Lecţia 25 Matei 22:15-46

Lecţia 25

Matei 22:15-46

Introducere

În timp ce Isus continua să predice în templu, fariseii şi saducheii au încercat să-L încurce adresându-I întrebări dificile. El a răspuns cu succes acestor întrebări şi i-a învăţat să se supună legilor ţării şi să ţină cele două mari porunci.

Sugestii pentru predare

Matei 22:15-22

Fariseii încearcă să-L încurce pe Salvator întrebându-L dacă este legal să plătească bir

Care sunt unele dintre legile importante pe care guvernul le-a stabilit în societatea noastră? De ce credeţi că sunt importante?

Rugaţi cursanţii să se gândească, în linişte, dacă sunt legi faţă de care nu se supun atât de bine precum ar trebui. În timp ce cursanţii studiază Matei 22:15-22, invitaţi-i să afle ce a propovăduit Isus Hristos despre supunerea faţă de legile ţării.

Amintiţi cursanţilor că, în timpul ultimei săptămâni din viaţa Salvatorului, El a propovăduit zilnic în templul din Ierusalim (vezi Luca 19:47; 22:53). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:15 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce au încercat fariseii să-I facă Salvatorului.

Ce înseamnă expresia „să prindă pe Isus cu vorba”?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:16-17 şi rugaţi membrii clasei să afle cum au încercat fariseii să-L încurce pe Salvator. Explicaţi că termenul bir, din versetul 17, înseamnă taxe şi că Cezar era împăratul Imperiului Roman, care domnea asupra lui Israel în vremea aceea.

În ce fel era întrebarea pe care I-au adresat-o lui Isus Hristos o posibilă capcană? (Dacă Salvatorul spunea că era bine să plătească taxe Imperiului Roman, iudeii L-ar fi considerat susţinător al Romei şi neloial propriului Său popor. Dacă Salvatorul le-ar fi spus că nu era legal să plătească taxe, fariseii L-ar fi putut acuza de trădare şi L-ar fi raportat autorităţilor romane.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:18-21 şi rugaţi membrii clasei să afle cum a răspuns Salvatorul la întrebarea fariseilor. Explicaţi că expresia „daţi dar Cezarului ce este al Cezarului”, din versetul 21, se referă la obligaţia noastră de a ne supune legilor civile, cum ar fi legea de a plăti taxe. Arătaţi o monedă şi întrebaţi:

De ce a fost răspunsul Salvatorului un răspuns perfect la întrebarea fariseilor?
Ce adevăr putem desprinde din învăţătura Salvatorului conform căreia noi trebuie „[să-i dăm] dar Cezarului ce este al Cezarului”? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Domnul Se aşteaptă ca noi să fim cetăţeni buni şi să ne supunem legilor ţării [vezi, de asemenea, Articolele de credinţă 1:12].)
De ce credeţi că este important pentru noi, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, să fim cetăţeni buni şi să ne supunem legilor ţării? (Vezi D&L 58:21.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 22:22 şi să afle cum au reacţionat fariseii la răspunsul Salvatorului. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

Matei 22:23-34

Salvatorul îi învaţă pe saduchei despre căsătorie şi înviere

Explicaţi că, în afară de farisei, şi saducheii au încercat să-L prindă pe Salvator cu vorba în timp ce propovăduia în templu. Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă crezurile saducheilor, invitaţi-i să citească, în gând, secţiunea „Saducheii” din Ghidul pentru scripturi. Rugaţi cursanţii să afle ce credeau şi ce nu credeau saducheii.

Ce crezuri respingeau saducheii?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:23-28 şi rugaţi membrii clasei să afle cum au încercat saducheii să-L încurce pe Salvator.

Cum aţi rezuma întrebarea pe care saducheii I-au adresat-o Salvatorului?

Explicaţi că saducheii puneau greşit în practică, în mod voit, un obicei din Vechiul Testament care avea ca scop asigurarea celor necesare pentru văduve (vezi Deuteronom 25:5-6; Bible Dictionary, „Levirate marriage”). Ei au încercat să exagereze acest obicei pentru a discredita doctrina învierii.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:29-30 şi rugaţi membrii clasei să afle răspunsul Salvatorului la întrebarea saducheilor.

Cum a răspuns Salvatorul la întrebare?

Pentru a ajuta cursanţi să înţeleagă răspunsul Salvatorului, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„[Isus Hristos] nu neagă, ci limitează conceptul destul de acceptat conform căruia, în cer, vor exista căsătorii. El spune că în ceea ce-i priveşte pe «ei» (pe saduchei), că în ceea ce-i priveşte pe «ei» (pe «fiii veacului acesta»), unitatea familiei nu continuă şi nu va continua la înviere …

«De aceea, când [cei care nu vor trăi, nu trăiesc sau nu pot trăi conform legii căsătoriei eterne] nu mai sunt pe această lume nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita» [D&L 132:16].

Aşa este, cei cărora Isus le vorbea nici nu se vor însura şi nici nu se vor mărita în cer; căci cei care nu cred nici măcar în înviere, în mod sigur nu cred în alte adevăruri cu privire la salvare” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:606).

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine mesajul Salvatorului din Matei 22:29-30, explicaţi că Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith multe adevăruri importante despre căsătoria eternă. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 132:15-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a revelat Domnul lui Joseph Smith despre căsătorie.

Cine a spus Domnul că nu „se vor însura, nici nu se vor mărita” (versetul 16) la înviere?
Ce adevăr a propovăduit Salvatorul în Matei 22:30 şi în Doctrină şi legăminte 132:15-17 despre căsătorie şi viaţa de după moarte? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Cei care nu sunt pecetluiţi, prin autoritatea preoţiei, cu soţul sau soţia în viaţa muritoare sau prin intermediul rânduielilor făcute pentru cei morţi, în templu, nu vor fi căsătoriţi în lumea care va veni.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:31-33 şi rugaţi membrii clasei să afle ce alte adevăruri i-a învăţat Salvatorul pe saduchei despre înviere.

Ce a spus Salvatorul, în versetul 32, care indică faptul că învierea este reală?
Cum au reacţionat oamenii când L-au auzit pe Salvator propovăduind aceste doctrine?

Matei 22:34-40

Salvatorul propovăduieşte despre cele două mari porunci

Invitaţi cursanţi să scrie, în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, într-un minut, cât mai multe porunci. Rugaţi cursanţii să vă spună cât de multe porunci au putut să scrie.

Explicaţi că iudaismul afirmă că legea lui Moise cuprinde 613 porunci. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:35-36. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să găsească întrebarea pe care unul dintre farisei I-a adresat-o Salvatorului despre aceste porunci.

Ce întrebare I-a adresat fariseul Salvatorului?

Înainte să caute răspunsul Salvatorului, invitaţi cursanţii să încercuiască o poruncă din lista lor despre care cred că este cea mai „mare” sau mai importantă poruncă. Invitaţi câţiva cursanţi să spună ce poruncă au încercuit şi să explice de ce.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 22:37-40. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a răspuns Salvatorul la întrebarea fariseului.

Care este cea mai mare poruncă? Care este a doua cea mai mare poruncă? (Explicaţi că aceste două porunci se găseau în legea lui Moise [vezi Deuteronom 6:5; Leviticul 19:18]. Explicaţi, de asemenea, că îndrumarea Domnului de a „[iubi] pe aproapele tău” se referă la modul în care îi tratăm pe alţii.)
De ce credeţi că aceste porunci sunt considerate a fi cele mai mari porunci?
Ce înseamnă, în versetul 40, că „în aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii”? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că toate poruncile pe care Dumnezeu le-a revelat în legea lui Moise şi prin intermediul profeţilor din Vechiul Testament au fost menite să-i ajute pe oameni să-şi arate dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele lor.)
Dacă fiecare poruncă este menită să ne ajute să ţinem cele două mari porunci, ce principiu putem învăţa, din versetul 40, despre importanţa ţinerii tuturor poruncilor lui Dumnezeu? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Dacă Îl iubim, cu adevărat, pe Dumnezeu şi dacă ne iubim aproapele ca pe noi înşine, ne vom strădui să ţinem toate poruncile lui Dumnezeu.)

Pentru a ilustra acest principiu, invitaţi cursanţii să facă referire la lista cu porunci pe care au alcătuit-o în caietelor lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Rugaţi-i să deseneze o steluţă în dreptul poruncilor care arată dragoste faţă de Dumnezeu şi un pătrăţel în dreptul poruncilor care arată dragoste faţă de aproapele nostru. (Unele porunci pot fi însemnate atât cu steluţă, cât şi cu pătrăţel.) Rugaţi cursanţii să aleagă una dintre poruncile din lista lor şi să explice cum arată faptul de a ne supune acelei porunci dragostea noastră faţă de Dumnezeu, dragostea noastră faţă de aproapele nostru sau cum le arată pe amândouă.

