Unitatea 29: ziua 1
Iacov 2-3
Introducere
Apostolul Iacov i-a încurajat pe sfinţi să îi ajute pe cei oprimaţi şi a propovăduit că adevăraţii ucenici ai lui Isus Hristos nu trebuie să acorde mai multă atenţie celor bogaţi decât celor săraci. El a propovăduit, de asemenea, despre legătura dintre credinţă şi fapte şi i-a învăţat pe sfinţi despre importanţa faptului de a-şi controla modul de a vorbi. Apoi, el a pus în antiteză înţelepciunea lumii cu înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.
Iacov 2:1-13
Iacov îi învaţă pe ucenicii lui Hristos să nu îi favorizeze pe cei bogaţi
Gândiţi-vă la un moment în care aţi văzut că cineva era tratat mai bine, deoarece era popular, purta haine la modă şi provenea dintr-o familie bogată sau influentă ori dintr-un motiv nejustificat.
-
În jurnalul vostru pentru studiul scripturilor, scrieţi, pe scurt, despre experienţa voastră şi descrieţi ce aţi simţit în legătură cu aceasta. De asemenea, răspundeţi la următoarea întrebare: De ce uneori oamenii dau dovadă de favoritism?
Citiţi Iacov 2:1 din Traducerea Bibliei de Joseph Smith (în Ghid pentru scripturi, scriptures.lds.org) şi aflaţi ce a scris Iacov despre „deosebiri între persoane”. „Să faceţi deosebiri între persoane” se referă la faptul de a favoriza sau de a te comporta diferit cu o persoană sau un grup de persoane din cauza circumstanţelor lor sau a felului lor de a fi.
Citiţi Iacov 2:2-4 şi aflaţi ce exemplu a dat Iacov privind o situaţie în care sfinţii nu trebuie să favorizeze o persoană.
Gândiţi-vă la situaţii, din zilele noastre, în care oamenii se poartă urât cu alţii din cauza circumstanţelor lor sau a felului lor de a fi.
Potrivit celor relatate în Iacov 2:5-7, Iacov i-a mustrat pe sfinţii care îi înjoseau pe cei săraci. El le-a amintit că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci, care erau bogaţi în credinţă, şi că cei bogaţi i-au oprimat pe săraci şi L-au hulit pe Domnul.
Citiţi Iacov 2:8 şi aflaţi ce le-a amintit Iacov sfinţilor că trebuie să facă pentru a putea elimina favoritismul.
De ce credeţi că această poruncă a fost numită şi „Legea împărătească” (Iacov 2:8)?
Preşedintele Marion G. Romney, din Prima Preşedinţie, a vorbit despre această învăţătură a lui Iacov şi a asociat-o cu donaţiile de post:
„Trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Salvatorul a pus această lege pe locul doi, doar pentru că prima este cea de a-L iubi pe Dumnezeu [vezi Matei 22:37, 39] …
Când oferim donaţiile noastre de post, trebuie să facem acest lucru având în minte Legea împărătească …
Faptul de a avea grijă de cei săraci, de cei cu dizabilităţi şi de cei care au nevoie de ajutorul nostru este un scop principal şi o cerinţă absolut necesară pentru a împlini Legea împărătească de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine” („The Royal Law of Love”, Ensign, mai 1978, p. 95).
Ţinând cont de ceea ce a propovăduit Iacov în aceste versete, completaţi următorul principiu: Ucenicii credincioşi ai lui Isus Hristos .
-
-
În ce mod a fost Salvatorul un exemplu de persoană care îi iubeşte pe alţii indiferent de circumstanţele lor?
-
Care dintre persoanele pe care le cunoaşteţi se străduieşte să iubească toţi oamenii indiferent de circumstanţele lor? Ce face această persoană pentru a arăta faptul că îi iubeşte pe toţi oamenii indiferent de circumstanţele lor?
-
Gândiţi-vă la modul în care vă comportaţi cu alţii. Căutaţi ocazii de a urma exemplul Salvatorului iubindu-i pe alţii indiferent de circumstanţele lor.
Imaginaţi-vă că, după ce aţi auzit învăţăturile lui Iacov despre faptul de a-i iubi pe alţii, auziţi pe cineva spunând că nu este mare lucru dacă favorizăm anumite persoane şi ne purtăm urât cu altele. Această persoană mai spune că sunt lucruri multe mai rele pe care le-am putea face.
Citiţi Iacov 2:9-10 şi aflaţi de ce este o problemă serioasă să nu iubim toţi oamenii indiferent de circumstanţele lor.
Sunt multe porunci şi faptul de a încălca una dintre aceste porunci înseamnă că am încălcat legea lui Dumnezeu, am devenit necuraţi şi nu putem sta în prezenţa lui Dumnezeu. Este ca şi cum am deveni „[vinovaţi] de toate” (Iacov 2:10), deoarece rezultatul este acelaşi: faptul de a fi alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu (vezi 1 Nefi 10:21).
Din aceste versete, putem învăţa următoarea doctrină: Dacă noi comitem chiar şi un păcat, devenim vinovaţi înaintea lui Dumnezeu.
