Introducere la Evanghelia după Marcu
De ce studiem această carte?
Evenghelia lui Marcu relatează slujirea, moartea şi învierea lui Isus Hristos într-un ritm rapid care se concentrează deseori asupra faptelor impresionante ale Salvatorului. În primul rând, printre acestea se numără ispăşirea, pe care Marcu a scos-o în evidenţă ca fiind partea centrală a misiunii lui Isus în calitate de Mesia cel demult promis. Studiind relatarea şi mărturia lui Marcu despre modul în care Salvatorul Şi-a îndeplinit misiunea ispăşitoare, cursanţii pot deveni mai convertiţi la Evanghelie şi pot găsi curaj pentru a-L urma pe Salvator.
Cine a scris această carte?
Marcu (numit, de asemenea, Ioan Marcu) este autorul acestei cărţi. Deşi Marcu nu a fost printre primii ucenici ai lui Isus Hristos, el s-a convertit mai târziu şi a devenit asistentul apostolului Petru şi este posibil ca el să-şi fi scris evanghelia ţinând cont de ceea ce a aflat de la Petru (vezi Ghid pentru scripturi, „Marcu”).
Marcu şi mama sa, Maria, locuiau în Ierusalim; casa lor era un loc de adunare pentru câţiva dintre primii creştini (vezi Faptele apostolilor 12:12). Marcu a plecat din Ierusalim pentru a-l ajuta pe Barnaba şi Saul (Pavel) în prima lor călătorie misionară (vezi Faptele apostolilor 12:25; 13:4-6, 42-48). Pavel a scris mai târziu că Marcu era cu el în Roma (vezi Coloseni 4:10; Filimon 1:24) şi l-a lăudat pe Marcu ca fiind un coleg „de folos [lui] pentru slujbă” (2 Timotei 4:11). Petru s-a referit la el ca fiind „Marcu, fiul meu” (1 Petru 5:13), sugerând apropierea relaţiei lor.
Când şi unde a fost scrisă?
Nu ştim când exact a fost scrisă Evanghelia după Marcu. Cel mai probabil, Marcu şi-a scris Evanghelia în Roma între 64d.H. şi 70 d.H., poate la scurt timp după martiriul apostolului Petru, în jurul anului 64 d.H. .
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Evanghelia după Marcu conţine detalii – precum citate traduse din aramaică, expresii latine şi explicaţii ale unor obiceiuri iudaice – care par a fi scrise pentru un public alcătuit în principal din romani şi oameni din alte naţiuni, precum şi din cei care s-au convertit la creştinism, cel mai probabil în Roma şi în Imperiul Roman. Mulţi cred că Marcu a fost cu Petru în Roma în timpul unei perioade de mari încercări pentru mulţi membri ai Bisericii în locuri diferite din Imperiul Roman.
O treime din Evanghelia lui Marcu conţine relatări despre învăţăturile şi experienţele Salvatorului din ultima săptămână a vieţii Sale. Marcu a depus mărturie că Fiul lui Dumnezeu, aflat în suferinţă, a triumfat în cele din urmă asupra răului, păcatului şi a morţii. Această mărturie însemna că cei care Îl urmau pe Salvator nu trebuiau să se teamă; când înfruntau persecuţii, încercări sau chiar moarte, ei Îl urmau pe Învăţătorul lor. Ei puteau îndura cu încredere ştiind că Domnul avea să îi ajute şi că toate promisiunile Lui aveau, în cele din urmă, să se împlinească.
Care sunt unele dintre trăsăturile caracteristice ale acestei cărţi?
Evanghelia după Marcu începe brusc şi dramatic şi are un ritm alert, relatând evenimentele într-o succesiune rapidă. Marcu a folosit în mod frecvent cuvintele îndată şi imediat, creând efectul unui ritm şi al unei acţiuni alerte.
Deşi peste 90 la sută din informaţiile din Marcu se găsesc, de asemenea, în Matei şi Luca, relatările lui Marcu includ deseori detalii suplimentare care ne ajută să apreciem mai mult compasiunea Salvatorului şi modul în care oamenii din jurul Lui reacţionau (compară Marcu 9:14-27 cu Matei 17:14-18). De exemplu, Marcu a relatat primirea entuziastă de care Salvatorul a avut parte de la cei din Galilea şi din alte locuri în care a fost la începutul slujirii Sale (vezi Marcu 1:32-33, 45; 2:2; 3:7-9; 4:1). De asemenea, Marcu a narat cu atenţie răspunsul negativ al cărturarilor şi fariseilor, a căror opoziţie a crescut de la doar a fi sceptici (vezi Marcu 2:6-7) la faptul de a complota pentru a-L distruge pe Isus (vezi Marcu 3:6).
Printre cele mai importante teme din Marcu sunt întrebările legate de cine era Isus şi cine i-a înţeles identitatea, precum şi rolul ucenicului ca fiind cineva care trebuie „să-şi ia crucea, şi [să-L] urmeze [pe Isus]” (Marcu 8:34). În plus, Evanghelia după Marcu este singura care relatează pilda cu sămânţa (vezi Marcu 4:26-27), vindecarea unui surd din ţinutul Decapole (vezi Marcu 7:31-37) şi vindecarea treptată a unui orb la Betsaida (vezi Marcu 8:22-26).
Rezumat
Marcu 1-4 Isus este botezat de Ioan Botezătorul şi începe să propovăduiască, să cheme ucenici şi să înfăptuiască miracole. Pe măsură ce opoziţia împotriva Sa creşte, El propovăduieşte în pilde.
Marcu 5-7 Salvatorul continuă să înfăptuiască multe miracole, arătând compasiunea Sa faţă de alţii. După ce Ioan Botezătorul este ucis, Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni şi merge pe apă. Isus propovăduieşte împotriva tradiţiilor false.
Marcu 8-10 Isus Hristos continuă să înfăptuiască miracole. Petru depune mărturie că Isus este Hristosul. Salvatorul profeţeşte de trei ori suferinţa, moartea şi învierea Sa, dar ucenicii Săi încă nu înţeleg pe deplin ceea ce vrea să spună. El îi învaţă despre umilinţa şi slujirea care se cer de la ucenicii Săi.
Marcu 11-16 În ultima săptămână a vieţii Sale, Salvatorul intră în Ierusalim, îi învaţă pe ucenicii Săi, suferă în Ghetsimani şi este răstignit. Isus Hristos învie.