Marcu 9:1-29

Introducere

Cu aproximativ şase luni înainte de răstignirea Sa, Isus S-a schimbat la faţă (a fost văzut în starea Sa glorioasă) în timp ce se afla împreună cu Petru, Iacov şi Ioan pe un munte. După aceea, El i-a învăţat pe aceşti ucenici că Ioan Botezătorul era un fel de Elias sau un profet care pregăteşte calea pentru Mesia. După ce Isus s-a întors la ceilalţi ucenici ai Săi, un bărbat L-a rugat să alunge un spirit rău din fiul său. Isus a alungat spiritul rău şi i-a învăţat pe ucenicii Săi despre nevoia de a se ruga şi de a posti.

Marcu 9:1-13

Isus Se schimbă la faţă şi El le propovăduieşte lui Petru, Iacov şi Ioan despre Elias

Vedeţi câte flotări sau abdomene puteţi face într-un minut. Scrieţi numărul acestora aici: ____________________

De ce ar dori sau ar avea nevoie cineva să-şi mărească puterea fizică?

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. În ce fel putem asemăna puterea fizică cu puterea spirituală sau credinţa în Isus Hristos?
2. Care sunt câteva dintre situaţiile în care s-ar putea să aveţi nevoie să vă întăriţi credinţa în Isus Hristos?

Pe măsură ce studiaţi Marcu 9:1-29, căutaţi adevăruri care vă pot ajuta să vă întăriţi credinţa.

Marcu 9:1-13 conţine o relatare a schimbării la faţă a lui Isus în prezenţa lui Petru, a lui Iacov şi a lui Ioan pe un munte şi apariţia pe munte a lui Moise şi Elias (Ilie), despre care aţi învăţat în timpul lecţiei voastre din Matei 17. Isus i-a învăţat, de asemenea, pe aceşti apostoli că Ioan Botezătorul a împlinit rolul profeţit al unui Elias. „Elias” este un titlu dat celor care pregătesc calea pentru venirea lui Mesia.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith ne ajută să înţelegem mai multe despre răspunsul pe care Salvatorul l-a dat la întrebarea apostolilor: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?” (Marcu 9:11):

„El le-a răspuns: «Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el; şi El a depus mărturie despre Mine iar ei nu l-au primit. Cu adevărat acesta a fost Elias” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 9:10-11).

Cine este Elias? Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat care este rolul lui Elias în restaurare.

„Sunt trei revelaţii diferite care îl numesc pe Elias ca fiind trei persoane diferite. La ce ne duce cu gândul acest fapt?

Mulţi slujitori angelici au fost trimişi din curţile de glorie pentru a conferi chei şi puteri, pentru a încredinţa dispensaţiile şi gloriile lor din nou oamenilor pe pământ. Au venit cel puţin următorii: Moroni, Ioan Botezătorul, Petru, Iacov şi Ioan, Moise, Ilie, Elias, Gavril, Rafael şi Mihail. (D&L 13; 110; 128:19-21.) Deşi este aparent faptul că povara întreagă a restaurării nu a fost purtată de un singur mesager, ci, mai degrabă, fiecare a avut o înzestrare concretă din înalturi, devine clar faptul că Elias este un personaj multiplu. Expresia trebuie înţeleasă ca fiind un nume şi un titlu atribuit celor ale căror misiune este să încredinţeze chei şi puteri oamenilor în această ultimă dispensaţie [vezi Doctrines of Salvation, compilaţie de Bruce R. McConkie, 3 volume (1954-1956), 1:170-174]” (Mormon Doctrine, ediţia a 2-a [1966], p. 221).

Marcu 9:14-29

Isus alungă un spirit rău din fiul unui om

Citiţi Marcu 9:14-18 şi căutaţi ce s-a întâmplat când Salvatorul S-a întors de pe munte la ceilalţi ucenici ai Săi.

Fiul bărbatului era posedat de un spirit rău, care îi cauza pierderea vorbirii, surzenie şi alte probleme (vezi Marcu 9:17-18, 22, 25). Imaginaţi-vă că sunteţi tatăl lui. În ce fel v-ar fi afectată credinţa în Salvator şi în puterea Sa dacă ucenicii nu ar putea să-l vindece pe fiul vostru?

Citiţi Marcu 9:19-22 încercând să vă imaginaţi cum s-a simţit acest tată în timp ce a vorbit cu Salvatorul.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a oferit o altă perspectivă în ceea ce privesc sentimentele şi rugămintele acestui tată. „Fiind ultima speranţă, acest tată îşi afirmă credinţa pe care o are şi Îl imploră pe Salvatorul lumii: «Dacă [Tu] poţi face ceva, fie-ţi milă de noi şi ajută-ne» [Marcu 9:22; caractere cursive adăugate]. Abia pot citi aceste cuvinte fără să-mi dea lacrimile. Pronumele la forma de plural noi este, în mod evident, folosit în mod intenţionat. De fapt, omul spune: «Toată familia noastră imploră. Lupta noastră nu se opreşte niciodată. Suntem la capătul puterilor. Fiul nostru cade în apă. Cade în foc. El este mereu în pericol şi nouă ne este teamă mereu. Nu ştim la cine altcineva putem apela. Ne poţi ajuta Tu? Vom fi recunoscători pentru orice – o binecuvântare parţială, o fărâmă de speranţă, puţină alinare care să uşureze povara purtată de mama acestui băiat în fiecare zi a vieţii ei»” („Cred, Doamne!”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 93).

Citiţi Marcu 9:23 şi căutaţi ce l-a învăţat Salvatorul pe tată.

