Introducere la Epistola lui Pavel către Evrei
De ce studiem această carte?
Epistola către Evrei depune mărturie despre măreţia lui Isus Hristos. El este mai presus de îngeri şi are un nume care excelează şi o chemare mai mare. Îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, dar Isus Hristos este Fiul Său. Această carte ne învaţă, de asemenea, că Isus este mai mare decât Moise şi că slujirea Sa a adus un legământ nou superior vechiului legământ de sub legea lui Moise. În calitate de Mare Înalt Preot al Preoţiei lui Melhisedec, preoţia Sa este mai mare decât cea a înalţilor preoţi de sub legea lui Moise.
Deşi scripturile sunt pline de referinţe la sacrificiul ispăşitor al lui Hristos, învierea şi înălţarea Sa la cer, Epistola către Evrei subliniază munca neîntreruptă a Mântuitorului în viaţa tuturor celor care se îndreaptă către El cu supunere şi credinţă. Studierea Epistolei către Evrei îi poate ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine doctrina ispăşirii şi să-i inspire să trăiască având credinţă în Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.
Cine a scris această carte?
Majoritatea sfinţilor din zilele din urmă consideră că Pavel este autorul Epistolei către Evrei (vezi Bible Dictionary, „Pauline Epistles”). Totuşi, există anumite persoane care pun la îndoială faptul că Pavel a scris această epistolă, deoarece stilul şi limbajul ei sunt diferite de cele din celelalte epistole ale lui Pavel. Se acceptă faptul că şi în cazul în care scriitorul nu ar fi Pavel, ideile sunt ale sale, deoarece doctrinele din Epistola către Evrei sunt în acord cu cele care se găsesc în celelalte epistole ale lui Pavel. Profetul Joseph Smith a atribuit afirmaţii din Epistola către Evrei apostolului Pavel (vezi Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 110]. Datorită obiectivelor acestui manual, noi îl acceptăm pe Pavel drept autorul Epistolei către Evrei.
Când şi unde a fost scrisă?
Nu ştim unde a fost scrisă epistola lui Pavel către Evrei. De asemenea, nu ştim exact când a fost scrisă. Totuşi, majoritatea oamenilor presupune că a fost scrisă în jurul anilor 60-62 d.H., cam în acelaşi timp în care Pavel a scris epistolele către filipeni, coloseni, efeseni şi Filimon (vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel”, scriptures.lds.org).
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Pavel a scris Epistola către Evrei, pentru a-i încuraja pe membrii iudei ai Bisericii să-şi păstreze credinţa în Isus Hristos şi să nu se întoarcă la vechile lor obiceiuri (vezi Evrei 10:32-38).
Aflându-se sub presiune din cauza mai multor suferinţe pe care le îndurau, se pare că mulţi dintre aceşti creştini iudei părăseau Biserica şi se întorceau la preaslăvirea iudaică relativ sigură din sinagogă (vezi Evrei 10:25, 38-39). Pavel a dorit să le arate acestor creştini iudei că însăşi legea lui Moise indica faptul că Isus Hristos şi ispăşirea Sa reprezintă adevărata sursă a salvării.
Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?
Epistola către Evrei nu este în mod strict o epistolă, ci, mai degrabă, o cuvântare mai lungă care face referire în mod repetat la scripturile şi obiceiurile poporului lui Israel. Este cea mai lungă cuvântare din scripturi despre motivul şi modul în care Isus Hristos este superior tuturor lucrurilor.
Epistola către Evrei ne învaţă că Isus Hristos este mai presus de lege, deoarece El este Cel care a dat legea. Epistola către Evrei ne învaţă, de asemenea, că profeţii primesc putere prin intermediul credinţei în El, că El a fost măreţul Înalt Preot în numele Căruia erau îndeplinite jertfele din vremea Vechiului Testament, că El este mai măreţ decât îngerii şi că, prin sacrificiul Său ispăşitor, noi putem primi iertarea păcatelor noastre.
Epistola către Evrei este unul dintre puţinele locuri din Biblie în care putem citi despre profetul Melhisedec (vezi Evrei 7:1-4) şi despre preoţia numită după el (vezi Evrei 5:5-6, 10; 6:20; 7:11-17). Epistola către Evrei ne învaţă că Preoţia lui Melhisedec este mai mare decât Preoţia aaronică şi ne arată că salvarea nu se găseşte în legea lui Moise sau în rânduielile administrate de preoţii leviţi, ci în Isus Hristos şi în rânduielile Preoţiei lui Melhisedec (vezi Evrei 7:5-28). Evrei 11:1–12:4 ne oferă un discurs memorabil despre credinţă şi ne învaţă modul în care oamenii pot avea încredere în Isus Hristos. (Vezi Bible Dictionary, „Pauline Epistles: Epistle to the Hebrews”.)
Rezumat
Evrei 1-6 Isus Hristos este întipărirea chipului Tatălui. El este mai măreţ decât îngerii şi toţi profeţii care L-au precedat, inclusiv Moise. Iudeii din vechime, care au fost scoşi din Egipt, nu au putut să intre în odihna Domnului, deoarece şi-au împietrit inimile împotriva lui Isus Hristos şi a slujitorului Său, Moise. În calitate de Mare Înalt Preot, Isus este superior tuturor înalţilor preoţi mozaici. Prin suferinţa Sa, Hristos a devenit perfect. Putem să intrăm în odihna Domnului şi „să mergem spre cele desăvârşite” prin intermediul doctrinelor şi rânduielilor Evangheliei (Evrei 6:1).
Evrei 7-13 Preoţia lui Melhisedec administrează Evanghelia şi este mai mare decât Preoţia aaronică. Tabernacolul şi rânduielile mozaice au prefigurat slujirea lui Hristos. Isus Hristos a împlinit legea lui Moise prin vărsarea sângelui Său, prin intermediul căruia noi putem obţine salvarea şi iertarea păcatelor noastre. Prin credinţă, profeţii şi alţi bărbaţi şi alte femei au înfăptuit lucruri neprihănite şi miracole.