Lecţia 115 2 Corinteni 6-7

Lecţia 115

2 Corinteni 6-7

Introducere

Pavel a continuat să-şi apere comportamentul de slujitor al lui Dumnezeu în faţa sfinţilor corinteni. El i-a îndemnat pe sfinţi să se despartă de toate fărădelegile. El şi-a afirmat devotamentul faţă de sfinţi şi s-a bucurat deoarece ei avuseseră parte de întristare după voia lui Dumnezeu şi se pocăiseră de păcatele lor.

Sugestii pentru predare

2 Corinteni 6:1-13

Pavel descrie caracteristicile slujitorilor lui Dumnezeu

Invitaţi cursanţii să se gândească la următorul scenariu:

În timp ce voi sau alţii din episcopia sau ramura voastră participaţi la un proiect de slujire, unii oameni trec şi fac remarci răutăcioase despre Biserică. Ce s-ar putea întâmpla dacă dumneavoastră sau alţii din grup răspundeţi cu răutate?

Rugaţi cursanţii să se gândească la momente în care au întâmpinat opoziţie sau au fost ridiculizaţi în timp ce Îl slujeau pe Domnul. Invitaţi cursanţii să caute un adevăr, în timp ce studiază 2 Corinteni 6:1-13, care îi poate îndruma în timpul unor asemenea momente.

Rezumaţi 2 Corinteni 6:1-2 şi explicaţi că Pavel se referea la el şi la colegii cu care lucra ca fiind „unii care [lucrează] împreună cu [Hristos]”. Pavel a citat cuvintele profetului Isaia (vezi Isaia 49:8) pentru a sublinia că a venit timpul ca sfinţii să se gândească la salvarea lor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 6:3-7. Rugaţi jumătate dintre membrii clasei să caute cuvinte sau expresii care descriu opoziţia de care au avut parte Pavel şi colegii lui în slujire. Rugaţi cealaltă jumătate a clasei să caute cuvinte sau expresii care descriu opoziţia de care au avut parte Pavel şi colegii lui în slujire.

Ce fel de opoziţii au întâmpinat Pavel şi colegii lui în slujire?
Care dintre cuvinte şi expresii descriu modul în care au reacţionat ei?

Revedeţi versetul 3 şi explicaţi că în acest verset slujbase referă la munca în Biserică.

Cum ar putea faptele membrilor Bisericii să influenţeze, astăzi, opiniile altora despre Biserică?
Cum aţi rezuma învăţăturile lui Pavel din versetele 3-7 într-un principiu? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Când reacţionăm la opoziţie cu dragoste, bunătate şi dreptate, îi putem ajuta pe alţii să vadă Biserica într-un mod pozitiv.)

Amintiţi cursanţilor de scenariul prezentat la începutul lecţiei. Invitaţi-i să explice modul în care o persoană poate reacţional la acea situaţie într-un mod drept şi ce rezultate pot avea loc făcând astfel.

2 Corinteni 6:14-18

Pavel sfătuieşte sfinţii să iasă din mijlocul celor răi

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi şi oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentarealăturate.

2 Corinteni 6:14-18

Noul Testament – Manual pentru învăţătorul de la seminar: lecţia 115

Sfaturi către sfinţi	Promisiuni ale Domnului

Invitaţi cursanţii să citească, pe echipe, 2 Corinteni 6:14-18. Rugaţi un cursant din fiecare echipă să caute sfaturile date de Pavel sfinţilor. Rugaţi un alt cursant să caute promisiunile Domnului care aveau să fie împlinite dacă sfinţii urmau să asculte de sfatul lui Pavel. Invitaţi-i să folosească ce au găsit pentru a completa tabelul împreună. Puteţi explica următoarele: cuvântul înţelegere înseamnă armonie, iar Belial se referă la cei răi (vezi Bible Dictionary în versiunea Bibliei SZU în limba engleză, „Belial”) şi necredincios se referă la unul care nu crede sau care crede în dumnezei, alţii decât Tatăl Ceresc. Pe lângă acestea, Pavel comparase înainte sfinţii corinteni cu templul lui Dumnezeu; astfel, cuvântul templu se referă la ei ca la un popor.

Acordaţi timp suficient echipelor pentru a raporta unele altora ce au găsit şi a completa tabelul.

Explicaţi că Pavel i-a avertizat în mod concret pe sfinţi să nu se atingă de „[ceea ce este] necurat” (versetul17) – inclusiv de idolatrie şi de cei care o practicau – pentru a se păzi de păcat. Idolatrie înseamnă să iubeşti sau preaslăveşti orice creaţie făcută de oameni mai mult decât pe Dumnezeu.

Invitaţi cursanţii să scrie Dacă deasupra titlului „Sfatul către sfinţi” şi Atunci deasupra titlului „Promisiuni ale Domnului” pe foile lor de prezentare.

Ce principii putem învăţa din 2 Corinteni 6:14-18? (Cursanţii pot identifica mai multe principii, dar asiguraţi-vă că subliniază faptul că, dacă ne separăm de practicile false şi lucrurile necurate, Domnul ne va primi.)
Care ar putea fi câteva dintre exemplele de practici false sau lucruri necurate în zilele noastre?
Cum ne putem despărţi de aceste lucruri şi de cei care le promovează?

Explicaţi că acest principiu nu înseamnă că noi îi tratăm pe cei care au crezuri diferite în mod nepoliticos sau că refuzăm să ne asociem cu ei, ci că reafirmăm cu respect crezurile noastre şi evităm participarea noastră în orice activitate care ne-ar duce la păcat.

Ce credeţi că înseamnă faptul că Domnul „[ne va] primi”? (2 Corinteni 6:17)?

Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au simţit că Domnul era cu ei când s-au despărţit sau nu s-au atins de practicile false care puteau să-i îndepărteze de Domnul. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele.

Invitaţi-i să se gândească ce pot face pentru a se despărţi de practicile false şi de lucrurile necurate astfel încât să primească binecuvântările Domnului.

2 Corinteni 7

Pavel se bucură de pocăinţa adevărată a sfinţilor

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, scenariul următor:

Într-un interviu pentru o recomandare pentru templu în vederea căsătoriei, o tânără fată mărturiseşte episcopului ei unele păcate din trecut. În urma unor discuţii ulterioare, episcopul înţelege că tânăra fată nu s-a pocăit cu adevărat de păcatele ei şi că păcatele acesteia sunt suficient de grave pentru a o face nedemnă pentru a primi o recomandare pentru templu. Episcopul explică faptul că tânăra fată va trebui să aştepte pentru a primi o recomandare până când ea se va pocăi pe deplin. Ea este mirată afirmând că s-a pocăit deoarece nu a repetat pentru o lungă perioadă de timp niciunul dintre acele păcate. Episcopul explică faptul că doar prin nesăvârşirea păcatului pocăinţa nu este completă şi o invită să înceapă cu sinceritate procesul de pocăinţă adevărată.

Ce credeţi că a simţit tânăra fată în acest moment al interviului?

Invitaţi un cursant să citească în continuare scenariul cu glas tare.

Tânăra fată explică episcopului său că este foarte supărată pentru că invitaţiile la nuntă şi recepţie au fost deja trimise. Ea spune că nu poate să se confrunte cu toate întrebările şi cu ruşinea de a amâna planurile nunţii sale. Şi întreabă dacă există o modalitate pentru a fi pecetluită în templu după cum era planificat, iar apoi, mai târziu, să lucreze la procesul de pocăinţă.

Bazându-ne pe răspunsul dat episcopului, ce pare să o preocupe cel mai mult?

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 2 Corinteni 7, să caute un adevăr pe care tânăra femeie din scenariu trebuie să-l înţeleagă înainte de a se pocăi, cu adevărat, de păcatele ei.

Rezumaţi 2 Corinteni 7:1-7 şi explicaţi că Pavel a continuat să se apere împotriva celor care căutau să-l discrediteze şi i-a asigurat pe sfinţii corinteni că el nu nedreptăţise pe nimeni.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 7:8-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute modul în care una dintre scrisorile anterioare ale lui Pavel i-a afectat pe sfinţii corinteni.