Puteţi marca expresiile din versetul 23, care ne învaţă următorul principiu: Dacă noi credem în Isus Hristos, toate lucrurile vor fi posibile pentru noi. (Observaţi că „toate lucrurile” se referă la toate binecuvântările drepte care sunt în acord cu scopurile şi momentul ales de Tatăl Ceresc.)

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: În ce fel poate ajuta faptul de a crede în acest principiu pe cineva care se confruntă cu probleme care par imposibil de rezolvat?

Citiţi Marcu 9:24 pentru a afla răspunsul tatălui la principiul pe care l-a propovăduit Salvatorul. Observaţi cele două părţi ale răspunsului pe care l-a dat tatăl.

Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Holland, care ne-a învăţat că declaraţia tatălui ne arată ce putem face când avem momente de „necredinţă” sau momente de îndoială sau teamă. „Atunci când se confruntă cu un test al credinţei, tatăl îşi afirmă, mai întâi, tăria şi doar apoi îşi recunoaşte limitările. Declaraţia sa iniţială este afirmativă şi făcută fără ezitare: „Cred, Doamne!” Tuturor celor care vor să aibă mai multă credinţă doresc să le spun: amintiţi-vă de acest om! În momente de frică sau îndoială sau în perioade nesigure, păstraţi credinţa pe care o aveţi deja, chiar dacă aceea credinţă este limitată. De-a lungul dezvoltării personale, prin care toţi trecem în această viaţă muritoare, noi toţi vom îndura la nivel spiritual ceva asemănător suferinţei acestui băiat sau disperării acestui părinte. Atunci când acele momente vor veni şi vor apărea probleme a căror rezolvare nu este imediată, ţineţi-vă bine de ceea ce ştiţi deja şi fiţi puternici până când veţi primi mai multă cunoaştere” („Cred, Doamne”, p. 93-94).

Gândiţi-vă la cea de-a doua parte a răspunsului pe care l-a dat tatăl. „Ajută necredinţei mele” (Marcu 9:24). Gândiţi-vă ce puteţi face în momente de necredinţă, îndoială sau teamă.

Citiţi Marcu 9:25-27 şi căutaţi ce a făcut Salvatorul drept răspuns la rugăminţile tatălui.

Un principiu pe care îl putem învăţa din această relatare este că, dacă ne ţinem bine de ceea ce credem şi căutăm sprijinul Domnului, El ne va ajuta să ne întărim credinţa.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la una dintre întrebările următoare sau la ambele:
1. Faceţi referire la situaţiile pe care le-aţi enumerat la însărcinarea numărul 1 din cadrul lecţiei de astăzi. Cum poate fi folosit acest principiu în acele situaţii?
2. Când aţi primit, voi sau cineva cunoscut, ajutorul Domnului într-un moment de necredinţă, îndoială sau teamă ţinându-vă bine de credinţa pe care o aveaţi şi căutându-L?

Străduiţi-vă să puneţi în practică acest principiu în momentele de necredinţă, îndoială sau teamă cu care vă confruntaţi. Puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi principiul unui membru al familiei sau unui prieten care trece prin momente dificile.

Amintiţi-vă că, prima oară, acest tată l-a adus pe fiul său la câţiva dintre ucenicii lui Isus pentru a fi vindecat. Imaginaţi-vă că sunteţi unul dintre aceşti ucenici. La ce v-aţi fi gândit sau cum v-aţi fi simţit după ce nu aţi fi reuşit să alungaţi spiritul rău din băiat?

Citiţi Marcu 9:28 şi căutaţi întrebarea pe care I-au adresat-o ucenicii lui Isus.

În Marcu 9:19, Isus îi descrie pe oameni ca fiind un „neam necredincios”. Este posibil ca această mustrare să fi fost făcută şi ucenicilor Săi care erau prezenţi. Cuvântul necredincios de aici se referă la o lipsă a credinţei în Isus Hristos. Este nevoie de credinţă în Isus Hristos pentru ca o binecuvântare a preoţiei să aibă efect.

Citiţi Marcu 9:29 pentru a afla răspunsul Salvatorului la întrebarea ucenicilor Săi.

Din acest verset, învăţăm că ne putem mări credinţa în Isus Hristos prin rugăciune şi post. Puteţi scrie acest principiu în scripturile voastre, în dreptul versetului 29.

Următoarea declaraţie ne ajută să înţelegem situaţiile diferite în care putem pune în practică acest adevăr. „Această relatare [despre Isus care alungă un spirit rău din fiul unui om] ne învaţă că rugăciunea şi postul pot da mai multă putere acelora care dau şi primesc binecuvântări ale preoţiei. Relatarea se poate aplica şi eforturilor personale de a trăi potrivit Evangheliei. Dacă aveţi o slăbiciune sau un păcat pentru care aţi luptat ca să-l depăşiţi, poate trebuie să postiţi şi să vă rugaţi pentru a primi ajutorul sau iertarea pe care o doriţi. Ca şi demonul alungat de Hristos, dificultatea cu care vă confruntaţi ar putea fi de soiul care se va rezolva numai prin post şi rugăciune” (Fideli credinţei – Referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 129-130).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o experienţă în urma căreia vouă sau cuiva cunoscut vi s-a mărit credinţa prin rugăciune şi post. În ce mod v-au ajutat rugăciunea şi postul să primiţi binecuvântările pe care le căutaţi?

Gândiţi-vă în ce mod credinţa voastră ar avea nevoie să fie întărită. Planificaţi un moment în care puteţi să căutaţi să vă măriţi credinţa prin rugăciune şi post. Puteţi să vă scrieţi planurile pe o foaie separată de hârtie şi să o puneţi într-un loc în care vă poate aminti de ţelul vostru.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Marcu 9:1-29 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: