Lecţia 152 Apocalipsa 2-3

Lecţia 152

Apocalipsa 2-3

Introducere

Ioan le-a scris celor şapte îngeri sau slujitori ai congregaţiilor Bisericii din Asia Mică şi le-a transmis sfinţilor cuvintele Domnului de laudă, mustrare şi avertizare. Ioan a inclus, de asemenea, promisiuni privind exaltarea pentru cei care biruie.

Sugestii pentru predare

Apocalipsa 2-3

Ioan le scrie conducătorilor celor şapte biserici cuvintele lui Isus Hristos

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, relatarea de mai jos a surorii Sydney S. Reynolds, fostă membră în Preşedinţia generală a Societăţii Primare. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ce pot învăţa despre Domnul din această relatare.

„Sora Gayle Clegg, din Preşedinţia generală a Societăţii Primare, şi soţul dânsei au locuit mai mulţi ani în Brazilia. Nu cu mult timp în urmă, dânsa a fost desemnată de Societatea Primară să se ducă în Japonia. Într-o duminică, pe când mergea la capelă, a remarcat printre sfinţii japonezi o familie braziliană… A avut doar un minut să-i salute şi a observat că mama şi copilul erau foarte entuziasmaţi, însă tatăl era tăcut. «Voi avea ocazia să vorbesc cu ei după adunare», s-a gândit dânsa, în timp ce era condusă repede pe podium. Şi-a rostit cuvântarea în limba engleză şi aceasta a fost tradusă în limba japoneză, apoi a simţit îndemnul să-şi depună mărturia şi în limba portugheză. A ezitat, deoarece nu existau traducători pentru limba portugheză şi 98% dintre cei prezenţi nu ar fi înţeles ce spunea dânsa.

După adunare, tatăl brazilian a venit la dânsa şi i-a spus: «Stimată soră, obiceiurile sunt atât de diferite aici şi m-am simţit singur. Este dificil să vii la Biserică şi să nu înţelegi nimic. Câteodată, mă întreb dacă nu ar fi mai bine dacă aş sta acasă şi aş citi din scripturi. I-am spus soţiei mele: „Mai încerc o dată”, şi am venit astăzi, pentru că mă gândeam că ar fi fost ultima dată. Când v-aţi depus mărturia în limba portugheză, Spiritul mi-a atins inima şi am ştiut că locul meu este aici. Dumnezeu ştie că sunt aici şi El mă va ajuta»” („He Knows Us; He Loves Us”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 76).

Ce putem învăţa despre Domnul din această experienţă?

Scrieţi, pe tablă, următoarea frază incompletă: Pentru că Domnul ne cunoaşte pe fiecare în parte… În timp ce cursanţii studiază Apocalipsa 2-3, invitaţi-i să caute adevăruri care-i ajută să înţeleagă ce poate să facă Domnul pentru ei datorită faptului că El îi cunoaşte.

Explicaţi că Apocalipsa 2-3 conţine cronica apostolului Ioan despre cuvintele lui Isus Hristos către şapte congregaţii ale Bisericii din Asia Mică (Turcia din zilele noastre).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 2:1-3, 6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce ştia Domnul despre sfinţii din Efes.

Ce a ştiut Domnul despre sfinţii din Efes? (Explicaţii că termenul nicolaiţi [versetul 6] se poate referi la un grup ai cărui membri pretindeau că puteau comite păcate sexuale fără să fie pedepsiţi, deoarece harul lui Dumnezeu avea să-i salveze [vezi Bible Dictionary, „Nicolaitans”].)

Subliniaţi faptul că aceste versete relatează că Domnul i-a lăudat sau felicitat pe sfinţi pentru faptele lor bune. Completaţi afirmaţia scrisă pe tablă, astfel încât să sune astfel: Pentru că Domnul ne cunoaşte pe fiecare în parte, El ne poate lăuda… personal.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 2:4-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce mai ştia Domnul despre sfinţii din Efes.

Ce altceva a mai ştiut Domnul despre sfinţii din Efes?

Subliniaţi faptul că Domnul le-a transmis cuvinte de mustrare sfinţilor din cauza păcatelor acestora. Completaţi afirmaţia scrisă pe tablă, astfel încât să descrie următorul adevăr: Pentru că Domnul ne cunoaşte pe fiecare în parte, El ne poate lăuda şi mustra personal.

Care sunt unele dintre modurile prin care putem fi lăudaţi şi mustraţi personal de Domnul?
În ce fel poate cunoaşterea faptului că Domnul ne poate lăuda şi mustra personal să ne influenţeze modul în care ne facem studiul personal din scripturi şi cel în care ne rugăm? Cum poate aceasta să influenţeze modul în care reacţionăm la sfatul conducătorilor Bisericii şi al părinţilor?
De ce trebuie să facem efortul de a căuta să primim laudă şi mustrare personale din partea Domnului?
Când L-aţi simţit pe Domnul lăudându-vă şi mustrându-vă? Cum v-a ajutat această experienţă să ştiţi că Domnul vă cunoaşte personal? (Rugaţi cursanţii să nu împărtăşească experienţe care sunt sacre sau prea personale.)

Invitaţi cursanţii să se gândească pentru ce acţiuni cred că i-ar putea lăuda Domnul, precum şi pentru ce gânduri sau comportamente i-ar putea mustra. Încurajaţi cursanţii să-şi stabilească obiectivul de a se pocăi când Domnul îi mustră.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 2:7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a promis Domnul celor care biruie sau care îndură, cu credinţă, până la sfârşit.

Ce le-a promis Salvatorul celor care biruie sau care îndură până la sfârşit în neprihănire?
Ce credeţi că înseamnă să „mănânce din pomul vieţii” (versetul 7)?
Cum i-a ajutat pe sfinţii din Efes faptul că au auzit această binecuvântare promisă după ce au fost mustraţi în mod personal?

Amintiţi cursanţilor că, pe lângă faptul de a Se adresa congregaţiei Bisericii din Efes, Domnul S-a adresat altor congregaţii ale Bisericii din Asia Mică.

Împărţiţi membrii clasei în cinci grupuri şi desemnaţi fiecărui grup unul dintre următoarele referinţe:

Apocalipsa 2:8-11;
Apocalipsa 2:12-17;
Apocalipsa 2:18-29; oferiţi grupului care primeşte această referinţă un exemplar al traducerii lui Joseph Smith pentru Apocalipsa 2:26-27: „Şi celui care biruie şi ţine poruncile Mele până la sfârşit, îi voi da putere peste multe împărăţii; şi el va domni asupra lor prin cuvântul lui Dumnezeu; iar ele vor fi în mâinile sale ca ulcioarele din lut în mâinile olarului; şi el le va conduce prin credinţă, echitate şi dreptate, tot aşa cum Eu am primit de la Tatăl Meu”;
Apocalipsa 3:1-6; oferiţi grupului care primeşte această referinţă un exemplar al traducerii lui Joseph Smith pentru Apocalipsa 3:1-2: „Şi slujitorului Bisericii din Sardes, scrie-i: Iată ce zice Cel care are cele şapte stele. Care sunt cei şapte slujitori ai lui Dumnezeu; Eu ştiu faptele tale, că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Aşadar, fii vigilent şi întăreşte-i pe cei care rămân, care sunt gata să moară; căci faptele tale nu sunt perfecte înaintea lui Dumnezeu”;
Apocalipsa 3:7-13.

Invitaţi cursanţii să citească, împreună ca grup, versetele care le-au fost desemnate şi să afle ce i-a sfătuit Domnul pe sfinţi să facă şi binecuvântările pe care El le-a promis lor dacă făceau astfel.

După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi câte un membru din fiecare grup să spună ce a aflat grupul său. Invitaţi un cursant să scrie, pe tablă (sub binecuvântarea promisă din Apocalipsa 2:7), binecuvântarea promisă identificată de fiecare grup (vezi Apocalipsa 2:11, 17, 26; 3:5, 12). După ce lista este completă, subliniaţi faptul că fiecare dintre aceste binecuvântări se referă la primirea binecuvântărilor exaltării, care depind de îndurarea noastră cu credinţă până la sfârşit.

Ce principiu putem identifica din aceste versete despre ce trebuie să facem pentru a primi binecuvântările exaltării? (Ajutaţi cursanţii să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă biruim, putem primi binecuvântările exaltării.)
Ce credeţi că trebuie să biruim pentru a primi binecuvântările exaltării?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 3:14-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle condiţia pe care membrii Bisericii din Laodicea trebuiau s-o biruie pentru a putea primi exaltarea.