În ce mod i-a afectat scrisoarea pe sfinţi?
De ce s-a bucurat Pavel de tristeţea lor?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Corinteni 7:10-11. Le puteţi sugera să marcheze cele două feluri de întristări menţionate de Pavel şi la ce conduce fiecare.

Care sunt cele două feluri de întristări menţionate de Pavel?

Scrieţi titlurile Întristare după voia lui Dumnezeu şi Întristarea lumii pe tablă. Invitaţi un cursant să citească cu glas tare următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson, care a explicat înţelesul termenului „întristarea lumii”:

„Nu este un lucru neobişnuit să găseşti bărbaţi şi femei în lume care au remuşcări pentru greşelile pe care le fac. Uneori, aceasta se întâmplă pentru că faptele lor le-au adus lor sau celor dragi o mare întristare şi nefericire. Alteori, întristarea lor este cauzată de faptul că sunt prinşi şi pedepsiţi pentru faptele lor. Aceste sentimente lumeşti nu constituie «întristare după voia lui Dumnezeu»” Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Ezra Taft Benson [2014],p. 89).

Cum aţi rezuma ce înseamnă întristarea lumii?
Potrivit celor relatate în versetul 10, la ce poate conduce întristarea lumii? (Cuvântul moarte din versetul 10 se referă la moartea spirituală şi înseamnă separarea de Dumnezeu. Pe tablă, sub titlul „Întristarea lumii”, scrieţi următorul adevăr: Întristarea lumii ne poate duce la moartea spirituală sau separarea de Dumnezeu.
În ce mod întristarea lumii poate conduce o persoană la moartea spirituală? (Ea poate împiedica o persoană să se pocăiască cu adevărat şi să primească iertarea Tatălui Ceresc.)
Potrivit celor relatate în versetul 10, la ce poate conduce întristarea lumii? (Pe tablă, sub titlul „Întristarea după voia lui Dumnezeu”, scrieţi următorul adevăr: Întristarea după voia lui Dumnezeu ne conduce la pocăirea de păcatele noastre şi la primirea salvării.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă de ce întristarea după voia lui Dumnezeu ne conduce spre pocăinţă, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:

„Întristarea după voia lui Dumnezeu este un dar al Spiritului. Este o înţelegere profundă a faptului că acţiunile noastre L-au ofensat pe Tatăl şi Dumnezeul nostru. Este conştientizarea clară şi profundă că purtarea noastră L-a făcut pe Salvator, pe El care nu a cunoscut păcatul, pe El cel mai mare dintre toţi, să îndure agonia şi suferinţa. Păcatele noastre L-au făcut să sângereze prin fiecare por. Această suferinţă mintală şi spirituală foarte reală este ceea ce scripturile numesc a avea «o inimă frântă şi un spirit smerit»… Un astfel de spirit este condiţia absolut necesară pentru o pocăinţă adevărată” (Învăţături Ezra Taft Benson [2014], p. 90).

De ce credeţi că întristarea după voia lui Dumnezeu ne conduce, să ne pocăim cu adevărat de păcatele noastre?

Invitaţi cursanţii să se gândească la scenariul despre tânăra femeie care căuta o recomandare pentru templu.

În timpul interviului tinerei femei cu episcopul, ce indică faptul că ea nu a avut experienţa unei întristări după voia lui Dumnezeu?
Ce putem face pentru a înlocui întristarea lumii cu întristarea după voia lui Dumnezeu?

Dacă este necesar, ajutaţi cursanţii să înţeleagă că sentimentele întristării după voia lui Dumnezeu pe care le avem când ne pocăim pot să fie diferite în funcţie de gravitatea păcatului.

Depuneţi mărturie că, pe măsură ce simţim întristare după voia lui Dumnezeu şi nu întristare după voia lumii pentru păcatele noastre, vom putea să ne pocăim cu adevărat, să fim curăţiţi de păcatele noastre, iar în cele din urmă să primim salvarea. Invitaţi-i pe cursanţi să caute întristarea după voia lui Dumnezeu în eforturile lor de a se pocăi.

