2 Tesaloniceni

Introducere

La scurt timp după ce a scris prima sa epistolă către sfinţii tesaloniceni, apostolul Pavel le-a scris o a doua epistolă, în care a explicat mai multe adevăruri despre a Doua Venire a lui Isus Hristos. El a propovăduit că Salvatorul nu avea să vină din nou decât după ce o apostazie va fi avut loc. Apoi, Pavel a propovăduit împotriva leneviei şi i-a sfătuit pe sfinţi „să nu [ostenească] în facerea binelui” (2 Tesaloniceni 3:13).

2 Tesaloniceni 1-2

Pavel i-a încurajat pe sfinţi profeţind despre a Doua Venire a lui Isus Hristos

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Cu admiraţie şi cuvinte de încurajare pentru toţi care vor trebui să rămână fermi în aceste zile din urmă, mă adresez tuturor, în special tinerilor Bisericii, şi vă spun că, dacă încă nu vi s-a întâmplat, vă veţi vedea puşi cândva în situaţia de a vă apăra credinţa sau poate chiar de a îndura unele nedreptăţi pentru simplul fapt că sunteţi membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. În astfel de momente va trebui să fiţi atât curajoşi, cât şi civilizaţi” („Costul şi binecuvântările uceniciei”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 6).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o experienţă în care a trebuit să vă apăraţi credinţa sau aţi avut parte de opoziţie din cauza calităţii voastre de membru al Bisericii. Scrieţi şi despre modul în care aţi reacţionat în acea situaţie. Dacă nu a trebuit să vă apăraţi credinţa sau nu aţi avut parte de opoziţie din cauza calităţii voastre de membru al Bisericii, scrieţi cum credeţi că aţi răspunde dacă aţi fi într-o asemenea situaţie.

Apostolul Pavel a scris o a doua scrisoare către sfinţii tesaloniceni şi a abordat mai multe subiecte, inclusiv persecuţia pe care o înfruntau sfinţii. Pe măsură ce studiaţi 2 Tesaloniceni 1, căutaţi un principiu care vă poate ajuta să înduraţi opoziţia şi suferinţa cu care v-aţi putea confrunta pentru că sunteţi membri ai Bisericii.

Citiţi 2 Tesaloniceni 1:3-5 şi aflaţi de ce i-a lăudat Pavel pe sfinţii tesaloniceni.

Puteţi marca sau nota în versetul 5 răsplata pe care aveau să o primească sfinţii pentru că îndurau opoziţia şi suferinţa cu „[statornicie şi credinţă]”(2 Tesaloniceni 1:4).

Din 2 Tesaloniceni 1:3-5, învăţăm că: dacă îndurăm opoziţia şi suferinţa cu răbdare şi credinţă, putem fi consideraţi demni de împărăţia lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă ce înseamnă dă înduraţi încercările cu răbdare. De ce este nevoie să îndurăm cu răbdare opoziţia sau suferinţa?

Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, şi marcaţi ce înseamnă să îndurăm cu răbdare încercările: „Răbdarea nu înseamnă resemnare pasivă, nici refuzul de a acţiona din cauza temerilor noastre. Răbdarea înseamnă a aştepta şi a îndura în mod activ. Înseamnă a persista în a face ceva şi a face tot ce putem – să muncim, să sperăm şi să ne exercităm credinţa; să suportăm greutăţile curajoşi, chiar şi când dorinţele inimilor noastre sunt îndeplinite cu întârziere. Răbdarea nu înseamnă numai să înduri, ci înseamnă să înduri bine!”. („Continuă cu răbdare”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 57).

Gândiţi-vă la o persoană pe care o cunoaşteţi sau despre care aţi citit în scripturi şi care a îndurat cu răbdare şi credinţă persecuţiile şi suferinţa. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi motivul pentru care exemplul acestei persoane este important pentru voi.

Gândiţi-vă la opoziţia sau suferinţa de care aveţi parte acum şi decideţi cum puteţi îndura aceste încercări cu răbdare şi credinţă. Vă puteţi ruga pentru a fi ajutaţi.

Pavel a profeţit despre a Doua Venire a lui Isus Hristos. Citiţi 2 Tesaloniceni 1:6-10 şi căutaţi cuvinte şi expresii folosite de Pavel pentru a descrie a Doua Venire. Pe măsură ce veţi citi, observaţi diferenţele dintre experienţele celor neprihăniţi şi cele ale ticăloşilor la momentul venirii Domnului.