Chiar dacă nesupunerea noastră ne face necuraţi, încă putem avea speranţă. Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat cum putem deveni curaţi din nou:
„Harul lui Dumnezeu este măreaţa şi nepieritoarea noastră speranţă.
Prin intermediul jertfei lui Isus Hristos, planul milei satisface cerinţele dreptăţii [vezi Alma 42:15] şi «le dă oamenilor mijloacele prin care ei să poată avea credinţă prin pocăinţă» [Alma 34:15].
Păcatele noastre, deşi sunt roşii precum cârmâzul, pot deveni albe ca zăpada [vezi Isaia 1:18]. Deoarece Salvatorul nostru Preaiubit „S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi” [1 Timotei 2:6], ne-a fost deschisă o cale de a intra în împărăţia Sa nepieritoare [2 Petru 1:11].
Poarta este descuiată!” („Darul harului”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 108).
Ce trebuie să facem pentru a deveni curaţi prin ispăşirea lui Isus Hristos, astfel încât să putem intra în împărăţia Domnului?
Procesul de a ne învinge slăbiciunile şi de a deveni curaţi şi puri prin intermediul ispăşirii Salvatorului se realizează prin faptul de a ne strădui să fim puţini mai buni în fiecare zi. Faptul de a deveni asemănători Salvatorului trebuie să fie un ţel pe care să ne străduim să-l îndeplinim întreaga noastră viaţă.
Iacov 2:11 conţine un exemplu al învăţăturii lui Iacov din versetul 10, care subliniază faptul că încălcarea oricărei porunci a lui Dumnezeu ne face păcătoşi. În Iacov 2:12-13, el i-a încurajat pe credincioşi să îi trateze pe oameni cu milă, deoarece, dacă ei îi tratează pe alţii fără milă, ei vor fi, de asemenea, judecaţi fără milă.
Iacov 2:14-26
Iacov ne învaţă care este rolul credinţei şi al faptelor în salvarea noastră
Oamenii folosesc cuvântul credinţă pentru a exprima lucruri diferite. Unii îl folosesc pentru a descrie un crez în ceva, în timp ce alţii îl folosesc pentru a descrie o acţiune. În Iacov 2:14-26, învăţăm cum a corectat Iacov o idee falsă despre credinţă.
Citiţi Iacov 2:14 şi aflaţi ce i-a întrebat Iacov pe sfinţi despre credinţă.
În acest context, apostolul Iacov a folosit cuvântul fapte într-un mod diferit de cum l-a folosit apostolul Pavel. Când Pavel a folosit cuvântul fapte, el s-a referit la faptele legii lui Moise. Când Iacov a folosit cuvântul fapte, el s-a referit la acte de devotament sau fapte de neprihănire.
Citiţi Iacov 2:17-18 şi aflaţi ce a propovăduit Iacov despre credinţă. (Iacov 2:17-18 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Puteţi marca acest fragment, într-un mod distinct, pentru a-l găsi cu uşurinţă.)
Ce credeţi că înseamnă expresia „credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi” (versetul 17)?
Din aceste versete, învăţăm că adevărata credinţă în Isus Hristos este arătată prin intermediul faptelor noastre neprihănite.
Gândiţi-vă la faptele voastre din timpul săptămânii trecute. Câte dintre acele fapte arată faptul că aveţi credinţă adevărată în Isus Hristos? Ar fi uşor pentru cineva să îşi dea seama că aveţi credinţă adevărată în Isus Hristos?
Scriptură de bază – Iacov 2:17-18
-
Iacov 3
Iacov îi învaţă pe sfinţi despre importanţa faptului de a-şi controla modul de a vorbi
Imaginaţi-vă că stoarceţi toată pasta de dinţi dintr-un tub. Acum imaginaţi-vă că încercaţi să băgaţi la loc, în tub, toată pasta de dinţi.
În ce mod poate fi asemănată pasta de dinţi cu vorbele pe care le rostim?
Aţi spus vreodată ceva ce aţi regretat mai târziu? Pe măsură ce studiaţi Iacov 3:1-12, căutaţi adevărurile care vă vor îndruma să alegeţi cuvintele pe care să le rostiţi.
Citiţi Iacov 3:2-4 şi prima propoziţie din Iacov 3:5 şi aflaţi cum i-a descris Iacov pe cei care nu îi jignesc pe alţii cu vorbele lor.
Observaţi, în versetul 2, cum Iacov a propovăduit faptul că, dacă o persoană nu „greşeşte… în vorbire”, atunci are un anumit nivel al autocontrolului. Cuvântul limba, din versetul 5, se referă la cuvintele pe care le rostim.
Un frâu (Iacov 3:3) include zăbala, care este o bucată mică de metal pusă în gura calului. Zăbala este legat de frâu, permiţând călăreţului să mâne calul. O cârmă (Iacov 3:4) se referă la cârma unei corăbii şi ajută pe cineva să cârmuiască sau să întoarcă o corabie.