Rezumaţi 2 Corinteni 7:12-16 şi explicaţi că Pavel şi-a exprimat grija pentru sfinţi şi încrederea în ei.

Recapitulaţi pe scurt adevărurile identificate de cursanţi când au studiat 2 Corinteni 6-7 şi încurajaţi-i să urmeze orice îndemn au simţit pentru a pune în practică aceste adevăruri.

Comentarii şi informaţii generale

2 Corinteni 6:17. „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei”

Vârstnicul Quentin L. Cook, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat necesitatea de a ne separa de cei necredincioşi precum şi binecuvântările pe care le primim dacă facem astfel:

„Cuvântul sfânt, în limba greacă, înseamnă «pus deoparte,despărţit [şi] sfinţit» [în ediţia lui Daniel H. Ludlow, Encyclopedia of Mormonism, 5 volume, (1992), 3:1249]. Dacă vrem să fim sfinţi în zilele noastre, trebuie să ne îndepărtam de [comportamentul rău] şi de obiceiurile distructive care predomină în lume.

Suntem bombardaţi cu imagini vizuale ale violenţei şi imoralităţii. Muzica nepotrivită si pornografia sunt tot mai mult tolerate. Folosirea drogurilor şi a alcoolului este larg răspândită. Se acordă prea puţină importanţă onestităţii şi tăriei de caracter. Sunt cerute drepturi individuale, dar îndatoririle, responsabilităţile şi obligaţiile sunt neglijate. Dialogurile au devenit lipsite de calitate şi se etalează tot mai mult ceea ce este josnic şi vulgar. Duşmanul a fost necruţător în eforturile sale de a submina planul fericirii. Dacă ne îndepărtăm de acest comportament lumesc, vom avea Spiritul în vieţile noastre şi vom [avea parte de] bucuria de a fi sfinţi demni [din zilele] din urmă” („Dumneavoastră sunteţi un sfânt?” Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 95-96).

2 Corinteni 7:8-11. „Întristarea lumii aduce moartea”

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, a explicat diferenţa dintre întristarea după voia lui Dumnezeu şi întristarea lumii:

„Există o diferenţă importantă între întristarea pentru păcat, care duce la pocăinţă, şi întristarea care duce la deznădejde.

Apostolul Pavel ne-a învăţat că, «întristarea după voia lui Dumnezeu aduce o pocăinţă care duce la mântuire… pe când întristarea lumii aduce moartea» [2 Corinteni 7:10; subliniere adăugată]. Întristarea după voia lui Dumnezeu aduce cu sine schimbare şi speranţă prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos. Întristarea lumii ne doboară, ne distruge speranţa şi ne convinge să cedăm mai multor ispite.

Întristarea după voia lui Dumnezeu duce la convertire [vezi Faptele Apostolilor 3:19] şi la o schimbare în inimă [vezi Ezechiel 36:26; 2 Corinteni 5:17; Mosia 3:19]. Ne determină să urâm păcatul şi să iubim bunătatea [vezi Mosia 5:2]. Ne încurajează să ne ridicăm şi să păşim în lumina dragostei lui Hristos. Adevărata pocăinţă înseamnă transformare, nu tortură sau suferinţă. Da, regretul sincer şi căinţa adevărată pentru nesupunere sunt, adesea, paşi dureroşi şi importanţi în procesul sacru al pocăinţei. Dar, atunci când sentimentul de vinovăţie duce la dispreţul de sine sau nu ne lasă să ne ridicăm din nou, acesta este mai degrabă o piedică în pocăinţa noastră” („O puteţi face acum!” Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 56).

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a subliniat:

„Mândria preferă pocăinţa uşoară, plătită cu întristare superficială. În mod nesurprinzător‚ cei care umblă după o pocăinţă uşoară caută şi iertare superficială, şi nu o împăcare reală. Astfel, pocăinţa reală include mai mult decât faptul de a spune un simplu, «Îmi pare rău»” („Repentance”, Ensign, nov. 1991, p. 31).