Un adevăr pe care îl putem învăţa din aceste versete este că: La a Doua Venire a lui Isus Hristos, cei neprihăniţi se vor odihni, iar cei răi vor fi distruşi.

Din partea căror lucruri vor avea parte de odihnă cei neprihăniţi?

În ce mod îi poate alina această doctrină pe cei care au acum dificultăţi din cauza angajamentului lor faţă de Isus Hristos?

V-aţi întrebat vreodată când va fi a Doua Venire a lui Isus Hristos? În 2 Tesaloniceni 2:2, este sugerat că, probabil, sfinţii din Tesalonic credeau că a Doua Venire a Domnului era pe punctul de a se întâmpla sau se întâmplase deja. Pavel era îngrijorat că ei fuseseră înşelaţi.

Citiţi 2 Tesaloniceni 2:1-3 şi aflaţi ce a spus Pavel că avea să se întâmple înaintea celei de a Doua Veniri. În versetul 3, expresia „lepădarea de credinţă” înseamnă apostazie sau îndepărtare de la adevăr. (Aveţi în vedere că 2 Tesaloniceni 2:1-3 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Îl puteţi marca într-un mod distinct pentru a-l putea găsi în viitor.)

Din 2 Tesaloniceni 2:1-3, învăţăm că: Înaintea celei de a Doua Veniri a lui Isus Hristos, urma să fie o apostazie.

În aceste versete, Pavel a sugerat că membrii Bisericii din zilele sale ar trebui să fie preocupaţi mai mult de apostazia care începuse deja printre ei, decât de momentul celei de a Doua Veniri a Domnului. Următoarea explicaţie vă poate ajuta să înţelegeţi marea apostazie, care a avut loc la scurt timp după moartea lui Pavel şi a celorlalţi apostoli. Pavel a ştiut că această lepădare de credinţă urma să aibă loc înaintea celei de a Doua Veniri a Domnului.

„După moartea lui Isus Hristos, oameni ticăloşi i-au persecutat pe apostoli şi pe membrii Bisericii şi i-au omorât pe mulţi dintre ei. Odată cu moartea apostolilor, cheile preoţiei şi autoritatea preoţiei de a prezida au fost luate de pe pământ. Apostolii au păstrat întocmai doctrinele Evangheliei şi au menţinut ordinea şi standardul de demnitate pentru membrii Bisericii. Fără apostoli, cu timpul, doctrinele au fost denaturate şi au fost făcute schimbări neautorizate în organizarea Bisericii şi a rânduielilor preoţiei, cum ar fi botezul şi conferirea darului Duhului Sfânt.

Fără revelaţie şi fără autoritatea preoţiei, oamenii s-au bizuit pe înţelepciunea umană pentru a interpreta scripturile, principiile şi rânduielile Evangheliei lui Isus Hristos. Idei false au fost propovăduite ca adevăruri. S-a pierdut mult din cunoaşterea adevăratului caracter şi a naturii lui Dumnezeu Tatăl, a Fiului Său, Isus Hristos, şi a Duhului Sfânt. Doctrinele credinţei în Isus Hristos: pocăinţa, botezul şi darul Duhului Sfânt au fost schimbate sau uitate. Autoritatea preoţiei, dată apostolilor lui Hristos, nu mai era prezentă pe pământ. Această apostazie a dus, în cele din urmă, la apariţia multor biserici” (Predicati Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară [2004], p. 35).

Gândiţi-vă la ce aţi învăţat despre apostazie şi la motivul pentru care era necesar ca Evanghelia lui Isus Hristos şi Biserica Sa să fie restaurate înaintea venirii Domnului.

Expresia „omul fărădelegii”, din 2 Tesaloniceni 2:3, se referă la Satana. Restaurarea Evangheliei, inclusiv apariţia Cărţii lui Mormon, au dezvăluit înşelătoriile lui Satana şi ale celor care îl urmează.

În 2 Tesaloniceni 2:4-17, citim că Pavel a profeţit că Domnul avea să-i permită lui Satana să-i înşele pe locuitorii pământului până la a Doua Venire (vezi Traducerea lui Joseph Smith, 2 Tesaloniceni 2:7-9 [în Ghid pentru scripturi, scriptures.lds.org]). Pavel i-a încurajat pe sfinţi să „[rămână] tari” în adevărurile care le-au fost propovăduite (2 Tesaloniceni 2:15).

Scriptură de bază – 2 Tesaloniceni 2:1-3

Folosind ajutoarele pentru studiul scripturilor (precum notele de subsol sau Ghidul pentru scripturi), găsiţi o altă scriptură care ne învaţă despre apostazie. Puteţi scrie sau nota această referinţă în scripturile voastre, lângă 2 Tesaloniceni 2:1-3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum aţi folosi aceste versete pentru a explica doctrinele de bază privind apostazia şi restaurarea unei persoane care nu este membră a Bisericii.

2 Tesaloniceni 3

Pavel îi previne pe sfinţi cu privire la cei care nu urmează sfatul Domnului şi propovăduieşte despre bizuirea pe forţele proprii

Atunci când Pavel a scris a doua sa epistolă către tesaloniceni, unii membri ai Bisericii erau leneşi şi nu lucrau pentru a se bizui pe forţele proprii. Ei aşteptau să fie întreţinuţi prin munca altora.

Ce probleme ar fi putut apărea din cauza acestei situaţii?

Potrivit celor relatate în 2 Tesaloniceni 3:1-9, Pavel i-a lăudat pe sfinţii tesaloniceni credincioşi şi i-a avertizat cu privire la asocierea cu cei „care [trăiesc] în neorânduială” (versetul 6). Expresia a trăi în neorânduială înseamnă a fi indisciplinat, iar, în contextul capitolului 2 Tesaloniceni 3, înseamnă a fi leneş. Membrii indisciplinaţi ai Bisericii erau cei care puteau munci pentru a se întreţine, dar refuzau să facă acest lucru. Pavel a subliniat că el şi tovarăşii săi au oferit un exemplu de bizuire pe forţele proprii, lucrând pentru a se întreţine.

Citiţi 2 Tesaloniceni 3:10-13 şi aflaţi ce i-a sfătuit Pavel pe sfinţi să facă cu privire la cei care refuzau să muncească.

De asemenea, Pavel i-a sfătuit pe sfinţi „să nu [ostenească] în facerea binelui” (2 Tesaloniceni 3:13). El îi instruia să se perfecţioneze în toate domeniile şi să-i ajute pe alţii (vezi, de asemenea, D&L 64:33).

Din instrucţiunile lui Pavel, învăţăm că ni s-a poruncit să ne străduim pentru a ne bizui pe forţele proprii şi să-i ajutăm pe alţii.

Citiţi următoarea declaratie şi aflaţi ce înseamnă să te bizui pe forţele proprii:

„Una dintre binecuvântările muncii este bizuirea pe forţele proprii. Când vă bizuiţi pe forţele proprii, folosiţi binecuvântările şi abilităţile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă îngriji de voi şi de familia voastră. Bizuirea pe forţele proprii nu înseamnă că trebuie să fiţi capabili să faceţi toate lucrurile singuri. Pentru a vă bizui cu adevărat pe forţele proprii, trebuie să învăţaţi cum să munciţi alături de alţii şi să apelaţi la Domnul pentru a primi ajutor şi tărie de la El.

Aduceţi-vă aminte că Dumnezeu v-a încredinţat o lucrare măreaţă. El vă va binecuvânta în eforturile pe care le veţi face pentru a îndeplini această lucrare” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. 41).

Gândiţi-vă la un lucru pe care îl puteţi face pentru a vă bizui mai mult pe forţele proprii acum şi în viitor. Stabiliţi-vă un ţel şi căutaţi ajutorul Domnului pentru a-l îndeplini.

Aşa cum este consemnat în 2 Tesaloniceni 3:14-18, Pavel şi-a încheiat epistola încurajându-i pe sfinţi să-i ajute pe cei leneşi să se bizuie mai mult pe forţele proprii, „[neavând] niciun fel de legături cu” ei sau îndepărtându-se de ei (versetul 14). Totuşi, el i-a încurajat pe sfinţi să nu-i trateze pe cei leneşi ca pe nişte duşmani, ci ca fraţi şi surori în Evanghelie.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat 2 Tesaloniceni şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: