Unitatea 11: ziua 1

Luca 10:38-12:59

Introducere

Salvatorul le-a învăţat pe Maria şi pe Marta acasă la Marta. Mai târziu, El i-a învăţat pe ucenicii Săi multe adevăruri despre rugăciune şi i-a avertizat împotriva ipocriziei şi a invidiei.

Luca 10:38-42

Isus le învaţă pe Maria şi pe Marta

1. În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, enumeraţi cât mai multe alegeri pe care le-aţi făcut ieri într-un minut. După ce terminaţi, uitaţi-vă la listă şi marcaţi câteva dintre alegerile bune pe care le-aţi făcut. Care sunt unele dintre situaţiile în care am putea fi nevoiţi să alegem între două lucruri bune?

Pe măsură ce studiaţi Luca 10:38-42, fiţi atenţi la un principiu pe care l-a predat Salvatorul şi care vă poate îndruma când luaţi decizii – mai ales când aveţi de ales între mai multe lucruri bune.

În timp ce se afla în Iudea, Isus a călătorit în Betania, nu departe de Ierusalim, şi i-a vizitat pe Marta, Maria şi Lazăr.

Citiţi Luca 10:38-40 şi fiţi atenţi ce au ales să facă Maria şi Marta în timp ce Salvatorul se afla în casă.

În vremea Salvatorului, ospitalitatea era foarte importantă. Marta încerca să facă ceea ce era de aşteptat în mod normal din partea ei, în calitate de gazdă. Ea era concentrată pe grijile temporale sau fizice precum pregătirea şi servirea mesei.

Observaţi în Luca 10:40 că Marta se simţea „împărţită cu multă slujire” sau împovărată şi dorea ca Maria să o ajute.

Citiţi Luca 10:41-42 pentru a afla răspunsul pe care Salvatorul l-a oferit Martei.

Ce a vrut Salvatorul să spună când a zis: „Un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună” (Luca 10:42)?

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a explicat: „Faptul că Marta se «îngrijora şi se frământa pentru multe lucruri» era demn de laudă (Luca 10:41), însă faptul de a învăţa Evanghelia de la Cel mai mare Învăţător era mai «de trebuinţă»” („Bun, mai bun, cel mai bun”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 104).

Când Salvatorul a spus că „partea cea bună” pe care o alesese Maria „nu i se va lua” (Luca 10:42), probabil a vrut să arate că, deoarece Maria a ales să-L asculte pe Salvator în loc să se concentreze pe grijile temporale sau lumeşti, ea va primi binecuvântări spirituale, care sunt eterne.

Un principiu pe care-l putem învăţa din cuvintele pe care Salvatorul i le-a spus Martei este că, dacă alegem să ne dedicăm lucrurilor spirituale înaintea celor temporale, vom primi binecuvântări eterne.

Scrieţi în spaţiul liber câteva exemple de situaţii în care o persoană ar putea alege să se dedice lucrurilor spirituale înaintea altor lucruri, griji sau activităţi care sunt bune, dar mai puţin importante.

Vârstnicul Oaks ne-a mai învăţat:

„În timp ce ne gândim la diverse alegeri, trebuie să ne amintim că nu este suficient ca un lucru să fie bun. Alte alegeri sunt mai bune şi încă sunt altele care sunt cele mai bune …

Să ne gândim la modul în care ne folosim timpul în alegerile pe care le facem atunci când ne uităm la televizor, când ne jucăm pe calculator, când navigăm pe Internet sau când citim cărţi sau reviste. Desigur, este bine să vizionăm un program de divertisment bun sau să obţinem informaţii interesante. Însă nu toate lucrurile de acest gen merită timpul din viaţa noastră pe care-l alocăm pentru a le dobândi. Unele lucruri sunt mai bune, iar altele sunt cele mai bune. Când Domnul ne-a spus să căutăm să învăţăm, El a spus: «Căutaţi cuvintele de înţelepciune în cele mai bune cărţi» (D&L 88:118; subliniere adăugată) …

Unele întrebuinţări ale timpului personal şi ale celui al familiei sunt mai bune, iar altele cele mai bune. Trebuie să precedăm unele lucruri bune pentru a putea alege altele mai bune sau pe cele mai bune, deoarece ele ne măresc credinţa în Domnul Isus Hristos şi ne întăresc familiile” („Bun, mai bun, cel mai bun”, p. 104-105, 107)

2. Citiţi din nou lista cu alegeri pe care aţi întocmit-o în cadrul primei însărcinări şi etichetaţi fiecare alegere pozitivă ca fiind una „bună”, „mai bună” sau „cea mai bună”. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, completaţi următoarele:

   1. Scrieţi un mod în care aţi fost binecuvântaţi datorită faptului că aţi pus lucrurile spirituale mai presus de grijile temporale.

