Lecţia 5
Context şi prezentare generală a Noului Testament
Introducere
În această lecţie, cursanţii vor învăţa despre contextul istoric şi cultural al evenimentelor descrise în Noul Testament, inclusiv factorii care au contribuit ca mulţi iudei să-L respingă pe Isus ca fiind Mesia şi Salvatorul. Cursanţii vor învăţa, de asemenea, despre structura Noului Testament.
Sugestii pentru predare
Contextul Noului Testament
Expuneţi o parte din ilustraţia Ştefan Îl vede pe Isus la dreapta lui Dumnezeu (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 63; vezi, de asemenea, LDS.org) folosind hârtie sau alt material pentru a acoperi totul în ilustraţie cu excepţia lui Ştefan (bărbatul cu bonetă albastră).
Invitaţi cursanţii să descrie ceea ce se întâmplă în ilustraţie. Întrebaţi-i de ce cred că omul stă pe pământ şi îşi întinde mâna. După ce cursanţii răspund, expuneţi restul ilustraţiei.
-
Cum vă ajută faptul de a vedea întreaga ilustraţie să înţelegeţi ce se întâmplă?
Invitaţi cursanţii să citească Faptele apostolilor 7:58-59 pentru a înţelege că această ilustraţie îl arată pe Ştefan, un ucenic al lui Isus Hristos, care este ucis cu pietre şi Îl vede pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu.
-
Cum putem asemăna faptul de a arăta întreaga ilustraţie cu înţelegerea scripturilor?
Explicaţi că această activitate ilustrează importanţa înţelegerii contextului scripturilor. Cuvântul context se referă la informaţii generale despre un eveniment sau o povestire dintr-un fragment scriptural sau circumstanţele în care au loc acestea. Subliniaţi că, pe măsură ce cursanţii cunosc mai bine contextul istoric şi cultural al Noului Testament, pot înţelege şi pune în aplicare mai bine învăţăturile acestuia.
Conducătorii religioşi iudei în timpul slujirii Salvatorului
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 10:3-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute cuvinte sau expresii pe care profetul Iacov le-a folosit pentru a descrie condiţiile spirituale existente printre unii iudei în timpul slujirii Salvatorului.
-
Ce cuvinte sau expresii a folosit Iacov pentru a descrie condiţiile spirituale existente printre unii iudei? (Cu privire la cuvântul vicleşuguri din versetul 5, explicaţi faptul că acesta se referă la cei care, predicând, caută „câştiguri şi preamărire de la lume” şi nu bunăstarea oamenilor lui Dumnezeu [2 Nefi 26:29]. Cei care erau vinovaţi de vicleşuguri erau, în primul rând, conducătorii religioşi dintre iudeii care conduceau oamenii pe drumuri greşite.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 23:16, 24. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute modul în care i-a descris Salvatorul pe aceşti conducători religioşi iudei în timpul slujirii Sale.
-
Cum i-a descris Salvatorul pe aceşti conducători religioşi iudei?
-
Ce ne-a învăţat Salvatorul despre aceşti conducători atunci când i-a numit „povăţuitori orbi”?
Adăugiri la legea lui Moise şi alte filozofii greşite
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine modul în care conducătorii religioşi au condus oamenii pe drumuri greşite, desenaţi un cerc pe tablă şi scrieţi Legea lui Moise în centrul lui. Desenaţi un alt cerc în jurul primului cerc şi numiţi-l Legea orală.
Explicaţi că, în lipsa profeţilor, învăţătorii şi conducătorii iudeilor au adăugat propriile reguli şi interpretări la lege. Cunoscute în felurite moduri, cum ar fi legea orală, tradiţia orală sau tradiţiile vârstnicilor, se intenţiona ca acestea să prevină încălcarea legii lui Dumnezeu. Pentru a demonstra una dintre aceste reguli, invitaţi doi cursanţi să vină în faţa clasei. Daţi-i fiecăruia o frânghie care să aibă un nod. Rugaţi un cursant să dezlege nodul folosind doar o mână şi rugaţi celălalt cursant să dezlege nodul folosind ambele mâini. După ce încearcă acest lucru, invitaţi-i să se întoarcă la locurile lor.
Explicaţi că, potrivit legii orale, era interzis să dezlegi un nod cu două mâini în ziua de sabat. Acest lucru era considerat muncă şi, deci, o profanare a zilei de sabat. Cu toate acestea, dezlegarea unui nod cu o singură mână era permisă.
-
Care putea fi pericolul faptului de a adăuga reguli făcute de oameni la poruncile lui Dumnezeu?
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, cu privire la anumiţi conducători religioşi:
„Ei au luat lucrurile clare şi simple ale religiei pure şi au adăugat la ele multe dintre interpretările lor; ei le-au adăugat ritualuri şi fapte şi au luat un mod plăcut şi bucuros de a preaslăvi şi l-au transformat într-un sistem de ritualuri şi fapte restrictiv, obstructiv, depresiv. Duhul viu al legii lui Dumnezeu a devenit, în mâinile lor, slova unui formalism religios al iudeilor”(The Mortal Messiah, 4 volume [1979-1981], 1:238).
-
Potrivit celor spuse de vârstnicul McConkie, care a fost rezultatul adăugirilor aduse de conducătorii religioşi iudei legilor lui Dumnezeu?
Subliniaţi faptul că, în zilele lui Isus, iudeii erau într-o stare de apostazie. Cu toate că autoritatea şi rânduielile Preoţiei aaronice au continuat să existe printre ei, mulţi dintre iudei s-au îndepărtat de adevăratele practici ale religiei lor care a fost revelată de Dumnezeu lui Moise (vezi D&C 84:25-28). Tradiţiile vârstnicilor căpătaserăcâştigaseră prioritate faţă de religia pură şi cuvintele scrise ale lui Dumnezeu.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 12:14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce voiau fariseii să-i facă lui Isus, deoarece El desconsidera autoritatea lor şi unele dintre tradiţiile lor orale.
-
Ce au conspirat aceşti conducători religioşi împotriva lui Isus?
Explicaţi că, pe lângă tradiţiile greşite ale iudeilor, alte filozofii greşite au influenţat respingerea lui Isus Hristos de către oameni după învierea Sa. De exemplu, răspândirea culturii greceşti i-a condus pe mulţi să respingă realitatea unei învierii fizice (vezi 1 Corinteni 15:12). Astfel, când apostolii au depus mărturie despre Salvatorul înviat după răstignirea Sa, mulţi au respins mărturiile lor.
Conducerea de către o naţiune străină şi aşteptarea unui Mesia pentru a elibera Israelul
Scrieţi următoarele cuvinte pe tablă: Babilon, Persia, Macedonia (Grecia) şi Roma.
-
Ce au avut în comun aceste imperii din vechime cu privire la iudei? (Ele îi cuceriseră şi îi conduseseră pe iudei.)
Împărţiţi cursanţii în grupuri şi daţi fiecărui grup următoarea foaie de prezentare:
Cu excepţia unei singure perioade de independenţă, în timpurile Vechiului Testament, iudeii au fost sub stăpânire străină mai mult de 500 de ani. O revoltă condusă de macabei, o familie de iudei patrioţi, a avut drept rezultat independenţa Israelului cu aproximativ 160 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Cu toate acestea, în timpul naşterii lui Hristos, Roma cucerise Israelul. Regele Irod (cunoscut, de asemenea, drept Irod cel Mare), care intrase în familia macabeilor prin căsătorie, a fost numit de Roma să conducă Israelul. Iudeii nu au privit cu ochi buni conducerea romană şi au L-au aşteptat cu nerăbdare pe Mesia cel promis, despre care credeau că avea să-i elibereze de romani. Deoarece mulţi iudei aşteptau un mesia care să-i elibereze de conducerea străină, ei L-au respins pe Isus Hristos ca Salvator al lor.
Rugaţi cursanţii să citească foaia de prezentare şi să discute, în grup, următoarele întrebări (puteţi copia aceste întrebări pe tablă):
-
Ce aşteptau mulţi iudei de la venirea lui Mesia?
-
De ce credeţi că această falsă aşteptare i-a făcut pe mulţi iudei să-L respingă pe Isus ca Mesia?
Explicaţi că, deşi unii iudei Îl respingeau pe Hristos, alţii care erau umili şi sensibili din punct de vedere spiritual Îl recunoşteau ca fiind Mesia şi Salvator.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Luca 2:25-33. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a făcut şi a spus un om drept, numit Simion, când Maria şi Iosif L-au adus pe pruncul Isus la templu.
-
Potrivit celor relatate în versetele 30-32, de ce a fost trimis Isus pe pământ? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul adevăr: Isus Hristos a fost trimis pentru a aduce salvare tuturor oamenilor.)
