Lecţia 111 1 Corinteni 15:1-29

Lecţia 111

1 Corinteni 15:1-29

Introducere

Pavel a aflat că unii oameni din Corint spuneau că nu era nicio înviere a morţilor. El a depus mărturie membrilor Bisericii din Corint că Isus Hristos a înviat din morţi. Apoi, Pavel a explicat în continuare doctrina învierii şi implicaţiile sale pentru toţi copiii Tatălui Ceresc. Pavel a menţionat că rânduiala botezului pentru cei morţi nu ar avea sens fără înviere.

Sugestii pentru predare

1 Corinteni 15:1-10

Pavel oferă dovada învierii lui Isus Hristos

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson:

„Fraţii mei şi surorile mele, râdem, plângem, lucrăm, ne jucăm, iubim, trăim. Şi apoi, murim. Moartea vine la noi toţi. Toţi trebuie să-i treacă calea. Moartea vine la cei în vârstă, la cei obosiţi şi la cei bolnavi. Îi ia pe cei tineri, în timp ce îşi fac cele mai mari speranţe şi visuri cu privire la viitorul lor. Nici copiii mici nu sunt scutiţi de moarte” („Trăieşte-al meu Mântuitor” Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 24).

Invitaţi cursanţii să se reflecteze la gândurile sau sentimentele pe care le-au avut atunci când cineva cunoscut a murit. Puteţi invita câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele dacă se simt confortabil să facă aceasta.

Invitaţi cursanţii să caute principii în timp ce studiază 1 Corinteni 15:1-29 care îi pot ajuta atunci când le va muri cineva cunoscut.

Explicaţi că, în timp ce Pavel încheia epistola către sfinţii din Corint, el a vorbit despre o credinţă falsă care fusese predată de unii membri ai Bisericii. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 15:12 şi rugaţi membrii clasei să caute credinţa falsă care fusese predată.

Ce predau unii dintre sfinţii corinteni? (Că nu este nicio înviere a morţilor.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 15:3-8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce a scris apostolul Pavel pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să înţeleagă realitatea învierii Salvatorului.

Despre ce a depus Pavel mărturie pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să înţeleagă realitatea misiunii şi învierii Salvatorului?
Ce adevăr putem învăţa din aceste versete despre rolul unui apostol? (Cursanţii pot răspunde folosind cuvinte diferite, dar trebuie să identifice un adevăr asemănător acestuia: Apostolii depun mărturie că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre şi a fost înviat din morţi.)
În ce fel mărturia apostolilor despre învierea lui Isus Hristos îi ajută pe oamenii care au îndoieli în a crede în înviere?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă adevărul şi importanţa acestui adevăr, invitaţi-l pe unul dintre ei să citească, cu glas tare, mărturia de mai jos a preşedintelui Thomas S. Monson. (Puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi mărturii care au fost depuse de apostoli în cuvântările de la conferinţele generale recente cu privire la învierea lui Isus Hristos.)

„Din toată inima şi cu toată puterea sufletului meu, îmi ridic glasul în mărturie, ca martor special şi declar că Dumnezeu trăieşte. Isus este Fiul Său, Singurul Născut în trup al Tatălui. El este Mântuitorul nostru, El este Mijlocitorul nostru pe lângă Tatăl. El este Cel care a murit pe cruce pentru a ispăşi pentru păcatele noastre. El a devenit primul rod al învierii. Deoarece El a murit, toţi vor trăi din nou. O, ce dulce bucurie aduce această propoziţie: «Trăieşte Mântuitorul meu!» Fie ca întreaga lume să ştie aceasta şi să trăiască cu această cunoaştere” („Trăieşte-al meu mântuitor”, p. 25).

Invitaţi cursanţii să se gândească la felul în care mărturia apostolilor cu privire la învierea lui Isus Hristos i-au ajutat să-şi întărească credinţa în înviere. Puteţi ruga câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile.

1 Corinteni 15:11-29

Pavel explică doctrina învierii

Rezumaţi 1 Corinteni 15:11-15 explicând faptul că Pavel a pus sub semnul întrebării de ce sfinţii corinteni au început să pună la îndoială realitatea învierii. El a argumentat că, dacă Isus Hristos nu ar fi înviat din morţi, atunci toţi martorii învierii Sale ar fi fost falşi, iar propovăduirea Evangheliei nu ar mai fi avut niciun scop.

Scrieţi pe tablă următoarele afirmaţii incomplete:

Dacă Isus nu S-ar fi ridicat dintre morţi, atunci… (vezi 1 Corinteni 15:16-19).

Deoarece Isus S-a ridicat dintre morţi, atunci… (vezi 1 Corinteni 15:20-22).

Rugaţi jumătate dintre membrii clasei să citească, în gând, 1 Corinteni 15:16-19 pentru a afla ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Isus nu S-ar fi ridicat dintre morţi. Invitaţi cealaltă jumătate a membrilor clasei să citească, în gând, 1 Corinteni 15:20-22 şi să caute binecuvântările pe care le primim ca urmare a învierii lui Isus Hristos.

După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să citească 1 Corinteni 15:20-22 şi să spună cum ar completa afirmaţia de pe tablă. Rugaţi un cursant să scrie răspunsurile cursanţilor pe tablă.

Explicaţi că termenul pârgă din versetul 20 se referă la prima parte a unei recolte care este culeasă de un fermier. La fel cum aceste roade ale recoltei sunt primele din multe altele care sunt gata pentru seceriş, Isus Hristos a fost primul care a înviat.

Potrivit celor relatate în versetul 22, ce se va întâmpla cu toţi copiii Tatălui Ceresc deoarece Isus Hristos a înviat? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice următoarea doctrină: Datorită învierii lui Isus Hristos, toţi oamenii vor fi înviaţi.)

Rugaţi cursanţii să citească 1 Corinteni 15:16-19 şi să spună cum ar completa cealaltă afirmaţie de pe tablă. Rugaţi un cursant să scrie răspunsurile cursanţilor pe tablă.

Explicaţi că, în versetele 14-19, Pavel le cere sfinţilor să se gândească care ar fi consecinţele „dacă Hristos nu a înviat”. Pavel explică faptul că toate predicile ar fi de prisos dacă Isus Hristos nu ar fi arătat că El are putere asupra morţii şi, astfel, nu ar fi putut să ispăşească pentru păcatele noastre. Dar, deoarece Isus Hristos a înviat din morţi, noi ştim că El este Fiul lui Dumnezeu şi are această putere.

Faceţi referire la declaraţia lui Pavel din versetul 19, „dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii”.

De ce am fi nenorociţi dacă ne-am pune nădejdea sau speranţa în Isus Hristos numai în această viaţă sau dacă speranţa noastră ar dispărea după moartea noastră? (Dacă nu ar fi nicio înviere a morţilor, atunci nădejdea în Isus Hristos s-ar aplica numai în această viaţă, iar scopul planului salvării nu ar putea fi realizat.)

Potrivit celor relatate în versetele 20-22, ce mare nădejde ne oferă învierea lui Isus Hristos? (Nădejdea că toţi vom trăi din nou după moarte. După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Datorită învierii lui Isus Hristos, putem avea nădejde.)

În ce mod învierea lui Isus Hristos ne poate aduce nădejde atunci când moare cineva cunoscut sau când ne este teamă, în cele din urmă, de propria moarte?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine importanţa învierii lui Isus Hristos, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a profetului Joseph Smith: (Dacă este posibil, oferiţi cursanţilor câte un exemplar al declaraţiei, pe o foaie de hârtie.)

„Principiile fundamentale ale religiei noastre sunt incluse în mărturia apostolilor şi profeţilor cu privire la Isus Hristos, că El a murit, a fost înmormântat şi S-a ridicat din nou, în a treia zi, şi S-a înălţat la cer; şi toate celelalte lucruri care ţin de religia noastră sunt numai anexe ale acesteia” ( Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 51-52).

Care sunt principiile fundamentale ale religiei noastre din cele spuse de Joseph Smith?
Bazându-vă pe ce aţi învăţat în această lecţie, în ce mod este învierea lui Isus Hristos fundamentală în raport cu alte adevăruri ale Evangheliei?

Puteţi depune mărturie despre realitatea şi importanţa învierii în planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc.

Explicaţi că, aşa cum este consemnat în 1 Corinteni 15:23-24, Pavel a propovăduit că la înviere va fi o ordine şi că Isus Hristos va „[da] împărăţia” Tatălui Ceresc după încheierea tuturor formelor de „autoritate şi putere” de pe pământ (sau lumeşti).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 15:25-26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a spus Pavel că se va întâmpla în cele din urmă cu vrăjmaşii lui Isus Hristos.

Ce a spus Pavel că se va întâmpla în cele din urmă cu vrăjmaşii lui Isus Hristos? (Ei vor fi puşi „sub picioarele Sale” [versetul 25] sau vor fi nimiciţi.
Cine sau ce poate fi considerat vrăjmaş al lui Isus Hristos? (Câteva exemple sunt: păcatul, corupţia, ticăloşia şi duşmănia.)
Care este ultimul vrăjmaş pe care Isus Hristos îl va nimici?
De ce ar putea fi considerată moartea un duşman al lui Isus Hristos şi al planului Tatălui Ceresc?

Amintiţi cursanţilor că unii membri ai Bisericii din Corint nu au crezut că cei morţi pot fi înviaţi, dar Pavel a subliniat faptul că sfinţii au făcut ceva care a arătat credinţa lor în învierea morţilor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 15:29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta rânduiala pe care o îndeplineau sfinţii corinteni. Invitaţi cursanţii să spună ce au aflat.

În ce fel aţi rezuma ce i-a întrebat Pavel pe sfinţi cu privire la participarea lor la înfăptuirea botezurilor pentru cei morţi? („Dacă nu credeţi în învierea morţilor, de ce vă botezaţi pentru cei morţi?”)

Subliniaţi că rânduiala botezului pentru cei morţi este o dovadă a credinţei noastre în învierea morţilor. Scrieţi următorul adevăr pe tablă: Cei care au murit fără a fi botezaţi pot primi această rânduială esenţială.

Arătaţi o ilustraţie a unui templu. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley:

„Fiecare templu, fie că este mare sau mic, vechi sau nou, este o expresie a mărturiei noastre că viaţa de dincolo de mormânt este la fel de reală şi certă cum este viaţa muritoare” („This Peaceful House of God”, Ensign, mai 1993, p. 74).

Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au înfăptuit botezuri pentru cei morţi sau au pregătit nume pentru a le duce la templu. Invitaţi câţiva cursanţi să răspundă la următoarele întrebări.

Ce sentimente aţi avut când aţi pregătit nume sau aţi înfăptuit pentru ei munca în templu?
În ce mod experienţele cu istoria familiei şi munca în templu v-au întărit credinţa în învierea lui Isus Hristos şi a tuturor oamenilor?

Puteţi să vă depuneţi mărturia despre importanţa înfăptuirii muncii de întocmire a istoriei familiei şi a muncii în templu pentru cei care au decedat. Îndemnaţi cursanţii să dea dovadă de credinţă în învierea lui Isus Hristos şi în învierea tuturor oamenilor, participând cu regularitate la munca de întocmire a istoriei familiei şi la cea din templu.

Scriptură de bază – 1 Corinteni 15:20-22

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă în ce mod îi poate pregăti cunoaşterea doctrinei din 1 Corinteni 15:20-22 să-i ajute pe alţii, invitaţi-i să se gândească la cineva cunoscut care a pierdut pe cineva drag. Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor o scrisoare scurtă adresată acelei persoane folosind înţelegerea lor privind acest pasaj pentru a o învăţa şi alina. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au scris.

Comentarii şi informaţii generale

1 Corinteni 15:20. „Dar acum, Hristos a înviat din morţi”

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat cum faptul de a crede în învierea lui Isus Hristos înseamnă, de asemenea, că putem avea credinţa că vom fi înviaţi.

„Dacă Isus într-adevăr a înviat, acest lucru înseamnă că El este o fiinţă divină. Nicio fiinţă umană nu deţine puterea de a reveni la viaţă după moarte. Deoarece El a înviat, Isus nu a putut fi doar tâmplar, învăţător, rabin sau profet. Deoarece El a înviat, Isus trebuie să fi fost un Dumnezeu, chiar Singurul Fiu Născut al Tatălui.

Aşadar, ceea ce El ne-a învăţat este adevărat; Dumnezeu nu poate minţi.

Aşadar, El este Creatorul pământului, precum a spus.

Aşadar, cerul şi iadul există, precum ne-a învăţat.

Aşadar, există o lume a spiritelor pe care a vizitat-o după moartea Sa.

Aşadar, El va veni din nou, aşa cum îngerii au vestit, şi «va domni, în persoană, pe pământ».

Aşadar, există o înviere şi o judecată finală pentru toţi” („Învierea lui Isus Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 113).

1 Corinteni 15:22. „Toţi vor învia în Hristos”

Preşedintele Joseph Fielding Smith a depus mărturie că toţi oamenii vor fi înviaţi:

„Niciunei persoane care a trăit şi a murit pe acest pământ nu îi va fi refuzată învierea. Raţiunea ne confirmă aceasta şi este o simplă chestiune de dreptate. Doar Adam a fost responsabil pentru moarte şi, de aceea, Domnul nu pune acest lucru pe seama oricărei alte persoane. Dreptatea cere ca nici o persoană care nu a fost responsabilă pentru moarte să nu fie considerată responsabilă pentru ea şi, prin urmare, după cum a declarat Pavel: «Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 2:274).