Unitatea 5: ziua 4
Matei 22:15-46
Introducere
În timp ce Isus continua să predice în templu, fariseii şi saducheii au încercat să-L încurce adresându-I întrebări dificile. El a răspuns cu succes acestor întrebări şi le-a spus să se supună legilor ţării şi să ţină cele două mari porunci.
Matei 22:15-22
Fariseii încearcă să-L încurce pe Salvator întrebându-I dacă este legal să plătească bir
Care sunt unele dintre legile importante pe care guvernul le-a stabilit în societatea noastră? De ce credeţi că sunt importante?
În timp ce studiaţi Matei 22:15-22, aflaţi ce a propovăduit Isus Hristos despre supunerea faţă de legile ţării.
Amintiţi-vă că, în timpul ultimei săptămâni din viaţa Salvatorului, El a propovăduit în templul din Ierusalim. Citiţi Matei 22:15 şi aflaţi ce au încercat fariseii să-I facă Salvatorului. „Să prindă pe Isus cu vorba” înseamnă că fariseii încercau să-L încurce pe Salvator pentru ca El să spună lucruri care să-L discrediteze.
Citiţi Matei 22:16-17 şi aflaţi cum au încercat fariseii să-L încurce pe Salvator. Poate fi util de ştiut că termenul bir, din versetul 17, înseamnă taxe şi că Cezar era împăratul Imperiului Roman, care domnea asupra lui Israel în vremea aceea.
Întrebarea pe care fariseii I-au adresat-o lui Isus era o posibilă capcană, deoarece dacă El spunea că era bine să plătească taxe Imperiului Roman, iudeii L-ar fi considerat susţinător al Romei şi neloial propriului Său popor. Dacă Salvatorul le-ar fi spus că nu era legal să plătească taxe, fariseii L-ar fi putut acuza de trădare şi L-ar fi raportat autorităţilor romane.
O monedă romană cu chipul lui Cezar
Citiţi Matei 22:18-21 şi aflaţi cum a răspuns Salvatorul la întrebarea fariseilor.
-
În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: De ce credeţi că răspunsul Salvatorului a fost un răspuns perfect la întrebarea fariseilor?
Expresia „daţi dar Cezarului ce este al Cezarului”, din versetul 21, se referă la obligaţia noastră de a ne supune legilor civile, cum ar fi legea de a plăti taxe.
Din aceste versete învăţăm următorul adevăr: Domnul Se aşteaptă ca noi să fim cetăţeni buni şi să ne supunem legilor ţării.
De ce este important pentru noi, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, să fim cetăţeni buni şi să ne supunem legilor ţării? (Vezi Articolele de credinţă 1:12.) De ce Se aşteaptă Domnul ca noi să fim atât cetăţeni buni, cât şi membri buni ai Bisericii şi să ne supunem legilor ţării şi legilor Sale?
Citiţi Matei 22:22 şi aflaţi cum au reacţionat fariseii la răspunsul Salvatorului.
Matei 22:23-34
Salvatorul îi învaţă pe saduchei despre căsătorie şi înviere
În afară de farisei, şi saducheii au încercat să-L prindă pe Salvator cu vorba în timp ce propovăduia în templu. Citiţi Matei 22:23-28 şi aflaţi cum au încercat saducheii să-L încurce pe Salvator. Observaţi că saducheii credeau că „nu este înviere” (versetul 23).
Cum aţi rezuma întrebarea pe care saducheii I-au adresat-o Salvatorului?
Saducheii puneau greşit în practică, în mod voit, un obicei din Vechiul Testament care avea ca scop asigurarea celor necesare pentru văduve (vezi Deuteronom 25:5-6;). Ei au încercat să exagereze acest obicei pentru a discredita doctrina învierii.
Citiţi Matei 22:29-30 şi aflaţi răspunsul Salvatorul la întrebarea saducheilor. Observaţi că ceea ce a spus Isus nu poate avea loc la sau în timpul învierii.
În contextul planului salvării, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a dat o explicaţie cu privire la Matei 22:29-30:
„[Isus Hristos] nu neagă, ci limitează conceptul destul de acceptat conform căruia, în cer, vor exista căsătorii. El spune că în ceea ce-i priveşte pe «ei» (pe saduchei), că în ceea ce îi priveşte pe «ei» (pe «fiii veacului acesta»), unitatea familiei nu continuă şi nu va continua la înviere …
«De aceea, când [cei care nu vor trăi, nu trăiesc sau nu pot trăi conform legii căsătoriei eterne] nu mai sunt pe această lume nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita».
Aşa este, cei cărora Isus le vorbea nici nu se vor însura şi nici nu se vor mărita în cer; căci cei care nu cred nici măcar în înviere, în mod sigur nu cred în alte adevăruri cu privire la salvare; cei care sunt nedrepţi şi necuvioşi; cei care trăiesc într-un mod lumesc; şi cei numeroşi care aleg să nu se pocăiască. Aceştia toţi vor eşua să dobândească plenitudinea răsplăţii după această viaţă” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:606).
Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith multe adevăruri importante despre căsătoria eternă. Citiţi Doctrină şi legăminte 132:15-17 şi aflaţi ce i-a revelat Domnul profetului despre căsătorie în acele versete.
Cine a spus Domnul că „nici nu se vor însura şi nici nu se vor mărita” (D&L 132:16) la înviere?
A nu fi căsătorit „nici prin Mine, nici prin cuvântul Meu” (D&L 132:15) înseamnă că o persoană nu a fost pecetluită cu soţia sau soţul în templu prin autoritatea preoţiei.
Din Matei 22:30 şi Doctrină şi legăminte 132:15-17, învăţăm că, cei care nu sunt pecetluiţi, prin autoritatea preoţiei, cu soţul sau soţia în viaţa muritoare sau prin intermediul rânduielilor făcute pentru cei morţi, în templu, nu vor fi căsătoriţi în lumea care va veni.
Citiţi Matei 22:31-33 şi aflaţi ce alte adevăruri i-a învăţat Salvatorul pe saduchei despre înviere. Puteţi marca ceea ce Salvatorul a spus în versetul 32, care indică faptul că învierea este reală.
Cum au reacţionat oamenii când L-au auzit pe Salvator propovăduind aceste doctrine?
Matei 22:34-40
Salvatorul propovăduieşte despre cele două mari porunci
-
Unii dintre rabinii iudei credeau că existau 613 legi sau porunci în legea lui Moise. Citiţi Matei 22:34-36 şi căutaţi întrebarea pe care unul dintre farisei I-a adresat-o lui Isus despre aceste porunci. Puteţi marca această întrebare în scripturile voastre.
Fără să vă uitaţi la răspunsul Salvatorului, încercuiţi o poruncă din lista pe care aţi scris-o în jurnalul vostru care credeţi că este cea mai „mare” sau cea mai importantă poruncă.
Citiţi Matei 22:37-40 şi aflaţi cum a răspuns Salvatorul la întrebarea fariseului. (Matei 22:36-39 este un fragment care conţine o scriptură de bază. O puteţi marca într-un mod distinct pentru a putea să o găsiţi în viitor.)
Îndrumarea Domnului de a „[iubi] pe aproapele tău” se referă la modul în care îi tratăm pe alţii.
De ce credeţi că aceste două porunci sunt considerate a fi cele mai mari porunci?
Expresia „în aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii” (Matei 22:40) înseamnă că toate poruncile pe care Dumnezeu le-a revelat în legea lui Moise şi prin intermediul profeţilor din Vechiul Testament au fost menite să-i ajute pe oameni să-şi arate dragostea faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele său sau faţă de amândoi.
Din aceste versete învăţăm următorul principiu: Dacă Îl iubim, cu adevărat, pe Dumnezeu şi dacă ne iubim aproapele ca pe noi înşine, ne vom strădui să ţinem toate poruncile lui Dumnezeu.
Faceţi referire la lista cu porunci pe care aţi scris-o în jurnalul pentru studiul scripturilor. Desenaţi o steluţă în dreptul poruncilor care arată dragoste faţă de Dumnezeu şi un pătrăţel în dreptul poruncilor care arată dragoste faţă de aproapele nostru. (Unele porunci pot fi însemnate atât cu steluţă, cât şi cu pătrăţel.)
Gândiţi-vă la un moment în care aţi ales să vă supuneţi unei porunci anume pentru a vă arăta dragostea faţă de Dumnezeu sau faţă de o altă persoană.
Gândiţi-vă la o poruncă faţă de care puteţi să fiţi mai supuşi pentru a vă arăta dragostea faţă de Tatăl Ceresc sau faţă de o altă persoană. Stabiliţi-vă obiectivul de a fi mai supuşi faţă de această poruncă.
Scriptură de bază – Matei 22:36-39
Pentru fiecare fragment care conţine o scriptură de bază, ar trebui să puteţi să identificaţi contextul, doctrina sau principiul şi modul în care să puneţi în practică acel adevăr în viaţa voastră. (Pentru resurse privind studiul, vezi resursele pentru scriptură de bază disponibile pe LDS.org.)
În Matei 22:36-39, contextul este răspunsul pe care Isus Hristos l-a dat unui fariseu care întrebase care este cea mai mare poruncă. O doctrină sau un principiu predat în acel fragment este că cele mai mari două porunci sunt să iubeşti pe Dumnezeu şi să iubeşti pe aproapele tău. Observaţi că, în versetul 37, scrie „să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău” (caractere cursive adăugate). Un mod de a pune în practică acest fragment care conţine o scriptură de bază ar fi acela de a ne gândi la următoarele întrebări: Cum puteţi arăta dragoste faţă de Dumnezeu cu inima, sufletul şi cugetul? Cum puteţi arăta dragoste faţă de copiii lui Dumnezeu?
-
Matei 22:41-46
Isus îi întreabă pe farisei ce cred despre Hristos
După ce Salvatorul a răspuns cu succes întrebărilor fariseilor şi saducheilor, El le-a adresat fariseilor anumite întrebări. Citiţi Matei 22:41-42 şi aflaţi ce i-a întrebat Salvatorul pe farisei.
Potrivit celor relatate în aceste versete, ce întrebări le-a adresat Isus Hristos fariseilor? Cum au răspuns fariseii?
Cei mai mulţi dintre iudei ştiau că Hristos, sau Mesia, avea să fie un descendent al împăratului David. Fariseii credeau că Mesia avea să fie încoronat împărat al lui Israel şi urma să îi ajute pe iudei să învingă Roma şi să-şi câştige libertatea, precum făcuse înainte împăratul David. În Matei 22:43-46, citim că Isus i-a învăţat pe farisei că, potrivit propriilor scripturi, Hristos era mai mult decât doar fiul lui David – El era şi Fiul lui Dumnezeu. Isus a recitat fariseilor Psalmii 110:1 pentru a explica acest lucru (vezi Matei 22:44).
Vârstnicul Bruce R. McConkie ne-a explicat: „Poate exista vreo întrebare în ceea ce priveşte modul în care Isus interpretează cuvintele din Psalmii? El spune că acesta este înţelesul acestora: «Tatăl I-a spus Fiului, Elohim I-a spus lui Iehova, stai la dreapta mea, până la terminarea slujirii Tale în viaţa muritoare; apoi, Te voi înălţa întru slavă eternă şi exaltare alături de Mine, unde vei continua să stai la dreapta Mea pentru totdeauna». Nu este de mirare că relatarea inspirată despre acest subiect se termină: «Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări» (Matei 22:41-46)” (The Promised Messiah: The First Coming of Christ [1978], p. 102).
-
-
Am studiat Matei 22:15-26 şi am încheiat această lecţie în data de (data).
Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: