Lecţia 90 Faptele apostolilor 12

Lecţia 90

Faptele apostolilor 12

Introducere

Irod l-a ucis pe apostolul Iacov, iar apoi l-a arestat şi întemniţat pe Petru. Cu o noapte înainte ca Petru să fie executat, un înger l-a ajutat să scape din închisoare. Irod a fost distrus de un înger al lui Dumnezeu, iar Evanghelia a continuat să fie răspândită mai departe.

Sugestii pentru predare

Faptele apostolilor 12:1-17

Irod îl ucide pe Iacov şi îl arestează pe Petru, care scapă în mod miraculos din închisoare

Arătaţi o busolă sau desenaţi una pe tablă. Invitaţi un cursant să explice ce este o busolă şi la ce este folosită.

Deoarece busola indică mereu nordul, cum ne poate ajuta folosirea unei busole să luăm decizii corecte privind direcţia în care trebuie să ne îndreptăm?

Scrieţi un X pe tablă, undeva aproape de busolă (dar nu în apropierea punctului care indică nordul) şi rugaţi membrii clasei să-şi imagineze că X reprezintă un magnet portabil.

Cum influenţează acest magnet modul în care se mişcă acul busolei? (Acul se va îndrepta spre magnetul de lângă el deoarece este atras de nordul magnetic.)
Cum afectează acest magnet abilitatea voastră de a face alegerea potrivită cu privire la direcţia în care ar trebui să mergeţi?

Îndemnaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Faptele apostolilor 12, să caute un factor care poate influenţa abilitatea noastră de a lua decizii corecte.

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă contextul din Faptele apostolilor 12, explicaţi că, de la martiriul lui Ştefan, creştinii din şi de lângă Ierusalim începuseră să aibă parte de tot mai multă persecuţie.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 12:1-4. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute cum a contribuit regele Irod Agripa la această persecuţie. (De notat este că Petru a fost pus sub paza a şaisprezece ostaşi.)

Cine a fost ucis cu sabia la porunca lui Irod?
Conform celor relatate în versetul 3, cine a fost mulţumit de moartea lui Iacov?

Explicaţi că termenul „iudeilor”, din versetul 3, se referă la conducătorii iudei influenţi din Ierusalim, care au încurajat persecutarea Bisericii lui Isus Hristos. Irod a căutat să-i mulţumească pe acei conducători iudei (vezi Dicţionarul biblic din ediţia SZU a Bibliei în limba engleză, „Herod”). Lângă X-ul de pe tablă, scrieţi următoarea afirmaţie incompletă: Dacă vom căuta să-i fim plăcuţi altora, şi nu lui Dumnezeu, atunci…

Ce a făcut Irod, după ce a văzut că uciderea lui Iacov i-a mulţumit pe conducătorii iudei? (El a plănuit să-l ucidă în public pe Petru.)

(Arătaţi către fotografia busolei de pe tablă şi întrebaţi:

În ce mod dorinţa lui Irod de a fi plăcut altora şi nu lui Dumnezeu i-a afectat direcţia în viaţă?
Bazându-ne pe ceea ce învăţăm din exemplul lui Irod, cum aţi completa afirmaţia de pe tablă? (După ce cursanţii răspund, completaţi declaraţia de pe tablă pentru a reda următorul adevăr: Dacă noi căutăm să fim plăcuţi altora şi nu lui Dumnezeu, atunci putem fi conduşi mai mult spre păcat.)
Ce alte exemple demonstrează faptul că dorinţa de fi plăcuţi altora decât lui Dumnezeu poate duce spre păcat?

Invitaţi cursanţii să se gândească la moduri prin care ar lăsa ca dorinţa lor de a fi plăcuţi altora să-i îndepărteze de Tatăl lor Ceresc?

Explicaţi-le că ei vor fi invitaţi să reproducă evenimentele din Faptele apostolilor 12:5–17. Invitaţi câţiva cursanţi să interpreteze rolul lui Petru, al ostaşilor, al îngerului, al Rodei şi al câtorva ucenici din casa Mariei, mama lui Marcu. Dumneavoastră sau un alt cursant puteţi fi naratorul.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 12:5-6 şi invitaţi cursanţii desemnaţi să interpreteze rolurile şi ceea ce se spune. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă conţinutul, opriţi-vă după ce se trece prin fiecare grup de versete şi, apoi, adresaţi întrebările corespunzătoare:
Ce au făcut membrii Bisericii în acest moment?

Rugaţi naratorul să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 12:7-10 în timp ce cursanţii desemnaţi interpretează rolurile şi ceea ce se spune.

