Lecţia 57
Luca 22
Introducere
Pe măsură ce slujirea Sa din viaţa muritoare se apropia de sfârşit, Isus a instituit împărtăşania, i-a învăţat pe ucenicii Lui să slujească altora şi i-a poruncit lui Petru să-i întărească pe fraţii lui. Sacrificiul ispăşitor al lui Isus a început în Grădina Ghetsimani. El a fost arestat şi judecat înaintea lui Caiafa. În timp ce Salvatorul a fost judecat, Petru a negat că-L cunoştea.
Sugestii pentru predare
Luca 22:1-38
Salvatorul institue împărtăşania şi-i instruieşte pe apostolii Săi
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze (sau puteţi invita doi cursanţi să facă această activitate) că el sau ea împreună cu un membru al familiei stau pe podea. Membrul familiei vrea să se ridice şi cere ajutor.
-
Cât de bine îl puteţi ajuta dacă staţi pe podea?
-
Cum ar fi dacă v-aţi ridica în picioare înainte de a-l ajuta?
Explicaţi că această analogie ne poate ajuta să înţelegem ce putem face pentru a-i ridica pe alţii din punct de vedere spiritual.
Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Luca 22, să caute adevăruri care îi vor ajuta să ştie cum să-i ridice pe alţii din punct de vedere spiritual.
Rezumaţi Luca 22:1-30 amintind cursanţilor că, spre sfârşitul slujirii Sale din viaţa muritoare, Salvatorul s-a întâlnit cu apostolii Săi pentru a sărbători Paştele evreiesc. În timpul cinei, Salvatorul a anunţat că unul dintre ucenicii Săi urma să-L trădeze, a instituit rânduiala împărtăşaniei, a poruncit ca aceasta să continue să fie administrată în amintirea Lui şi i-a învăţat pe apostolii Săi că cei care slujesc altora sunt cei mai mari dintre toţi. De asemenea, Salvatorul i-a lăudat pe apostolii Săi pentru că au continuat să-L urmeze şi le-a promis că, într-o zi, vor sta pe tronuri şi vor judeca pe cele doisprezece triburi ale lui Israel.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 22:31-32. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla ce i-a spus Salvatorul lui Simon Petru. Explicaţi membrilor clasei că Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru versetul 31 spune: „Şi Domnul a zis: «Simone, Simone, iată, Satana te-a cerut ca să poată să cearnă pe copiii împărăţiei ca grâul»”.
-
Ce a spus Salvatorul că dorea Satana? (Satana dorea să-l cearnă pe Petru şi pe sfinţi ca grâul.)
Explicaţi că grâul este cernut prin separarea boabelor de restul plantei.
-
Ce aţi învăţat despre Petru, care arată că el avusese deja o mărturie? (Dacă este necesar, amintiţi cursanţilor că Petru îşi declarase mărturia că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu [vezi Matei 16:13-17].)
-
Potrivit celor relatate în versetul 32, prin ce trebuia să mai treacă Petru pentru a-i putea întări pe fraţii săi?
-
Care este diferenţa dintre a avea o mărturie despre Evanghelie şi a fi convertit la Evanghelie? (A avea o mărturie despre Evanghelie înseamnă că am primit o dovadă spirituală despre adevăr dată prin Duhul Sfânt [vezi Ghid pentru scripturi, „Mărturie”, scriptures.lds.org]. A fi convertiţi la Evanghelie înseamnă „[a ne schimba credinţa, inima şi viaţa] pentru a accepta şi a [ne] conforma voinţei lui Dumnezeu (Faptele apostolilor 3:19)” [Ghid pentru scripturi, „Convertire, convertit”, scriptures.lds.org]).
-
Având în vedere ceea ce i-a spus Domnul lui Petru, ce putem face când suntem convertiţi la Evanghelie? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Când suntem convertiţi la Evanghelia lui Isus Hristos, îi putem întări pe ceilalţi. Puteţi invita cursanţii să marcheze expresiile care predau acest adevăr din versetul 32.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 22:33-34. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute în ce fel a răspuns Petru la sfatul Salvatorului de a se converti şi a-i întări pe fraţii lui.
-
Cum a răspuns Petru la sfatul Salvatorului?
-
Ce a profeţit Salvatorul că va face Petru?
Explicaţi că o versiune mai detaliată a acestei relatări este consemnată în Matei 26. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:35. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ceea ce a spus Petru după ce a auzit profeţia.
-
Ce a răspuns Petru după ce a auzit această profeţie?
-
Ce ne poate învăţa răspunsul lui Petru despre ceea ce a crezut el cu privire la tăria mărturiei lui?
Luca 22:39-53
Salvatorul suferă în Ghetsimani, sudoarea i se preface în picături mari de sânge şi este trădat de Iuda
Explicaţi că, după sărbătoarea Paştelui evreiesc, Salvatorul şi apostolii Săi au mers în Grădina Ghetsimani. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, din Luca 22:39-43. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a făcut Salvatorul după ce a ajuns în Grădina Ghetsimani. Invitaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
-
Potrivit celor relatate în versetul 43, cine L-a ajutat pe Salvator să aibă tăria de a face voia Tatălui Ceresc?
-
Ce adevăr putem învăţa din această relatare despre ceea ce va face Tatăl Ceresc pentru noi dacă ne străduim să facem voia Sa? (Cursanţii pot identifica mai multe adevăruri, dar asiguraţi-vă că următorul lucru este clar dacă suntem dispuşi să ne supunem Tatălui Ceresc, El ne va da tăria de a face voia Sa.)
-
Care sunt unele dintre căile prin care Tatăl Ceresc ne-ar putea întări?
Explicaţi că, de cele mai multe ori, ajutorul pe care îl primim din partea Tatălui Ceresc nu vine sub forma unor îngeri, ci El ne va ajuta în modurile în care El ştie că va fi cel mai bine pentru noi. Invitaţi cursanţii să reflecteze puţin la o situaţie în care s-au simţit întăriţi de Tatăl Ceresc atunci când s-au străduit să facă voia Sa.
Explicaţi că relatarea lui Luca despre suferinţele Salvatorului în Grădina Ghetsimani include un detaliu important care nu apare în relatările scrise de Matei şi Marcu. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 22:44. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor pentru a căuta cum a descris Luca suferinţele Salvatorului în Ghetsimani.
-
Cum a descris Luca suferinţele Salvatorului din Ghetsimani? (Puteţi invita cursanţii să marcheze acele expresii din versetul 44 care ne învaţă următorul adevăr: În timp ce a suferit în Grădina Ghetsimani, sudoarea lui Isus Hristos s-a prefăcut în picături mari de sânge. Puteţi să subliniaţi că acest aspect al suferinţei Salvatorului a fost profeţit cu mai bine de un secol înainte [vezi Mosia 3:7].)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine prin ce a trecut Salvatorul, explicaţi că El Şi-a descris propria suferinţă într-o revelaţie dată prin profetul Joseph Smith şi consemnată în Doctrină şi legăminte 19. Puteţi invita cursanţii să scrie în scripturile lor Doctrină şi legăminte 19:18 drept referinţă la Luca 22:44. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 19:18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute în ce fel a descris Salvatorul suferinţele Sale.
-
Ce alte detalii putem afla despre suferinţele Salvatorului din descrierea Sa consemnată în versetul 18? (Suferinţele lui Isus Hristos L-au făcut, „să [tremure] de durere şi să [sângereze] din fiecare por şi să [sufere] atât în trup, cât şi în spirit”.)
-
Ce simţiţi când vă gândiţi că Isus Hristos a suferit atât de mult pentru voi?
Rezumaţi Luca 22:45-48 explicând că, după ce Salvatorul a suferit în Ghetsimani, El a fost trădat de către Iuda Iscarioteanul.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 22:49-51. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a făcut Petru când preoţii cei mai de seamă şi alţi oameni au venit să-L aresteze pe Isus (vezi Ioan 18:10, singura relatare în care Petru este identificat ca fiind apostolul care a tăiat urechea robului marelui preot).
-
Ce i-a făcut Petru robului marelui preot?
-
Ce este de remarcat în ceea ce a făcut Salvatorul pentru acest rob?
Rezumaţi Luca 22:52-53 explicând că Salvatorul i-a întrebat pe preoţii cei mai de seamă şi pe ceilalţi de ce Îl arestau în timpul nopţii în loc să-L fi arestat în timpul zilei când se afla la templu.
Luca 22:54-71
Isus este judecat înaintea Sinedriului şi Petru neagă că-L cunoaşte
Rezumaţi Luca 22:54-48 explicând că, după ce Salvatorul a fost luat şi dus la casa marelui preot pentru a fi judecat, Petru a mers după El.
Noul Testament – Manual pentru învăţătorul de la seminar, lecţia 57
|
Ce s-a întâmplat cu Petru? |
Ce a spus Petru? | |
|---|---|---|
© 2015 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate.
-
De ce credeţi că Petru ar fi fost tentat să nege faptul că-L cunoştea pe Isus în faţa fiecăruia dintre aceşti oameni?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 22:61-62. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce s-a întâmplat după ce Petru a negat că-L cunoştea pe Salvator.
-
Ce s-a întâmplat după ce Petru a negat că-L cunoştea pe Salvator?
Dacă este posibil, afişaţi imaginea Tăgăduirea lui Petru, de Carl Heinrich Bloch. Această imagine este disponibilă pe LDS.org.
Tăgăduirea lui Petru, de Carl Heinrich Bloch. Prin amabilitatea Muzeului Naţional de Istorie de la Castelul Frederiksborg din Hillerød, Danemarca. Copierea interzisă.
-
Dacă aţi fi fost în locul lui Petru, ce gânduri sau sentimente credeţi că aţi fi avut când Salvatorul s-ar fi uitat la voi? De ce?
-
În ce fel experienţa lui Petru ilustrează diferenţa dintre a avea o mărturie despre Evanghelie şi a fi convertit la Evanghelie?
Explicaţi că, deşi Petru avea o mărturie despre Evanghelie, nu era încă pe deplin convertit. Totuşi, el şi-a recunoscut slăbiciunea, a devenit convertit pe deplin şi şi-a dedicat viaţa în slujirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Evangheliei.
-
Ce lecţii putem învăţa din experienţa lui Petru?
Rezumaţi Luca 22:63-71 explicând că Salvatorul a fost batjocorit şi lovit de preoţii cei mai de seamă.
Încheiaţi lecţia invitând cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce pot face pentru a deveni convertiţi pe deplin la Evanghelia lui Isus Hristos. Îndemnaţi-i să facă unul dintre lucrurile din lista lor în timpul săptămânii.
Comentarii şi informaţii generale
Luca 22:32. Convertirea lui Petru la Evanghelie
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele despre Petru:
„Petru este exemplul clasic al modului în care puterea convertirii are efect asupra sufletelor receptive. În timpul slujirii din viaţa muritoare a Domnului, Petru a avut o mărturie, născută din Spirit, cu privire la divinitatea lui Hristos şi la marele plan al salvării care era în Hristos. «Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!» a spus el, în timp ce Duhul Sfânt i-a dat putere de exprimare. (Matei 16:13-19.) Când alţii au plecat, Petru a rămas ferm în convingerea sa de apostol: «Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu». (Ioan 6:69). Petru a ştiut iar cunoaşterea sa a venit prin revelaţie.
Dar Petru nu a fost convertit, deoarece el nu devenise o făptură nouă prin Duhul Sfânt. În schimb, cu mult după ce Petru a dobândit o mărturie şi în noaptea în care Isus a fost arestat, El i-a spus lui Petru: «Şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, [vei fi convertit], să întăreşti pe fraţii tăi» (Luca 22:32). Imediat după şi în pofida mărturiei pe care o avea, Petru a negat că-L cunoştea pe Hristos. (Luca 22:54-62.) După răstignire, Petru s-a întors la pescuit, dar a fost chemat înapoi de către Domnul înviat. (Ioan 21:1-17). În cele din urmă, în ziua Cincizecimii, înzestrarea spirituală promisă a fost dată; Petru şi toţi ucenicii credincioşi au devenit făpturi noi prin Duhul Sfânt; ei au fost convertiţi pe deplin şi realizările lor ulterioare demonstrează stabilitatea convertirii lor. (Faptele apostolilor 3, 4.)” (Mormon Doctrine, a doua ediţie [1966], p. 162-163).