   2. Alegeţi cel puţin un lucru spiritual asupra căruia doriţi să vă concentraţi mai mult şi scrieţi un ţel legat de ceea ce veţi face pentru ca acest lucru spiritual să aibă mai mare prioritate în viaţa voastră.

Luca 11

Isus îi învaţă pe ucenicii Săi despre rugăciune

Imaginaţi-vă că sunteţi misionari cu timp deplin care predau unui simpatizant care a încercat de mai multe ori să se roage dar simte că Dumnezeu nu i-a răspuns. Simpatizantul se întreabă dacă ar trebui să continue să se roage. Ce i-aţi spune pentru a-l ajuta?

În timp ce studiaţi Luca 11, căutaţi adevăruri care ar putea ajuta pe cineva care simte că Dumnezeu nu i-a răspuns la rugăciuni.

Potrivit celor relatate în Luca 11:1-4, după ce L-a ascultat pe Salvator rugându-se, unul dintre ucenicii Săi L-a întrebat dacă îi va învăţa să se roage şi Salvatorul i-a învăţat. Apoi, Domnul a folosit analogii pentru a propovădui şi mai multe adevăruri despre rugăciune. Observaţi că, în Traducerea Bibliei de Joseph Smith a versetului Luca 11:4, citim: „Şi nu lăsa să fim duşi în ispită, ci izbăveşte-ne de rău” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 11:4 ; caractere cursive adăugate). Tatăl Ceresc nu-i va duce niciodată pe copiii Săi în ispită.

Studiaţi Luca 11:5-13 pentru a afla ce ne-a învăţat Domnul despre rugăciune.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith oferă informaţii suplimentare cu privire la învăţăturile Salvatorului despre rugăciune. Învăţăm că, după ce a făcut analogia care începe în Luca 11:5, „El le-a spus: «Tatăl vostru din Cer vă va da orice Îi veţi cere». Şi a vorbit în pilde, spunând…” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 11:5). Învăţăm, de asemenea, despre „darurile bune” despre care a vorbit: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din Ceruri va da daruri bune prin Duhul Sfânt celor ce I le cer!” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 11:14).

Potrivit celor relatate în Luca 11:8, de ce al doilea prieten i-a dat primului prieten pâine? (Cuvântul stăruinţă supărătoare din acest verset se referă la faptul că bărbatul l-a tot rugat, chiar dacă prietenul său l-a refuzat iniţial.)

Prin intermediul analogiilor din Luca 11:5-13, Salvatorul a propovăduit că, dacă noi, care suntem imperfecţi, suntem dispuşi să dăm celor pe care-i iubim şi la care ţinem, „cu cât mai mult Tatăl [nostru] cel din Ceruri va da… celor ce I-L cer” (Luca 11:13).

Care este scopul rugăciunii? „Rugăciunea este actul prin care voia Tatălui şi voia copilului sunt puse de acord. Scopul rugăciunii nu este de a schimba voinţa lui Dumnezeu, ci de a ne asigura nouă şi celorlalţi binecuvântările pe care Dumnezeu este deja dornic să ni le ofere, doar că trebuie să le cerem pentru a le obţine. Înainte să primim binecuvântări, noi trebuie să lucrăm sau să depunem efort pentru ele. Rugăciunea este un fel de muncă şi este o cale stabilită pentru a obţine cele mai înalte dintre toate binecuvântările” (Ghid pentru scripturi, „Rugăciune”).

Folosindu-vă de ceea ce aţi învăţat în Luca 11:5-13, completaţi următorul principiu: Dacă ne rugăm şi căutăm cu insistenţă binecuvântările Tatălui Ceresc în momente de nevoie, El ni le va da la timpul ales de El şi în felul ales de El .

În încercarea de a înţelege acest principiu, trebuie să ştim, de asemenea, că nu toate binecuvântările Tatălui Ceresc vin în felul în care ne aşteptăm, dorim sau recunoaştem imediat.

3. Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor despre o situaţie în care aţi primit un răspuns la rugăciunile voastre când aţi căutat binecuvântările Tatălui Ceresc.

Luca 11:14-54 conţine o relatare despre Isus când alungă un diavol dintr-un om, când îi îndeamnă pe oameni să audă cuvântul lui Dumnezeu şi când îi mustră pe farisei şi pe cărturari pentru ignoranţa lor spirituală şi ticăloşia lor.

Luca 12

Salvatorul avertizează împotriva ipocriziei şi a invidiei

Gândiţi-vă la următoarele întrebări: Aţi dorit vreodată ceva atât de mult încât v-aţi gândit la acel lucru tot timpul? Ce efecte negative poate avea asupra noastră faptul de a dori ceva atât de mult?