Ce restricţii sau obstacole a întâmpinat Petru în timpul evadării sale?

Rugaţi naratorul să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 12:11-15 în timp ce cursanţii desemnaţi interpretează rolurile şi ceea ce se spune.

Când şi-a dat Petru seama ce s-a întâmplat?
Ce s-a întâmplat când Petru a bătut la poarta casei Mariei?

Rugaţi naratorul să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 12:16-17 în timp ce cursanţii desemnaţi interpretează rolurile şi ceea ce se spune. După interpretarea de roluri, invitaţi cursanţii să se întoarcă la locurile lor.

Conform celor relatate în versetul 17, cui a fost recunoscător Petru pentru eliberarea sa din închisoare? (Subliniaţi că Iacov, menţionat în versetul 17, este unul dintre fraţii lui Isus [vezi Matei 13:55].)

Invitaţi cursanţii să recitească Faptele apostolilor 12:5 şi să caute legătura dintre acest verset şi ceea ce i s-a întâmplat lui Petru.

Ce credeţi că sugerează expresia „nu înceta să înalţe rugăciuni”, (versetul 5) despre sinceritatea şi ardoarea rugăciunilor membrilor Bisericii?
Ce principiu putem învăţa din această relatare despre efectul pe care îl pot avea rugăciunile noastre asupra noastră şi a altora? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu similar următorului: Rugăciunile noastre sincere şi aprinse invită miracolele şi binecuvântările lui Dumnezeu în vieţile noastre şi ale altora. Scrieţi acest principiu pe tablă).
Ce înseamnă a ne ruga cu sinceritate şi cu ardoare?

Explicaţi că acest principiu nu înseamnă că, dacă rugăciunile noastre sunt sincere şi pline de ardoare, vom primi în mod automat ceea ce am cerut. Alţi factori care contribuie la a avea parte de miracolele şi binecuvântările lui Dumnezeu sunt voinţa şi timpul ales de Dumnezeu, precum şi libertatea fiecăruia de a alege.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie: Rugaţi cursanţii să fie atenţi la modul în care rugăciunile noastre sincere şi pline de ardoare pot influenţa voia lui Dumnezeu.

„Rugăciunea este actul prin care voia Tatălui şi voia copilului sunt puse de acord. Scopul rugăciunii nu este de a schimba voia lui Dumnezeu, ci de a ne asigura nouă şi celorlalţi binecuvântările pe care Dumnezeu este deja dornic să ni le ofere, doar că trebuie să cerem pentru a le primi. Binecuvântările necesită muncă sau efort din partea noastră înainte de a le putea primi. Rugăciunea este un mod de a munci şi o modalitate desemnată pentru a obţine cele mai înalte dintre binecuvântări” (Ghidul pentru scripturi, „Rugăciune”).

În conformitate cu această afirmaţie, care este scopul important al rugăciunii?
De ce este important să ne amintim că scopul rugăciunii nu este de a schimba voinţa lui Dumnezeu?

Invitaţi cursanţii să răspundă la următoarea întrebare în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

În ce moment aţi simţit că rugăciunea v-a adus binecuvântările şi miracolele Domnului atât în viaţa dumneavoastră, cât şi în vieţile celor pentru care v-aţi rugat?

După ce le-aţi acordat suficient timp, puteţi invita câţiva cursanţi să împărtăşească ce au scris. După remarcile lor, invitaţi-i să se gândească la modul în care s-ar putea ruga cu mai multă sinceritate şi ardoare pentru a invita binecuvântările şi minunile pe care Dumnezeu este dispus să le dăruiască atât lor, cât şi celor pentru care se roagă.

Faptele apostolilor 12:18-25

Irod este doborât de Dumnezeu, iar Evanghelia continuă să fie răspândită mai departe

Rezumaţi Faptele apostolilor 12:18-22 explicând că, ziua următoare, Irod a aflat de evadarea lui Petru şi a ordonat executarea paznicilor pe care i-a considerat responsabili de evadarea acestuia. Mai târziu, Irod a ţinut un discurs poporului, care l-a lăudat pentru acesta.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 12:23-24. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i s-a întâmplat lui Irod.

Ce i s-a întâmplat lui Irod? De ce?
Ce s-a întâmplat cu munca misionară a Bisericii, în pofida persecuţiei cu care s-au confruntat membrii Bisericii?

Încheiaţi invitând cursanţii să recapituleze adevărurile pe care le-au învăţat şi să se gândească la felul în care le vor pune în practică în vieţile lor.