Ce condiţie trebuiau membrii Bisericii din Laodicea să biruie?
Ce credeţi că înseamnă faptul că aceşti membri ai Bisericii erau ucenici căldicei ai lui Isus Hristos (versetul 16)? (Este posibil ca expresia în clocot să fi fost folosită pentru a descrie pe cineva care este pe deplin devotat Evangheliei, iar expresia rece să fi fost folosită pentru a descrie pe cineva care a ignorat complet învăţăturile şi legămintele Evangheliei. Un ucenic căldicel poate fi cineva care crede că Evanghelia este adevărată, dar nu este pe deplin devotat în a trăi conform ei.)
În opinia voastră, care sunt unele dintre lucrurile pe care le-ar putea face ucenicii căldicei ai lui Isus Hristos şi unele pe care nu le-ar face?

Invitaţi cursanţii să se gândească la ce au făcut în ultimele zile pentru a-L urma pe Isus Hristos şi dacă ei sunt ucenici în clocot, reci sau căldicei ai lui Isus Hristos.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 3:19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle de ce a spus Domnul că îi mustra pe sfinţii din Laodicea.

Ţinând cont de ceea ce Domnul le-a spus sfinţilor din Laodicea, de ce ne mustră El? (Ajutaţi cursanţii să identifice un adevăr asemănător următorului: Deoarece Domnul ne iubeşte, El ne mustră pentru ca noi să ne pocăim.)

Expuneţi ilustraţia Isus la uşă (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 65; vezi, de asemenea, LDS.org).

Ce face Salvatorul în această ilustraţie?

Citiţi, cu glas tare, întrebările de mai jos şi invitaţi cursanţii să cugete, în gând, la răspunsurile lor:

Ce sentimente aţi avea dacă aţi auzi bătându-se în uşa de la intrare de la voi de acasă şi v-aţi da seama că este Salvatorul?
Aţi deschide uşa?

Subliniaţi faptul că această ilustraţie prezintă cuvintele pe care Domnul le-a adresat Bisericii din Laodicea. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 3:20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce binecuvântare le-a oferit Domnul sfinţilor din Laodicea şi ce trebuiau ei să facă pentru a o primi.

Ce binecuvântare le-a oferit Domnul sfinţilor din Laodicea?
Ce trebuiau să facă pentru a primi acea binecuvântare?
Ce principiu putem învăţa din versetul 20? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul principiu: Când deschidem uşa Salvatorului, El va intra la noi şi va cina cu noi.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce înseamnă să cineze cu Salvatorul, explicaţi că, în cultura Orientului Apropiat din vechime, luarea mesei cu cineva era un semn al înfrăţirii. Indica faptul că exista o relaţie de prietenie şi pace sau că se oferea una de acest gen.

Ce credeţi că reprezintă deschiderea uşii despre care se vorbeşte în versetul 20?

Explicaţi că oamenii care Îi deschid uşa Salvatorului şi cinează cu El sunt cei care se pocăiesc de păcatele lor şi se înfrăţesc cu El şi cu Tatăl nostru Ceresc.

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce ar putea reprezenta deschiderea uşii, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare a preşedintelui Spencer W. Kimball:

„Într-o zi, [un artist pe nume Holman Hunt] îi arăta unui prieten pictura sa, «Hristos bătând la uşă”, moment în care prietenul a exclamat dintr-o dată: «Există o greşeală în pictura ta».

«Care?», a întrebat artistul.

«Uşa la care Isus bate nu are clanţă», i-a răspuns prietenul.

«O», a răspuns domnul Hunt, «aceasta nu este o greşeală. Vezi tu, aceasta este uşa către inima omului. Poate fi deschisă doar din interior».

Şi acest lucru este adevărat. Isus poate sta la uşă şi poate să bată, însă fiecare dintre noi hotărăşte dacă deschide sau nu” (The Miracle of Forgiveness [1969],p. 212).

Cum credeţi că ne putem deschide inima înaintea Salvatorului?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Apocalipsa 3:21-22 şi să afle promisiunea şi sfatul Domnului adresate sfinţilor din Laodicea.

Potrivit celor relatate în versetul 22, ce sfat a oferit Domnul?

Invitaţi cursanţii să „asculte ce zice… Duhul” (versetul 22) cugetând la ceea ce au învăţat astăzi. Încurajaţi-i să acţioneze conform tuturor îndemnurilor pe care le primesc.

Comentarii şi informaţii generale

Apocalipsa 2:1–3:22. Instrucţiunile Domnului către cele şapte biserici

Pentru mai multe informaţii despre instrucţiunile Domnului către cele şapte biserici, vedeţi New Testament Student Manual (manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014), p. 531-532.