Citim în Luca 12:1-13 că „se strânseseră noroadele cu miile” (Luca 12:1) şi Isus i-a învăţat pe ucenicii Săi să se ferească de ipocrizie. El i-a învăţat că toate lucrurile ascunse vor fi, într-o zi, revelate şi că Dumnezeu îi cunoaşte şi are grijă de copiii Săi. El a vorbit, de asemenea, despre nevoia ca ucenicii Lui să mărturisească numele Său înaintea oamenilor şi despre păcatul blasfemiei. Apoi, un bărbat L-a întrebat pe Salvator dacă va vorbi cu fratele lui şi-l va convinge să împartă moştenirea cu el.

Citiţi Luca 12:14-15 pentru a afla răspunsul Salvatorului la această solicitare.

Ce i-a avertizat pe oameni?

Lăcomia înseamnă să doreşti ceva în mod excesiv. Din sfatul Domnului, putem învăţa următorul principiu: Domnul ne porunceşte să nu râvnim la posesiunile lumeşti. El ne-a învăţat că viaţa înseamnă mai mult decât lucrurile materiale pe care le obţinem şi că valoarea unei persoane nu depinde de numărul mare de posesiuni.

După ce Salvatorul i-a avertizat pe ucenicii Lui să evite lăcomia, El le-a dat o pildă pentru a ilustra importanţa acestei porunci. Citiţi Luca 12:16-19 şi căutaţi de câte ori bărbatul din pildă foloseşte cuvintele eu şi meu. Puteţi să le marcaţi pe toate.

Ce vă învaţă utilizarea frecventă a cuvintelor eu şi meu despre preocupările bărbatului?

În ce moduri am putea fi ispitiţi să fim ca acest bărbat?

Citiţi Luca 12:20-21 pentru a afla ce a spus Dumnezeu legat de lăcomia şi invidia bărbatului.

Puteţi scrie în scripturile voastre următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Ceea ce contează cel mai mult este ceea ce durează cel mai mult” („Ceea ce contează cel mai mult este ceea ce durează cel mai mult”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 44).

Dacă bărbatul bogat din pildă ar şti că, în acea noapte, va muri şi nu va putea să-şi ia averile cu el, ce credeţi că ar putea schimba în ziua de dinainte de moartea sa? Gândiţi-vă în ce mod porunca de a nu râvni la posesiuni lumeşti vi se aplică vouă.

Citim în Luca 12:22-30 că Domnul a subliniat faptul că ucenicii Săi nu trebuia să se îngrijoreze prea mult cu privire la nevoile lor temporale. Această instrucţiune a fost dată apostolilor şi celor care fuseseră chemaţi să slujească în calitate de misionari cu timp deplin. Citiţi Luca 12:31–32 şi căutaţi ce i-a învăţat Salvatorul pe ucenicii Săi să caute în loc să se concentreze pe propriile nevoi şi dorinţe (vezi, de asemenea, Iacov 2:18-19).

În Traducerea Bibliei de Joseph Smith a versetului Luca 12:31 aflăm că Domnul i-a instruit pe ucenicii Săi: „Prin urmare, căutaţi să scoateţi la lumină împărăţia lui Dumnezeu” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 12:34; caractere cursive adăugate). „Împărăţia lui Dumnezeu” se referă la Biserica lui Isus Hristos. „Scopul Bisericii este să-i pregătească pe membrii ei să trăiască veşnic în împărăţia celestială sau în împărăţia cerului” (Ghid pentru scripturi, „Împărăţia lui Dumnezeu sau împărăţia cerului”, scriptures.lds.org). Salvatorul le-a promis apostolilor şi misionarilor Săi că, dacă fac împărăţia lui Dumnezeu cunoscută, El le va asigura cele necesare şi va pregăti un loc pentru ei în împărăţia Sa.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următorul principiu: Pe măsură ce ne străduim să ne facem partea în a face cunoscute împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, Dumnezeu ne va asigura cele necesare şi va pregăti un loc pentru noi în împărăţia Sa.

Reflectaţi la unele dintre modurile în care putem face cunoscută împărăţia lui Dumnezeu. (Pe măsură ce reflectaţi la acest lucru, aduceţi-vă aminte de principiul identificat mai devreme în lecţie despre a ne dedica lucrurilor spirituale înaintea grijilor temporale.)

Citim în Luca 12:35-59 că Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi cum să se pregătească pentru cea de-a Doua Venire a Sa. El i-a ajutat să înţeleagă următorul lucru: „cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48); apoi, a explicat că Evanghelia Sa va duce la mari dezbinări printre oameni.

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Luca 10:38-12:59 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: