Lecţia 68 Ioan 8:31-59

Lecţia 68

Ioan 8:31-59

Introducere

Salvatorul a continuat să propovăduiască la templu după sărbătoarea corturilor. El a propovăduit despre eliberarea de păcate. Când Isus Hristos a declarat că El este marele Iehova, iudeii au încercat să-L omoare cu pietre.

Sugestii pentru predare

Ioan 8:31-36

Isus propovăduieşte despre eliberarea de păcate

Pentru a ajuta cursanţii să-şi amintească ce au învăţat în lecţia precedentă, ridicaţi o piatră mică. Invitaţi cursanţii să facă un scurt rezumat al modului în care Salvatorul a răspuns atunci când câţiva farisei şi cărturari au adus înaintea Lui o femeie prinsă în preacurvie şi ce ne-a învăţat El după aceea (vezi Ioan 8:1-30). (Salvatorul nu a condamnat-o pe femeie şi i-a spus „să nu mai păcătuieşti” [versetul 11]. Apoi, Isus a propovăduit că El este „Lumina lumii” [versetul 12] şi că, atunci când noi credem în El şi ne supunem învăţăturilor Sale, ajungem să-L cunoaştem pe Tatăl.)

Potrivit celor relatate în Ioan 8:30, în ce mod i-au influenţat pe mulţi dintre iudei faptele şi vorbele lui Isus?

Subliniaţi faptul că, deşi mulţi iudei credeau în Isus, unii continuau să-L pună la încercare când le propovăduia oamenilor despre ucenicie, adevăr şi libertate în comparaţie cu robia.

Desenaţi, pe tablă, următoarea diagramă:

diagramă cu spaţii libere care duc spre libertate

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 8:31-32. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a spus Isus că trebuie să facem pentru a fi liberi.

Invitaţi cursanţii să vină la tablă şi să completeze spaţiile libere în funcţie de ce a zis Isus că trebuie să facem pentru a fi liberi. Diagrama completată trebuie să fie similară următoarei:

Ce înseamnă să „[rămânem] în cuvântul [lui Hristos]” (versetul 31)?
Cum aţi rezuma într-un principiu învăţăturile lui Isus Hristos din versetele 31-32? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că înţeleg faptul că dacă rămânem în cuvintele lui Isus Hristos, vom fi ucenicii Săi şi vom şti adevărul, lucruri care ne vor face liberi. Puteţi să scrieţi, pe tablă, acest principiu. Puteţi explica, de asemenea, că, în Ioan 8:36, este subliniat faptul că, datorită lui Isus Hristos, noi putem fi eliberaţi.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi pentru a afla de ce lucruri putem fi liberi dacă trăim în acord cu învăţăturile Salvatorului:

„Liberi de puterea care duce la condamnare a doctrinelor false, liberi de robia poftelor, liberi de cătuşele păcatului, liberi de orice influenţă rea şi coruptă şi de orice putere restrictivă, liberi pentru a ne îndrepta spre libertatea fără limite de care se bucură, în plenitudinea ei, doar fiinţele exaltate” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:456-457).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 8:33. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce au crezut iudeii că avea să îi facă liberi.

Ce credeau iudeii că avea să îi facă liberi? (Ei greşeau crezând că simplul fapt de a fi descendenţi ai lui Avraam şi moştenitori ai legământului avraamic îi îndreptăţea să aibă libertate spirituală.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 8:34-36. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle de ce anume a indicat Isus că trebuiau să fie eliberaţi oamenii.

Potrivit celor relatate în versetul 34, de ce anume a indicat Isus că trebuiau să fie eliberaţi oamenii?

Subliniaţi faptul că verbul în limba greacă tradus „[a trăi]” în versetul 34 sugerează ideea de a continua în păcat în loc să ne pocăim.

Ce principiu putem învăţa din versetul 34? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Dacă păcătuim şi nu ne pocăim, atunci devenim robi ai păcatului.)
Ce înseamnă să fii un „rob al păcatului”? (Puteţi sublinia faptul că termenul tradus drept „rob” poate însemna şi „sclav”.)

Pentru a ajuta cursanţii să vizualizeze relaţia dintre cele două principii pe care le-au identificat, desenaţi, pe tablă, următoarea diagramă:

De ce ar putea unii oameni în ziua de azi să confunde aceste adevăruri cu acel crez conform căruia faptul de a-L urma pe Salvator ne înrobeşte în timp ce faptul de a păcătui ne aduce libertate?

Pentru a ajuta membrii clasei să înţeleagă mai bine cele două principii pe care le-au identificat, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Cedarea în faţa ispitelor [lui Satana] ne conduce către un drum care oferă din ce în ce mai puţine variante din care să alegem până nu mai rămâne niciuna şi la dependenţe care ne lasă fără puterea de a ne opune …

Lumea priveşte lucrurile prin prisma lui Corihor, considerând că supunerea faţă de legile şi poruncile lui Dumnezeu înseamnă «[subjugare]» (Alma 30:24, 27) …

Se îndoieşte cineva că, datorită faptului că Dumnezeu are toată lumina şi tot adevărul, El nu ar avea libertatea supremă de a fi cine doreşte şi a face ce doreşte?