Comentarii şi informaţii generale

Faptele apostolilor 12:1-17. Petru şi Iacov Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc

Faptele apostolilor 12 ne arată că Petru şi Iacov L-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în vieţile lor, indiferent de pedepsele pe care urmau să le primească. De ce este important să-L iubim pe Dumnezeu şi să-L punem pe primul loc în vieţile noastre? Vârstnicul Lynn G. Robbins, din Preşedinţia celor Şaptezeci, a relatat următoarea experienţă care l-a ajutat să înţeleagă importanţa direcţiei în care privim în vieţile noastre:

„«Tu, către cine te uiţi?» Preşedintele Boyd K. Packer m-a surprins cu această întrebare dificilă în timp ce călătoream împreună cu ocazia primei mele însărcinări în calitatea de membru nou chemat al Celor Şaptezeci. Pentru că nu mă aşteptam, am fost derutat. «Un membru al Celor Şaptezeci», a continuat dânsul, «nu-i reprezintă pe oameni în faţa profetului, ci pe profet în faţa oamenilor. Să nu uiţi niciodată către cine trebuie să te uiţi!» A fost o lecţie puternică.

Încercarea de a fi mai întâi pe placul celorlalţi şi abia apoi pe placul lui Dumnezeu înseamnă inversarea celor două mari porunci (vezi Matei 22:37-39). Înseamnă să nu ne aducem aminte către cine trebuie să ne uităm. Cu toate acestea, cu toţii am făcut acea greşeală din cauza temii faţă de oameni. În Isaia, Domnul ne avertizează: «Nu te teme de ocara oamenilor» (Isaia 51:7; vezi, de asemenea, 2 Nefi 8:7). În visul lui Lehi, această teamă a fost provocată de degetul dispreţului îndreptat din clădirea mare şi spaţioasă, făcându-i pe mulţi să nu-şi mai aducă aminte către cine trebuiau să se uite şi să plece «ruşinaţi» de lângă pom (vezi 1 Nefi 8:25-28)” („Tu, către cine te uiţi?” Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 9).

Faptele apostolilor 12:5. „Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni”

Preşedintele Thomas S. Monson şi-a exprimat recunoştinţa pentru cei care se roagă pentru el şi conducătorii Bisericii:

„Vă mulţumesc pentru bunătatea pe care mi-o arătaţi oriunde mă duc. Vă mulţumesc pentru că vă rugaţi pentru mine. Am simţit acele rugăciuni şi sunt foarte recunoscător pentru ele” („Acum, când ne adunăm din nou”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 5).

„Vă iubesc; mă rog pentru dumneavoastră. Doresc să vă rog încă o dată să vă amintiţi de mine şi de toate autorităţile generale în rugăciunile dumneavoastră. Suntem uniţi împreună cu dumneavoastră pentru a ajuta la progresul acestei lucrări minunate. Vă depun mărturie că suntem împreună în această lucrare şi că fiecare, bărbat, femeie şi copil are ceva de făcut. Fie ca Dumnezeu să ne dea tăria, abilitatea şi hotărârea de a ne îndeplini bine responsabilitatea” („Până când ne vom revedea”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 109).

Preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat următoarele despre faptul de a spune rugăciuni puternice:

„Trebuie să v-o doriţi cu tot sufletul dumneavoastră! Trebuie să o rostiţi cu toată intensitatea de care sunteţi capabili şi cu dorinţa ca aceasta să fie cel mai de preţ lucru din toată lumea pe care îl căutaţi!” (Teachings of Harold B. Lee, editate de Clyde J. Williams [1996], p. 125).

Faptele apostolilor 12:21-23. Moartea lui Irod Agripa I

Irod Agripa I a fost nepotul lui Irod Antipa, care l-a ucis pe Ioan Botezătorul, şi a fost, de asemenea, „nepotul lui Irod cel Mare. În general, era popular în rândul fariseilor pentru că avea grijă să urmeze obiceiurile iudeilor. Probabil din acest motiv – de a fi popular în rândul iudeilor – a poruncit moartea lui Iacov (vezi Faptele apostolilor 12:1-2). Agripa a murit la vârsta de 54 de ani, în anul 44 d.Hr., în acelaşi an în care a avut loc martiriul lui Iacov. Luca a văzut moartea neaşteptată a lui Agripa ca pe o pedeapsă din partea divinităţii, dusă la îndeplinire de un înger al Domnului” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 302; vezi, de asemenea, Ghidul pentru scripturi, „Irod”).