Apocalipsa 2:11. „A doua moarte”

„Apocalipsa 2:11 ne învaţă că cel credincios «nu va fi vătămat de a doua moarte». Însă, în ceea ce-i priveşte pe cei ticăloşi «partea lor este iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă; adică moartea a doua» (Apocalipsa 21:8). În timp ce slujea în Preşedinţia celor Şaptezeci, vârstnicul Earl C. Tingey a explicat că «a doua moarte este spirituală. Este separarea de prezenţa lui Dumnezeu» («Marele plan al fericirii», Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 73).

Într-un sens, cu toţii am avut parte de o moarte spirituală când am plecat din prezenţa lui Dumnezeu pentru a veni pe pământ. Totuşi, această separare iniţială nu este «a doua moarte» menţionată în Apocalipsa 2:11. Prin ispăşirea lui Isus Hristos, toţi copiii lui Dumnezeu vor birui această moarte spirituală iniţială şi vor fi aduşi înapoi în prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi (vezi Helaman 14:16-17), după care aproape toţi oamenii vor moşteni o împărăţie a slavei. O a doua moarte spirituală va fi declarată în ziua judecăţii asupra celor care refuză să se pocăiască de păcatele lor şi care se răzvrătesc, de bunăvoie, împotriva luminii şi adevărului Evangheliei, aşa cum a făcut Satana [vezi D&L 29:44-45; Ghid pentru scripturi, «Moarte spirituală», scriptures.lds.org]. Ei vor fi separaţi pentru totdeauna de Dumnezeu şi vor fi fiii pierzaniei (vezi D&L 76:30-37, 44)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 534).

Apocalipsa 2:14. „Învăţătura lui Balaam”

„Balaam a fost un profet din vremea Vechiului Testament, ale cărui fapte sunt consemnate în Numeri 22-24; 31:16. La început, el a părut să le fie fidel Domnului şi oamenilor Săi, refuzând, în mod repetat, cererea lui Balac de a-l blestema pe Israel. Totuşi, Balaam a cedat în cele din urmă ofertei de bogăţii a lui Balac şi l-a învăţat pe Balac cum să facă oastea lui Israel să se slăbească singură prin intermediul păcatului sexual şi al închinării la idoli (vezi Numeri 25:1-5; 31:13-16). Planul a inclus faptul ca femei moabite să-i seducă pe bărbaţii lui Israel şi să-i convingă să aducă jertfe dumnezeilor păgâni, distrugându-i astfel spiritual” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 534).

Apocalipsa 2:17. „Mana ascunsă” şi „o piatră albă”

„În timpul călătoriei de 40 de ani în pustiu a copiilor lui Israel, Domnul le-a pus la dispoziţie să mănânce mană care îi ajuta să trăiască (vezi Exodul 16:15, 35). Aşa cum mana a susţinut viaţa fizică, tot aşa Isus Hristos este «Pâinea vieţii» care susţine viaţa spirituală (Ioan 6:35, 48). «Mana ascunsă», menţionată în Apocalipsa 2:17, se referă la Isus Hristos. Isus este «ascuns» de cei ticăloşi. Dar, aşa cum El ne-a învăţat în Ioan 6, cei care mănâncă, în mod simbolic, din trupul Său vor primi viaţă nepieritoare (vezi Ioan 6:47-58) …

Pentru a citi informaţiile revelate unui profet despre înţelesul pietrei albe, vedeţi Doctrină şi legăminte 130:8-11” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 535).

Apocalipsa 2:28. „Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă”

„«Luceafărul de dimineaţă» este un simbol al lui Isus Hristos (Apocalipsa 2:28; 22:16). Promisiunea cu privire la «luceafărul de dimineaţă» îi este făcută celui «ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele» (Apocalipsa 2:26)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 535).

Apocalipsa 3:14. „Cel ce este Amin”

„În ebraică şi în greacă, termenul «amin» înseamnă cu adevărat, cu certitudine sau cu credinţă. În Apocalipsa 3:14, credinţa şi veridicitatea lui Hristos în calitate de măreţul «Amin» sunt prezentate în antiteză cu atitudinile căldicele ale laodicenilor (vezi, de asemenea, Apocalipsa 3:15-16). Când este rostit la sfârşitul unei rugăciuni sau unei cuvântări, «amin» este un mod solemn de a confirma ceea ce a fost spus sau de a-ţi exprima acordul cu ce a fost spus. Vârstnicul Bruce R. McConkie ne-a învăţat că titlul «Amin» al Salvatorului ne indică, de asemenea, «că în El şi prin El este pusă pecetea confirmării divine pe toate promisiunile Tatălui» (Mormon Doctrine, a 2-a ediţie [1966], p. 32)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 536).