Potrivit celor relatate de Iacov, ce au în comun frâul unui cal şi cârma unei corăbii?
În ce mod ne ajută comparaţia lui Iacov între aceste obiecte şi limba sau cuvintele pe care le rostim să înţelegem puterea cuvintelor noastre?
Un adevăr pe care îl putem învăţa din aceste versete este că faptul de a controla ceea ce spunem poate avea o mare influenţă asupra vieţii noastre.
Cum poate ceva ce pare atât de neînsemnat precum faptul de a învăţa să controlăm ceea ce spunem să aibă o influenţă mare în viaţa noastră?
Citiţi ultima frază din Iacov 3:5 şi, de asemenea, Iacov 3:6 şi aflaţi cu ce a mai comparat Iacov cuvintele noastre. ((delete this segment))
Gândiţi-vă cum pot fi vieţile „[aprinse de foc]” (Iacov 3:6) sau periclitate de modul lipsit de înţelepciune în care ne folosim cuvintele. În ce mod influenţează într-un mod pozitiv cursul vieţii noastre faptul de a face mici schimbări în felul în care vorbim? În ce mod pot astfel de schimbări să influenţeze vieţile altora?
Potrivit celor consemnate în Iacov 3:8, Iacov a avertizat despre faptul că o limbă neînfrânată este precum o otravă de moarte. În aceste zile ale comunicării digitale şi ale reţelelor de socializare, fiţi conştienţi că vorbele otrăvitoare şi rele se pot răspândi rapid, distrugând vieţi şi pot fi stocate permanent în lumea digitală.
Citiţi Iacov 3:7-12 şi aflaţi cu ce a mai comparat Iacov cuvintele noastre.
Din Iacov 3:9-10, învăţăm următoarele: Cei care Îl urmează pe Dumnezeu se străduiesc să-şi folosească limbajul în scopuri neprihănite, nu pentru a răspândi răul.
După ce a citat din Iacov 3:2-10, vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre scopurile în care ar trebui şi nu ar trebui să ne folosim cuvintele:
„Evident, Iacov nu vrea să spună că limbile noastre sunt mereu păcătoase, nici că tot ce spunem este «plin de o otravă de moarte». Dar el spune clar că, cel puţin unele lucruri pe care le spunem pot fi distrugătoare, chiar veninoase – şi aceasta este o acuzaţie neplăcută pentru un sfânt din zilele urmă! Glasul care depune o mărturie profundă, rosteşte rugăciuni fierbinţi şi cântă imnurile Sionului poate fi acelaşi glas care ocărăşte şi critică, stânjeneşte şi înjoseşte, produce dureri şi distruge spiritul propriu şi al altora prin acestea …
Fraţi şi surori, în această lungă căutare de a fi mai asemănători Salvatorului nostru, să încercăm să fim femei şi bărbaţi «desăvârşiţi» [vezi Iacov 3:2] cel puţin în acest mod – să nu jignim prin cuvinte, sau într-o exprimare mai pozitivă, să vorbim într-o limbă nouă, limba îngerilor. Cuvintele noastre, ca şi faptele noastre, trebuie să fie pline de credinţă, speranţă şi caritate, cele trei mari imperative creştine de care are nevoie lumea de azi cu disperare. Cu asemenea cuvinte, rostite sub influenţa Spiritului, lacrimile pot fi şterse, inimile pot fi vindecate, vieţile pot fi înălţate, speranţa poate reveni, încrederea poate triumfa” („Limba îngerilor”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 16, 18).
Gândiţi-vă la câteva lucruri pe care le putem face pentru a încerca să fim puţin mai „[desăvârşiti]” (Iacov 3:2) atunci când ne alegem cuvintele.
„Modul în care comunicaţi trebuie să reflecte cine sunteţi ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu. Limbajul curat şi inteligent este o dovadă a unei minţi limpezi şi sănătoase. Limbajul care înalţă, încurajează şi îi complimentează pe ceilalţi invită Spiritul să fie alături de voi” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. 22).
-
-
Când aţi fost înălţaţi sau încurajaţi de vorbele unei alte persoane?
-
Cum aţi fost binecuvântaţi pe măsură ce aţi încercat să înălţaţi sau să încurajaţi pe alţii cu propriile cuvinte?
-
Pe o bucată de hârtie, scrieţi un ţel despre ce veţi face pentru a vă controla mai bine limbajul şi a-l folosi în scopuri neprihănite. Asiguraţi-vă că acţionaţi potrivit lucrurilor pe care le-aţi scris.
Potrivit celor consemnate în Iacov 3:13-18, Iacov a pus în antiteză înţelepciunea lumii cu înţelepciunea care vine „de sus” (versetul 17) sau înţelepciunea care vine de la Dumnezeu. Înţelepciunea lumii duce la „pizmă” (versetul 16) şi „duh de ceartă” (versetul 14) sau conflicte şi „tulburare” (versetul 16, în timp ce înţelepciunea care vine de la Dumnezeu este „curată” şi „plină de îndurare” (versetul 17).
-
Am studiat Iacov 2-3 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: