Lecţia 105
1 Corinteni 5-6
Introducere
Apostolul Pavel i-a avertizat pe sfinţi să nu permită oamenilor răi să-i influenţeze. El i-a avertizat pe sfinţi să evite filozofiile şi practicile imorale răspândite în Corint.
Sugestii pentru predare
1 Corinteni 5
Pavel îi avertizează pe sfinţi împotriva asocierii cu cei care cu bună ştiinţă aleg să păcătuiască
Faceţi un desen simplu pe tablă, cu un bol conţinând fructe proaspete şi un fruct putred. Ca o alternativă, puteţi arăta un fruct putred.
-
Ce se va întâmpla dacă lăsaţi un fruct putred să rămână într-un bol cu alte fructe proaspete?
-
Ce pot reprezenta fructele putrede în vieţile noastre? (Influenţe care ne pot face rău.)
Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 1 Corinteni 5, să caute adevăruri care îi pot ajuta să facă faţă mai bine influenţelor rele din viaţa lor.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 5:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute o practică rea care exista printre sfinţii corinteni.
-
Ce practică rea exista printre sfinţii corinteni? (Cu privire la curvie explicaţi că ea se referă la orice relaţii sexuale în afara căsătoriei. Unul dintre membrii Bisericii din Corint păcătuise sexual cu mama sa vitregă.)
-
Conform celor relatate în versetul 2, cum i-a sfătuit Pavel pe conducătorii Bisericii să acţioneze faţă de această persoană? (Explicaţi că expresia „dat afară din mijlocul vostru” din versetul 2 înseamnă că păcătosul trebuie excomunicat din Biserică.)
Subliniaţi că, înainte de excomunicare sau orice altă formă de măsură disciplinară care urmează să fie luată, conducătorii Bisericii se gândesc cu atenţie la mulţi factori. Pe lângă stabilirea gravităţii păcatului, conducătorii Bisericii au în vedere diferitele scopuri ale măsurilor disciplinare ale Bisericii: de a ajuta o persoană să se pocăiască, de a-i proteja pe cei care ar putea să fie afectaţi de acţiunile unei persoane sau de răspândirea crezurilor acelei persoane şi de a proteja integritatea învăţăturilor Bisericii (vezi „Church Discipline”, mormonnewsroom.org/articles/church-discipline).
Invitaţi cursanţii să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 5:6-7 şi rugaţi membrii clasei să caute analogia folosită de Pavel pentru a explica de ce era necesar ca această persoană să fie îndepărtată din Biserică.
-
Cu ce i-a comparat Pavel pe cei păcătoşi care nu se pocăiesc? (Explicaţi că plămădeala sau drojdia face, în final, ca pâinea să se strice şi să mucegăiască.)
-
Câtă plămădeală este necesară pentru a avea efect asupra întregului aluat?
-
Ce reprezintă bucata de aluat? (Biserica lui Isus Hristos.)
-
Cum aţi rezuma înţelesul acestei analogii într-un principiu? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice un principiu similar următorului: Dacă noi căutăm să ne apropiem mult de cei care păcătuiesc în mod voit, putem fi influenţaţi de ticăloşia lor. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 5:9-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce sfat le-a dat Pavel sfinţilor corinteni.
-
Ce i-a învăţat Pavel pe sfinţii corinteni să evite?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine sfatul lui Pavel de a nu avea legătură cu cei care sunt curvari sau cu alţii care acceptă în mod voit păcatul, daţi-le cursanţilor câte un exemplar al următoarei declaraţii a vârstnicului Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:
„Să nu aveţi legătură cu cei care sunt curvari – nu pentru că sunteţi prea buni pentru ei, ci pentru că, după cum a scris [C. S.] Lewis, nu sunteţi suficient de buni. Amintiţi-vă că situaţiile rele îi pot distruge chiar şi pe cei mai buni oameni” „The Stern but Sweet Seventh Commandment”, New Era, iunie 1979, p. 42).
-
Cum poate apropierea noastră de cei care păcătuiesc să ne slăbească abilitatea de a face alegeri drepte?
-
Care sunt câteva dintre exemplele de situaţii rele care pot distruge oameni buni?
-
Ce putem face pentru a-i ajuta pe cei care au acceptat de bună voie păcatul fără să ne compromitem standardele? (Ne putem ruga pentru ei, putem da dovadă de blândeţe şi respect fașă de ei deoarece sunt copii ai lui Dumnezeu şi putem fi exemplu drept de ţinere a poruncilor.)
Invitaţi cursanţii să se gândească, rugându-se, ce pot face pentru a-i influenţa într-un mod pozitiv pe alţii fără să-şi compromită standardele.
Rezumaţi 1 Corinteni 5:12-13 şi explicaţi că Pavel ne-a învăţat că Biserica are responsabilitatea de a chema membrii să se pocăiască şi, în unele cazuri, de a „[da] afară… din mijlocul [Bisericii]” (versetul 13) pe cei care comit păcate grave.
1 Corinteni 6
Pavel îi învaţă pe sfinţi despre unitate şi legea castităţii
Faceţi un alt desen simplu pe tablă reprezentând un bol cu fructe putrede şi un singur fruct proaspăt. Invitaţi cursanţii să se gândească dacă s-au întrebat vreodată cum să evite păcatul când acesta este peste tot în jurul lor. Subliniaţi că acest lucru a fost o provocare cu care s-au confruntat sfinţii corinteni.
În timp ce cursanţii studiază 1 Corinteni 6, invitaţi-i să caute adevărurile propovăduite de Pavel care îi pot ajuta să trăiască în mod neprihănit cu toate că sunt înconjuraţi de influenţe rele.
Rezumaţi 1 Corinteni 6:1-8 şi explicaţi că Pavel i-a sfătuit pe sfinţii corinteni să rezolve în mod drept certurile dintre ei şi nu să apeleze imediat la instanţe civile.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 6:9-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute unele practici păcătoase care existau în Corint şi care, după cum a propovăduit Pavel, trebuiau evitate de membrii Bisericii.
-
Ce fel de comportamente păcătoase trebuie evitate, după cum a propovăduit Pavel membrilor Bisericii?
-
Potrivit versetului 11, ce le-a amintit Pavel acestor sfinţi despre ei înşişi? (Mulţi convertiţi din Corint avuseseră asemenea comportamente păcătoase înainte de a se alătura Bisericii, dar ei se pocăiseră şi fuseseră curăţaţi de păcatele lor.)
Explicaţi că vechiul Corint avea o reputaţie de imoralitate şi mulţi corinteni promovau ideea că trupurile noastre erau făcute pentru plăcere. Rezumaţi 1 Corinteni 6:12 din Traducerea Bibliei de Joseph Smith şi explicaţi că Pavel a propovăduit împotriva filozofiei care susţinea că nu există bine şi rău.
-
În ce mod erau aceste idei şi practici din Corint similare tendinţelor pe care le vedem azi în lume?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 6:13. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi ce a propovăduit Pavel despre scopul trupurilor noastre.
-
Ce a propovăduit Pavel despre trupurile noastre? (Deoarece mulţi corinteni credeau, în mod evident, că trupul este făcut, pur şi simplu, pentru plăceri fizice, Pavel a corectat acest punct de vedere învăţându-i că trupurile noastre au fost create pentru a îndeplini scopurile Domnului.)
Rezumaţi 1 Corinteni 6:14-17 explicând faptul că cei care se alătură Bisericii devin una cu Hristos în rolul de „mădulare” spirituale ale trupului Său. Pavel a explicat, de asemenea, că imoralitatea sexuală este incompatibilă cu o relaţie spirituală cu Isus Hristos.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 6:18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi ce i-a învăţat Pavel pe sfinţii corinteni să facă. (Puteţi sublinia că în Traducerea lui Joseph Smith în limba engleză s-a schimbat expresia „afară din trup” din 1 Corinteni 6:18 cu „împotriva trupului lui Hristos”.)
-
Ce i-a învăţat Pavel pe sfinţii corinteni să facă?
-
Ce adevăr a propovăduit Pavel despre cei care curvesc? (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze cuvintele din versetul 18 care ne învaţă principiul următor: Cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.)
Explicaţi faptul că, în continuare, Pavel a explicat de ce curvia sau imoralitatea sexuală este un păcat „împotriva trupului [persoanei]”.
Invitaţi un cursant să citească , cu glas tare, 1 Corinteni 6:19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi cu ce a comparat Pavel trupurile noastre.
-
Cu ce a comparat Pavel trupurile noastre?
Arătaţi o ilustraţie a unui templu.
-
Care este diferenţa dintre un templu şi orice altă clădire?
-
Cum aţi rezuma adevărul pe care l-a predat Pavel în versetul 19? (Cursanţii pot folosi alte cuvinte, dar ei trebuie să identifice următoarea doctrină: Trupurile noastre sunt templele lui Dumnezeu în care Spiritul poate sălăşlui.)
-
Cum poate fi influenţat modul în care ne tratăm trupurile şi tratăm trupurile altora de înţelegerea faptului că trupurile noastre sunt temple?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să asculte cu atenţie pentru a dobândi cunoştinţe suplimentare despre modul în care înţelegerea acestui adevăr poate influenţa modul în care ne tratăm trupurile.
„Acceptând aceste adevăruri [din1 Corinteni 6:19-20]… cu siguranţă nu ne vom desfigura trupul, ca de exemplu cu tatuaje, sau nu-l vom slăbi, ca de exemplu cu droguri, sau nu-l vom pângări, ca de exemplu cu adulter, curvie sau indecenţă… Deoarece trupul nostru este unealta spiritului nostru, este vital ca noi să avem grijă de el cât de bine putem. Trebuie să consacrăm puterile sale pentru a sluji şi a duce mai departe lucrarea lui Hristos” („Reflecţii asupra unei vieţi consacrate”,Ensignsau Liahona, nov. 2010, p. 17).
-
La ce credeţi că s-a referit Pavel când a folosit expresia „voi nu sunteţi ai voştri” din versetul 19?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 6:20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle de ce trupurile noastre nu sunt ale noastre.
-
Care expresie arată de ce trupurile noastre nu sunt ale noastre? (Explicaţi că expresia „cumpăraţi cu un preţ” înseamnă a fi mântuit sau răscumpărat prin ispăşirea lui Isus Hristos.)
-
Cum aţi rezuma un adevăr din versetele 19-20? (După ce cursanţii răspund, rugaţi-i să scrie următorul adevăr în scripturile lor, lângă versetele 19-20: Deoarece noi am fost cumpăraţi cu un preţ prin ispăşirea lui Isus Hristos, trupurile noastre nu sunt ale noastre.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
„Vă rog, nu spuneţi niciodată: «Pe cine răneşte? De ce nu pot avea un pic de libertate? Pot să păcătuiesc acum şi să mă pocăiesc mai târziu». Vă rog, nu fiţi atât de nesăbuiţi şi atât de cruzi. Nu puteţi «să îl răstigniţi din nou pe [Hristos]» fără teamă de urmări [vezi Evrei 6:6]. «Fugiţi de curvie» [1 Corinteni 6:18], strigă Pavel şi fugiţi de «[orice este] asemănător» [D&L 59:6; subliniere adăugată], se spune în Doctrină şi legăminte. De ce? Ei bine, din simplul motiv că Salvatorul lumii a îndurat o suferinţă incomensurabilă atât în trup, cât şi în spirit, pentru ca noi să putem fugi [vezi, în special, D&L 19:15-20]. Noi Îi datorăm ceva pentru această faptă. Într-adevăr, noi Îi datorăm totul pentru această faptă” („Personal Purity”, Ensign, nov. 1998, p. 76).
-
Cum ar trebui să fie influenţate alegerile pe care le facem cu privire la trupurile noastre de faptul de a ne aminti că trupurile noastre nu sunt ale noastre?
Îndreptaţi atenţia cursanţilor către desenul de pe tablă care ilustrează un fruct proaspăt înconjurat de fructe putrede.
-
Cum poate înţelegerea acestor adevăruri despre trupurile noastre să ne ajute să rămânem puri când suntem înconjuraţi de ticăloşie?
Depuneţi mărturie despre adevărurile pe care le-aţi discutat. Invitaţi cursanţii să se gândească la impresiile sau îndemnurile pe care poate le-au primit în timpul lecţiei şi să acţioneze potrivit acestor îndemnuri.
Scriptură de bază – 1 Corinteni 6:19-20
Invitaţi cursanţii să scrie o scurtă cuvântare bazată pe cele relatate în 1 Corinteni 6:19-20. Îndemnaţi-i să includă următoarele: (1) informaţiile generale legate de acest pasaj (informaţii generale pot fi găsite pe cartonaşul care cuprinde scriptura de bază), (2) principiul pe care îl predă şi (3) o experienţă personală care ilustrează adevărul pe care îl predă acest fragment. Puteţi ruga câţiva cursanţi să prezinte clasei cuvântările lor. Îndemnaţi cursanţii să se gândească la ocaziile pe care le pot avea de a prezenta cuvântările lor acasă sau la Biserică.
Comentarii şi informaţii generale
1 Corinteni 5:9. „Să n-aveţi nicio legătură cu curvarii”
Vârstnicul M. Russel Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că, în calitate de membri ai Bisericii, noi credem în „doctrina prieteniei”. În predicare acestei doctrine, vârstnicul Ballard a spus:
„Folosirea deliberată de către [Salvator] a iudeilor şi samaritenilor ca personaje ale pildelor Sale ne învaţă în mod limpede că noi toţi suntem fiecare aproapele celuilalt şi că trebuie să ne iubim, să ne respectăm şi să slujim unul altuia, indiferent de deosebirile dintre noi – deosebiri religioase, politice şi culturale. …
[Totuşi], nu sugerez să pornim o relaţie care să ne pună pe noi sau familiile noastre în pericol spiritual” („Doctrina prieteniei”, Liahona, ian, 2002, p. 40).
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat, de asemenea, despre respectul pe care trebuie să-l arătăm celorlalţi, chiar dacă ei cred sau acţionează în mod diferit decât membrii Bisericii:
„Mulţi învăţători ai Bisericii şi de la şcoală au fost mâhniţi de modul în care unii tineri, inclusiv tinerii SZU, se tratează unii pe alţii. Porunca de a ne iubi unii pe alţii include, cu siguranţă, dragoste şi respect între religii diferite şi, de asemenea, între rase, culturi şi nivele economice diferite. Noi cerem tuturor tinerilor să evite obrăznicia, insultele sau exprimările şi practicile care, în mod deliberat, provoacă suferinţă altora. Toate acestea încalcă porunca Salvatorului de a ne iubi unii pe alţii” („Să-i iubim pe ceilalţi şi să trăim acceptând diferenţele”, Ensignsau Liahona, nov. 2014, p. 27).
1 Corinteni 5:13. „Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela”
Când Biserica dă afară, în mod oficial, o persoană care a păcătuit grav, aceasta se numeşte măsură disciplinară a Bisericii. Următorul fragment din Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie explică procesul măsurilor disciplinare în Biserică:
„Episcopii şi preşedinţii de ramură ca şi preşedinţii de ţăruş, de misiune şi de district au responsabilitatea de a-i ajuta pe membri să-şi depăşească păcatele prin pocăinţă. Cele mai severe păcate, cum ar fi încălcările dreptului civil, abuzul împotriva soţiei sau a soţului, abuzul faţă de copii, adulterul, încălcarea legii castităţii, violul şi incestul necesită adesea [luarea de măsuri] disciplinare oficiale stabilite de Biserică. Măsurile disciplinare oficiale [stabilite de Biserică] pot cuprinde restricţionarea unor privilegii de membru al Bisericii sau pierderea calităţii de membru al Bisericii.
Procesul măsurilor disciplinare oficiale începe atunci când un conducător al preoţiei care prezidează solicită convocarea unui consiliu disciplinar. Scopurile consiliilor disciplinare sunt salvarea sufletului celui care a păcătuit, protejarea celui nevinovat şi păstrarea purităţii, integrităţii şi a bunului renume al Bisericii.
Măsurile disciplinare în Biserică reprezintă un proces inspirat, care are loc de-a lungul unei perioade de timp. Prin acest proces şi prin ispăşirea lui Isus Hristos, un membru poate primi iertarea păcatelor, îşi poate redobândi pacea spiritului şi poate dobândi puterea de a evita să mai păcătuiască în viitor. Măsurile disciplinare în cadrul Bisericii nu au menirea de a fi încheierea procesului. Ele sunt concepute pentru a-i ajuta pe copiii Tatălui Ceresc să-şi continue eforturile pentru a se întoarce la o înfrăţire deplină şi a se bucura de binecuvântările depline ale Bisericii. Rezultatul dorit este acela ca persoana respectivă să întreprindă schimbările necesare pentru a se pocăi complet” („Consiliile disciplinare ale Bisericii”, Fideli credinţei [2004], p. 43).