Şi în cazul nostru, pe măsură ce înţelegerea noastră cu privire la doctrina şi principiile Evangheliei creşte, libertatea noastră de a alege se extinde. În primul rând, avem mai multe opţiuni din care putem alege şi putem realiza mai multe şi primi mai multe binecuvântări, deoarece avem mai multe legi cărora ne putem supune… În al doilea rând, având mai multă înţelegere, putem lua mai multe hotărâri înţelepte, deoarece vedem mai clar nu doar alternativele, ci şi posibilele lor rezultate” („Moral Agency”, Ensign, iun. 2009, p. 49, 50-51).

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi fiecare echipă să studieze un fragment ce-i este desemnat din Pentru întărirea tineretului (broşură, 2011). Rugaţi cursanţii să deseneze, în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, tabelul de mai jos (îl puteţi desena pe tablă). Invitaţi fiecare echipă să citească secţiunile din Pentru întărirea tineretului care le-au fost desemnate şi să completeze tabelul.

Standard discutat în Pentru întărirea tineretului:	În ce moduri ne poate aduce libertate faptul de a trăi potrivit acestui standard?	În ce moduri ne poate duce în robie faptul de a nu trăi potrivit acestui standard?

După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi fiecare echipă să facă schimb de colegi cu altă echipă şi să predea noului coleg ce au învăţat despre standardele pe care le-au studiat. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească celorlalţi cursanţi ce au învăţat.

De care dintre libertăţile promise în Pentru întărirea tineretului aţi avut parte?

Invitaţi cursanţii să scrie un mod concret în care vor căuta să fie liberi trăind în acord cu învăţăturile Salvatorului.

Ioan 8:37-59

Isus depune mărturie despre caracterul Său divin

Invitaţi cursanţii să răspundă, pe scurt, la următoarea întrebare:

Ce persoană cunoaşteţi care seamănă foarte mult cu tatăl său?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Ioan 8:37-40, 44-45. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute în ce moduri erau conducătorii iudeilor care se opuneau Domnului diferiţi de marele profet Avraam din Vechiul Testament, despre care ei afirmau că era tatăl lor.

Potrivit celor relatate în versetul 39, ce-a spus Salvatorul că ar fi trebuit să facă ei dacă erau copiii lui Avraam?
Potrivit celor relatate în versetul 40, ce căutau ei să facă şi Avraam nu ar fi făcut niciodată?
Potrivit celor relatate în versetele 44-45, cine a spus Isus că era tatăl lor? (Diavolul) În ce moduri îl urmau ei pe diavol?

Rezumaţi Ioan 8:46-50 explicând că Salvatorul a propovăduit că cei care sunt din Dumnezeu primesc cuvântul Său. Conducătorii iudeilor au încercat să-L insulte pe Isus numindu-L samaritean (deoarece samaritenii erau dispreţuiţi de iudei) şi au afirmat că El era posedat de diavol.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 8:51-53. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute întrebarea pe care conducătorii iudeilor I-au adresat-o lui Isus.

Ce întrebare I-au adresat lui Isus? (Puteţi invita cursanţii să marcheze întrebarea „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam?” din versetul 53.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 8:56-58. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute răspunsul lui Isus la întrebarea iudeilor.

Care a fost răspunsul lui Isus la întrebarea „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam”? (Puteţi invita cursanţii să marcheze expresia „înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” din versetul 58.)

Explicaţi că expresia „sunt Eu” din versetul 58 se referă la Iehova (vezi Exodul 3:14). Apoi, adresaţi următoarele întrebări:

Ce înseamnă expresia „sunt Eu”? (Termenul Îl identifică pe Iehova, nume prin care iudeii Îl recunoşteau pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Puteţi invita cursanţii să scrie, în scripturile lor, următorul adevăr: Isus Hristos este Iehova, Dumnezeul din Vechiul Testament.)
Ţinând cont de ce aţi studiat în versetul 58, care a fost răspunsul lui Isus la întrebarea dacă El este mai mare decât Avraam?

Expuneţi mai multe ilustraţii din Cartea cu picturi inspirate din Evanghelie ([2009]; vezi, de asemenea, LDS.org) care descriu miracole consemnate în Vechiul Testament (precum Trei bărbaţi în cuptorul aprins, nr. 25; sau Daniel în groapa cu lei, nr. 26).

Dacă aţi fi stat în faţa lui Isus şi L-aţi fi auzit declarând că El a înfăptuit miracolele consemnate în Vechiul Testament, cum aţi fi reacţionat?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 8:59. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum au reacţionat conducătorii iudeilor la declaraţia lui Isus conform căreia El este Iehova. Invitaţi cursanţii să spună ce au aflat.

De ce credeţi că este important să ştim că Isus Hristos este Iehova, Dumnezeul din Vechiul Testament?

