştinism, cel mai probabil în Roma şi în Imperiul Roman. Mulţi cred că Marcu a fost cu Petru în Roma în timpul unei perioade de mari încercări a credinţei pentru mulţi membri ai Bisericii în locuri diferite din Imperiul Roman.
O treime din Evanghelia lui Marcu conţine relatări despre învăţăturile şi experienţele Salvatorului din ultima săptămână a vieţii Sale. Marcu a depus mărturie că Fiul lui Dumnezeu, aflat în suferinţă, a triumfat în cele din urmă asupra răului, păcatului şi a morţii. Această mărturie însemna că cei care Îl urmau pe Salvator nu trebuiau să se teamă; când se confruntau cu persecuţii, încercări sau chiar moarte, ei Îl urmau pe Învăţătorul lor. Ei puteau îndura cu încredere ştiind că Domnul avea să-i ajute şi că toate promisiunile Lui aveau, în cele din urmă, să se împlinească.
Care sunt unele dintre trăsăturile caracteristice ale acestei cărţi?
Evanghelia după Marcu începe brusc şi dramatic şi are un ritm alert, relatând evenimentele într-o succesiune rapidă. Marcu a folosit în mod frecvent cuvintele îndată şi imediat, creând efectul unui ritm şi al unei acţiuni alerte.
Deşi peste 90 la sută din informaţiile din Marcu se găsesc, de asemenea, în Matei şi în Luca, relatările lui Marcu include deseori detalii suplimentare care ne ajută să apreciem mai mult îndurarea Salvatorului şi modul în care oamenii din jurul Lui reacţionau (compară Marcu 9:14-27 cu Matei 17:14-18). De exemplu, Marcu a relatat despre primirea plină de entuziasm de care a avut parte Salvatorul în Galilea şi în alte locuri la începutul slujirii Sale din viaţa muritoare (vezi Marcu 1:32-33, 45; 2:2; 3:7-9; 4:1). De asemenea, Marcu a relatat cu grijă reacţia negativă a cărturarilor şi fariseilor, care s-au opus în mod progresiv, de la a avea gânduri sceptice (vezi Marcu 2:6-7) la a complota pentru a-L distruge pe Isus (vezi Marcu 3:6).
Printre temele importante din Evanghelia după Marcu se numără atât întrebările legate de cine era Isus, cine a înţeles identitatea Sa, cât şi rolul de ucenic care trebuie „[să-şi ia] crucea şi [să-L urmeze pe Isus]” (Marcu 8:34). Pe lângă acestea, Evanghelia după Marcu este singura care relatează pilda cu sămânţa (vezi Marcu 4:26-27), vindecarea unui surd în ţinutul Decapole (vezi Marcu 7:31-37) şi vindecarea treptată a unui orb în Betsaida (vezi Marcu 8:22-26).
Rezumat
Marcu 1-4. Isus este botezat de către Ioan Botezătorul şi începe să propovăduiască, să cheme ucenici şi să înfăptuiască miracole. Pe măsură ce opoziţia împotriva Sa creşte, El propovăduieşte în pilde.
Marcu 5-7. Salvatorul continuă să înfăptuiască multe miracole, dând dovadă de compasiune faţă de ceilalţi. După ce Ioan Botezătorul este ucis, Isus hrăneşte peste 5.000 de oameni şi merge pe apă. El propovăduieşte împotriva tradiţiilor incorecte.
Marcu 8-10. Isus Hristos continuă să înfăptuiască miracole. Petru depune mărturie că Isus este Hristosul. Salvatorul profeţeşte de trei ori despre suferinţa, moartea şi învierea Sa, dar ucenicii nu înţeleg în totalitate ce înseamnă acestea. El îi învaţă despre umilinţa şi slujirea care se cer de la ucenicii Săi.
Marcu 11-16. În ultima săptămână din viaţa Sa, Salvatorul intră în Ierusalim, îi învaţă pe ucenicii Săi, suferă în Ghetsimani şi este răstignit. Isus Hristos învie.