-
Ce a făcut Isus Hristos pentru a permite tuturor oamenilor să fie salvaţi?
Expuneţi ilustraţia cu Ştefan care a fost arătată la începutul lecţiei. Îndemnaţi-i pe cursanţi, ca atunci când studiază Noul Testament, să-şi amintească contextul cultural şi istoric despre care aţi discutat. În acest fel, ei vor înţelege mai bine învăţăturile Salvatorului şi ale apostolilor Săi. (Pentru informaţii suplimentare despre contextul istoric şi cultural al evenimentelor din Noul Testament, vezi „The Intertestamental Period” şi „New Testament Setting”, în New Testament Student Manual (manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 1-3). Acest material include explicaţii scurte despre anumite grupuri, cum ar fi samaritenii, fariseii, saducheii, cei care făceau parte din sanhedrin şi cărturarii.)
Un scurt rezumat al Noului Testament
Spuneţi cursanţilor că le veţi arăta o ilustraţie timp de 10 secunde şi, apoi, îi veţi invita să facă, în scris, o descriere detaliată a ceea ce au văzut. Arătaţi cursanţilor ilustraţia Hristos vindecă bolnavii la scăldătoarea Betesda (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie, nr. 42; vezi, de asemenea, LDS.org). După 10 secunde, puneţi de o parte ilustraţia şi invitaţi cursanţii să scrie ce au văzut. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi câţiva cursanţi să citească membrilor clasei descrierile lor.
-
Deşi toţi aţi văzut aceeaşi ilustraţie, de ce diferă descrierile voastre?
-
De ce este util să existe mai mult decât un martor la un eveniment?
Scrieţi, pe tablă, numele celor care au scris cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Explicaţi că fiecare dintre aceşti ucenici ai lui Isus Hristos a relatat evenimente şi învăţături din viaţa Salvatorului. Consemnările lor sunt numite Evangheliile. Cuvântul Evanghelie înseamnă „veste bună”. Explicaţi faptul că, în Traducerea Bibliei de Joseph Smith titlul fiecărei Evanghelii a fost schimbat în „mărturie, precum în titlul „Mărturia Sfântului Matei”.
-
De ce este util să existe mai mult decât o Evanghelie sau o mărturie despre viaţa şi învăţăturile lui Isus Hristos?
Explicaţi că, deşi cele patru Evanghelii diferă în unele detalii şi aspecte, toate relatează evenimente din viaţa Salvatorului şi din timpul slujirii Sale pe pământ printre iudei. Toate cele patru Evanghelii mărturisesc faptul că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul lumii (vezi, Ghidul pentru scripturi, „Evanghelii”).
Puteţi asigura cursanţilor exemplare ale versiunii prescurtate a diagramei „Rezumat al vieţii muritoare a lui Isus Hristos”, de la sfârşitul acestei lecţiei. Întreaga versiune a acestei diagrame se găseşte în anexa acestui manual. Invitaţi cursanţii să folosească diagrama pentru a identifica câteva evenimente importante din timpul slujirii Salvatorului în viaţa muritoare.
-
Potrivit diagramei, cât a durat slujirea Salvatorului în viaţa muritoare?
-
Unde a fost Salvatorul în cea mai mare parte a slujirii Sale?
Invitaţi cursanţii să folosească diagrama pentru a înţelege mai bine contextul în timp ce studiază Noul Testament.
Rugaţi cursanţii să deschidă la cuprinsul Bibliei. Explicaţi că, în timp ce Evangheliile prezintă relatarea despre slujirea Salvatorului, cărţile de la Faptele apostolilor până la Apocalipsa consemnează slujirea apostolilor din vechime ai lui Hristos după răstignirea, învierea şi înălţarea Sa. Aceşti apostoli au călătorit de-a lungul ţării lui Israel şi al Imperiului Roman predicând Evanghelia şi organizând ramuri ale Bisericii. Studiind aceste fapte şi scrieri ale apostolilor, ne putem întări credinţa în Salvator şi putem învăţa cum să primim binecuvântările ispăşirii Sale. De asemenea, putem vedea cât de asemănătoare este Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă cu vechea Biserică a lui Isus Hristos.
Puteţi să împărtăşiţi adevăruri pe care le-aţi descoperit din studiul Noului Testament. Invitaţi cursanţii să caute adevăruri care îi vor binecuvânta în timp ce studiază Noul Testament în acest an.