Ce aţi simţit când aţi ales să vă supuneţi unei porunci anume pentru a vă arăta dragostea faţă de Dumnezeu sau faţă de o altă persoană?

Depuneţi-vă mărturia despre principiul conform căruia, dacă Îl iubim, cu adevărat, pe Dumnezeu şi dacă ne iubim aproapele ca pe noi înşine, vom ţine toate poruncile lui Dumnezeu. Invitaţi cursanţii să se gândească la o poruncă faţă de care pot fi mai supuşi pentru a-şi arăta dragostea faţă de Tatăl Ceresc sau faţă de o altă persoană şi încurajaţi-i să-şi stabilească un obiectiv de a face aceasta. Invitaţi-i să scrie acest obiectiv în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.

Matei 22:41-46

Salvatorul îi întreabă pe farisei ce cred despre Hristos

Explicaţi că, după ce Salvatorul a răspuns cu succes întrebărilor fariseilor şi saducheilor, El le-a adresat fariseilor anumite întrebări.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas, tare Matei 22:41-42 şi rugaţi membrii clasei să afle ce i-a întrebat Salvatorul pe farisei.

Ce întrebări le-a adresat Isus Hristos fariseilor?
Cum au răspuns fariseii?

Explicaţi că cei mai mulţi dintre iudei ştiau că Hristos, sau Mesia, avea să fie un descendent al împăratului David. Fariseii credeau că Mesia avea să fie încoronat împărat al lui Israel şi urma să îi ajute să învingă armatele străine (precum cea a Romei) şi să-şi câştige libertatea, precum făcuse înainte împăratul David. Rezumaţi Matei 22:43-46 explicând că Isus i-a învăţat pe farisei că, potrivit propriilor scripturi, Hristos era mai mult decât doar fiul lui David – El era şi Fiul lui Dumnezeu. Sau, aşa cum i-a fost dezvăluit ulterior lui Ioan cel Iubit, Hristos este ambele: „Rădăcina şi Sămânţa lui David”” (Apocalipsa 22:16); El este atât Domnul lui David, cât şi urmaşul lui.

Invitaţi cursanţi să se gândească la cum ar răspunde la întrebarea: „Ce credeţi voi despre Hristos?”. Încheiaţi depunându-vă mărturia despre Salvator.

Scriptură de bază – Matei 22:36-39

Acordaţi cursanţilor timp suficient pentru a scrie cuvintele din Matei 22:36-39 pe cartonaşe sau bucăţi mici de hârtie. Invitaţi cursanţii să poarte cu ei cartonaşele şi să apeleze la ele din când în când, pe parcursul zilei, pentru a-i ajuta să-şi amintească să ţină primele două mari porunci.

Comentarii şi informaţii generale

Matei 22:21. „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului”

Expresia „daţi dar Cezarului ce este al Cezarului”, din Matei 22:21, se referă la obligaţia noastră de a ne supune legilor civile, cum ar fi plătirea taxelor. Însă, ce facem dacă legile civile sunt în contradicţie cu legile lui Dumnezeu? Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit următorul sfat:

„Va trebui uneori să ne opunem legilor care vor interfera cu libertatea noastră de a ne exercita credinţa, iar acest lucru îl vom face pe baza drepturilor noastre constituţionale de a trăi liberi conform religiei noastre” („Balancing Truth and Tolerance”, Ensign, febr. 2013, p. 27).

Vârstnicul Dallin H. Oaks ne-a învăţat, de asemenea, că, atunci când legile civile permit un comportament păcătos, noi trebuie să ne supunem legilor lui Dumnezeu:

„Cel de-al doisprezecelea articol de credinţă afirmă credinţa noastră că trebuie să fim supuşi autorităţilor civile şi «să ne supunem, să onorăm şi să susţinem legea». Dar legile oamenilor nu pot face un lucru moral dintr-un lucru pe care Dumnezeu l-a declarat imoral. Respectarea priorităţii noastre supreme – de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a-I sluji – ne cere să ne bizuim pe legea Sa când este vorba de standardul comportamentului nostru. De exemplu, rămânem sub porunca divină de a nu comite adulter sau de a nu preacurvi, chiar dacă aceste acte nu mai sunt considerate infracţiuni de legile statelor sau ţărilor în care trăim. În mod asemănător, legile care legalizează aşa-numita «căsătorie între persoane de acelaşi sex» nu schimbă legile lui Dumnezeu cu privire la căsătorie sau poruncile Sale şi standardele noastre cu privire la ea” („Să nu ai alţi dumnezei”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 74-75).