Puteţi invita câţiva cursanţi să împărtăşească membrilor clasei mărturiile lor despre Isus Hristos. Puteţi încheia depunându-vă şi dumneavoastră mărturia.

Recapitularea scripturii de bază

Chestionarele şi testele le oferă cursanţilor ocazii de a testa măsura în care au memorat fragmentele care conţin scripturi de bază. Indiciile pot fi cuvinte cheie sau referinţe scripturale, citate din fragmentele sau scenarii care ilustrează adevărurile predate în fragmentele respective. Chestionarele şi testele pot fi orale, pe tablă sau pe hârtie. După ce cursanţii au completat un chestionar sau au dat un test, puteţi grupa cursanţii care întâmpină dificultăţi în memorarea fragmentelor care conţin scripturi de bază cu acei cursanţi care au avut rezultate foarte bune. Cursantul cu rezultate foarte bune poate fi rugat să fie un fel de meditator care să-l ajute pe cel cu rezultate mai slabe să studieze şi să progreseze. (Dacă faceţi aceasta, asiguraţi-vă că nu îi stânjeniţi pe acei cursanţi care întâmpină dificultăţi.)

Comentarii şi informaţii generale

Ioan 8:33. „Noi suntem sămânţa lui Avraam”

Declaraţia iudeilor conform căreia ei sunt sămânţa lui Avraam indică o concepţie greşită des întâlnită în ceea ce priveşte legământul avraamic şi doctrina prerânduirii. Următoarea explicaţie din Bible Dictionary clarifică promisiunea făcută seminţiei lui Avraam şi responsabilităţile acesteia:

„Avraam a primit, mai întâi, Evanghelia prin botez (care este legământul salvării). Apoi, i s-a conferit preoţia mai mare şi a intrat în legământul căsătoriei celestiale (care este legământul exaltării), obţinând asigurarea că, astfel, va avea parte de o creştere eternă. În cele din urmă, el a primit promisiunea că toate aceste binecuvântări vor fi oferite tuturor descendenţilor săi din viaţa muritoare (D&L 132:29-50; Avraam 2:6-11)… Descendenţii lui Avraam aveau să primească anumite zone teritoriale ca moştenire eternă (Genesa 17; 22:15-18; Galateni 3; Avraam 2). Împreună, aceste promisiuni sunt denumite legământul avraamic …

Părţile din legământ referitoare la salvarea şi progresul etern personale sunt reînnoite cu fiecare persoană care primeşte rânduiala căsătoriei celestiale (vezi D&L 132:29-33). Cei care nu sunt descendenţi ai lui Israel, cunoscuţi sub numele de neamuri, sunt adoptaţi în casa lui Israel şi devin moştenitori ai legământului şi seminţia lui Avraam, prin rânduielile Evangheliei (Galateni 3:26-29).

A fi moştenitor al legământului avraamic nu înseamnă că o persoană este, automat, o «persoană aleasă», ci înseamnă că este aleasă pentru a primi responsabilitatea de a duce Evanghelia tuturor popoarelor de pe pământ. Seminţia lui Avraam a desfăşurat activităţile misionare în toate naţiunile, începând din zilele lui Avraam. (Matei 3:9; Avraam 2:9-11)” (Bible Dictionary, „Abraham, Covenant of”).

Ioan 8:58. Ce înseamnă expresia „înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”?

Preşedintele Russell M. Nelson, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a explicat sensul expresiei „sunt Eu”:

„Isus era Iehova… (vezi Exodul 6:3; Psalmii 83:18; Isaia 12:2; Isaia 26:4). Folosirea acestui nume sfânt este confirmată şi în scripturile moderne (vezi Moroni 10:34; D&L 109:68; D&L 110:3; D&L 128:9). Numele Iehova provine din cuvântul ebraic hayah, care înseamnă «a fi» sau «a exista». Una dintre formele cuvântului hayah din textul în limba ebraică al Vechiului Testament a fost tradus «EU SUNT» (vezi Exodul 3:14).

Este remarcabil faptul că Iehova a folosit «EU SUNT» drept nume pentru El Însuşi (vezi D&L 29:1; D&L 38:1; D&L 39:1). Citiţi dialogul interesant de mai jos, din Vechiul Testament. Moise tocmai primise o însărcinare desemnată în mod divin pe care nu o căutase, aceea de a-i scoate pe copiii lui Israel din robie. Scena are loc pe vârful Muntelui Sinai:

«Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”».

Este clar că Moise nu s-a simţit potrivit pentru chemarea pe care o primise, tot aşa cum ne-am putea simţi dumneavoastră şi cu mine când primim o însărcinarea dificilă.

«Moise a zis [din nou] lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi»; şi mă vor întreba: «Care este Numele Lui?», ce le voi răspunde?”

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: «Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi»”.

Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie»”» (Exodul 3:11, 13-15).

Astfel, Iehova i-a revelat lui Moise chiar acest nume pe care El l-a ales cu umilinţă şi modestie pentru a fi recunoscut din viaţa premuritoare: «EU SUNT»” („Jesus the Christ: Our Master and More”, Ensign, apr. 2000, p. 6-7).