Comentarii şi informaţii generale
Perioada dintre Vechiul Testament şi Noul Testament
Pentru informaţii suplimentare despre împrejurările istorice şi culturale ale Noului Testament, vezi S. Kent Brown şi Richard Neitzel Holzapfel, „The lost 500 Years: From Malachi to John the Baptist”, Ensign, dec. 2014, p. 56-60; Robert L. Millet, „Looking beyond the Mark: Why Many Did Not Accept the Messiah”, Ensign, iul. 1987, p. 60-64; şi Richard D. Draper, „The Reality of the Resurrection”, Ensign, apr. 1994, p. 32-40.
Cele patru Evanghelii
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că Evangheliile au fost scrise pentru diferite tipuri de oameni, dar au servit avut aceluiaşi scop de a predica despre divinitatea lui Isus Hristos:
„Este adevărat că cele patru Evanghelii ale Noului Testament prezintă diferite aspecte ale personalităţii şi învăţăturilor Domnului. Se pare că Matei şi-a îndreptat Evanghelia spre iudei. El Îl prezintă pe Hristos ca Mesia cel promis şi creştinismul ca împlinirea mozaismului. Marcu a scris, se pare, cu scopul de a-i influenţa pe cei care erau romani sau pe neamuri. Evanghelia lui Luca Îl prezintă pe Învăţător grecilor, oameni care aveau rafinament şi o cultură sofisticată. Iar Evanghelia lui Ioan este relatarea destinată sfinţilor; ea este în primul rând Evanghelia pentru Biserică, pentru cei care înţeleg scripturile şi simbolurile lor şi care sunt preocupaţi de lucruri spirituale şi eterne. În mod evident, asemenea abordări variate au marele avantaj de a prezenta adevărurile salvării oamenilor care au diferite culturi, condiţii şi experienţe. De fapt, toţi autorii Evangheliilor au scris prin inspiraţie şi toţi au avut aceleaşi scopuri: 1. să mărturisească despre calitatea de Fiu a Domnului nostru; şi 2. să ne înveţe adevărurile planului salvării” (Mormon Doctrine, a 2-a ediţie [1966], p. 336).
Cărţile de la Faptele apostolilor la Apocalipsa
Cartea Faptele apostolilor relatează unele dintre cele mai importante activităţi misionare ale apostollor. Cărţile de la Romani la Iuda sunt epistole sau scrisori scrise de Pavel şi alţi conducători ai Bisericii pentru a-i instrui şi edifica pe sfinţi. Epistolele lui Pavel sunt aranjate „după lungime, în ordine descrescătoare, de la cea mai lungă (Romani) la cea mai scurtă (Filimon). Epistola către evrei este o excepţie, ea fiind plasată ultima, deoarece unii s-au întrebat dacă ea a fost scrisă sau nu de către Pavel” (Bible Dictionary, „Pauline Epistles”). Epistola lui Iacov şi cele până la epistola lui Iuda sunt considerate epistole generale „deoarece ele nu sunt adresate vreunei persoane sau vreunei ramuri a Bisericii” (Bible Dictionary, „General Epistles”). Cartea Apocalipsei conţine sfatul concret al lui Ioan cel Iubit către şapte ramuri ale Bisericii din Asia, precum şi o revelaţie dată lui Ioan cuprinzând în principiu istoria lumii, în special în ultimele zile.
Ce sunt cele patru Evanghelii?
Cele patru Evanghelii sunt primele patru cărţi ale Noului Testament. Scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan, ele conţin patru mărturii despre viaţa muritoare a lui Isus şi evenimentele din timpul slujirii Sale. Cartea 3 Nefi din Cartea lui Mormon este asemănătoare din multe puncte de vedere cu Evangheliile şi, deseori, se face referinţă la ea ca fiind „a cincea Evanghelie”.
„La început, cărţile Noului Testament au fost scris în greacă. Cuvântul grecesc Evanghelie înseamnă «veste bună». Vestea bună este că Isus a înfăptuit o ispăşire care va mântui întreaga omenire de moarte şi va răsplăti pe fiecare individ după faptele lui” (Ghid pentru scripturi, „Evanghelii”, scriptures.lds.org).
Unde pot găsi o paralelă între relatările din cele patru Evanghelii?
O paralelă între relatările din cele patru Evanghelii, cu un tabel în care se compară învăţăturile lui Isus Hristos după cum au fost consemnate în Matei, Marcu, Luca şi Ioan şi revelaţiile din zilele din urmă, poate fi găsită în Ghidul pentru scripturi.