Matei 22:23-30. Căsătoria la înviere

„Un element important pentru înţelegerea cuvintelor Salvatorului este acela de a ne aduce aminte că acestea le-au fost adresate saducheilor, care «zic că nu este înviere» (Matei 22:23). Prin urmare, întrebarea pe care I-au adresat-o Salvatorului nu a fost sinceră – ei nu erau interesaţi să ştie despre căsătorie la înviere. Răspunsul Salvatorului că «la înviere [ei] nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita» (Matei 22:30; caractere cursive adăugate) s-a referit la persoanele în discuţie, adică la saduchei, căci cel care a adresat întrebarea a spus că «erau dar la noi şapte fraţi» (Matei 22:25; caractere cursive adăugate). În cazul celor care nu se căsătoresc pentru eternitate, căsătoria nu va dăinui după această viaţă (vezi D&L 132:15-17). În aceste zile din urmă, Domnul a revelat că relaţia de căsătorie poate fi eternă numai dacă este făcută conform legii Sale, înfăptuită de către cineva care are autoritate şi pecetluită de Spiritul Sfânt al făgăduinţei (vezi D&L 132:19).

Un alt element important pentru înţelegerea cuvintelor Salvatorului este de a pricepe că, atunci când saducheii au făcut referire la cuvintele lui Moise (vezi Matei 22:24), se refereau la ceea ce, uneori, este numit «levirat». Potrivit legii lui Moise, când un bărbat murea şi îşi lăsa soţia fără copii, fratele lui trebuia să o ia de soţie pe nevasta bărbatului decedat, să o întreţină şi să-i aducă pe lume copii pentru bărbatul decedat (vezi Deuteronom 25:5; Bible Dictionary, «Levirate marriage»)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 66-67).

Matei 22:35-40. Cele două mari porunci

Preşedintele Ezra Taft Benson a spus următoarele despre primele două mari porunci:

„A-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta este ceva atotcuprinzător căruia îţi dedici întreaga energie. Nu este un lucru pe care să-l putem face dacă nu-i suntem complet dedicaţi. Este o angajare totală a înseşi fiinţei noastre – sub aspect fizic, mental, emoţional şi spiritual – în a-L iubi pe Domnul.

Lărgimea, adâncimea şi înălţimea acestei iubiri faţă de Dumnezeu se fac simţite în fiecare aspect al vieţii unei persoane. Dorinţele noastre, fie ele spirituale ori temporare, trebuie să-şi aibă rădăcinile în dragostea faţă de Domnul. Gândurile şi afecţiunea noastră trebuie să fie îndreptate spre Domnul …

De ce a pus Dumnezeu prima poruncă pe primul loc? Pentru că El ştia că, dacă Îl vom iubi cu adevărat, vom dori să ţinem toate celelalte porunci ale Sale …

Când Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc, toate celelalte lucruri îşi ocupă locul corespunzător sau nu mai fac parte din viaţa noastră. Dragostea noastră pentru Domnul va guverna modul în care ne oferim afecţiunea, timpul, interesele pe care le urmăm şi ordinea priorităţilor pe care le avem.

Trebuie să-L punem pe Dumnezeu înaintea tuturor celorlalţi din viaţa noastră …

Îl binecuvântăm cel mai bine pe aproapele nostru când punem prima poruncă prima” („The Great Commandment – Love the Lord”, Ensign, mai 1988, p. 4-6; vezi, de asemenea, Marcu 12:28-34).

Matei 22:45. „Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că Isus Hristos este Iehova:

„Isus Hristos este Fiul lui David, din punct de vedere al genealogiei fizice… Însă, deşi Isus S-a născut în trup la «jumătatea timpului», El este Iehova, Domn şi Dumnezeu, înainte ca David, Avraam sau Adam să fi existat pe pământ” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 552).