Luca 22:32. „Şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi”
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a confirmat importanţa faptului de a fi convertit:
„Pentru a-i întări pe fraţii săi – pentru a hrăni spiritual şi a conduce turma lui Dumnezeu – acest bărbat care L-a urmat pe Isus timp de trei ani, căruia i s-a dat autoritatea apostolatului sfânt, care a fost un învăţător priceput şi care a mărturisit despre Evanghelia creştină şi a cărui mărturie L-a făcut pe Învăţător să-l declare binecuvântat, trebuia totuşi «să se întoarcă la Dumnezeu».
Provocarea lui Isus arată că întoarcerea la Dumnezeu, pe care El o solicită celor care doresc să intre în împărăţia cerului (vezi Matei 18:3) însemna mai mult decât simpla convertire la depunerea mărturiei despre veridicitatea Evangheliei. A depune mărturie înseamnă a şti şi a declara. Evanghelia ne provoacă să «ne întoarcem la Dumnezeu», ceea ce ne impune să facem şi să devenim. Dacă vreunul dintre noi se bazează numai pe cunoaşterea [sa] şi pe mărturia despre Evanghelie, acela se află în aceeaşi situaţie ca apostolii binecuvântaţi, dar totuşi neîmpliniţi, pe care Isus i-a provocat «să se întoarcă la Dumnezeu». Noi, toţi, cunoaştem pe cineva care are o mărturie puternică, dar care nu acţionează conform ei, astfel încât să fie convertit …
Acum este timpul ca fiecare dintre noi să acţioneze pentru convertirea personală, înspre a deveni ceea ce Tatăl Ceresc doreşte să devenim („Provocarea de a deveni”, Liahona, ian. 2001, p. 40).
Preşedintele Harold B. Lee a descris modul în care faptul de a fi convertit la Evanghelie ne poate ajuta să-i întărim pe alţii:
„Nu puteţi înălţa un alt suflet până ce nu vă aflaţi mai sus decât el. Trebuie să vă asiguraţi, dacă doriţi să salvaţi acel om, că sunteţi un exemplu a ceea ce doriţi să fie el” („Stand Ye in Holy Places”, Ensign, oct. 2008, p. 47).
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a explicat relaţia dintre mărturie şi convertire, precum şi diferenţele dintre ele, în cuvântarea sa din cadrul Conferinţei Generale intitulată „Converiţi la Domnul” (Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 106-109).
Luca 22:44. „Şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ”
Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că agonia Salvatorului a fost fizică, mintală şi spirituală.
„Nu durerea fizică, nici măcar chinul mintal I-au provocat o asemenea tortură care să-L facă să sângereze din fiecare por; ci agonia spirituală a sufletului cum numai Dumnezeu putea să îndure. Niciun alt om, oricât de puternic sau rezistent din punct de vedere fizic sau mintal, nu ar fi putut să sufere într-atât; pentru că organismul său omenesc ar fi cedat… [făcându-l] să-şi piardă conştiinţa şi să moară. În ceasul acela de agonie, Hristos a cunoscut şi a învins toate ororile pe care Satana, «prinţul acestei lumi», putea să le producă” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 613).
Luca 22:62. „Şi [Petru] a ieşit afară, şi a plâns cu amar”
Preşedintele Gordon B. Hinckley a observat că putem face greşeli similare cu cea a lui Petru, dar, prin pocăinţă, putem fi iertaţi de acele greşeli.
„Petru, afirmându-şi loialitatea, hotărârea, fermitatea, a spus că nu avea să nege niciodată. Însă teama de oameni a venit asupra lui şi slăbiciunea cărnii sale l-a cuprins şi, sub presiunea acuzării, fermitatea lui s-a stins …
Când am citit această relatare, mi-a fost milă de Petru. Atât de mulţi dintre noi suntem ca el. Promitem că vom fi loiali; ne afirmăm hotărârea de a fi curajoşi; declarăm, uneori chiar şi în public, că, orice ar fi, vom face ceea ce trebuie, vom apăra cauza cea dreaptă, vom fi cinstiţi faţă de noi înşine şi faţă de alţii.
Apoi, începem să ne simţim presaţi. Uneori, avem de-a face cu presiuni sociale. Uneori, avem de-a face cu pofte personale. Uneori, avem de-a face cu ambiţii false. Voinţa slăbeşte. Autodisciplina scade. Cedăm. Iar apoi, intervin remuşcările, autoacuzarea şi lacrimile amare de regret …
Recunoscându-şi greşeala, pocăindu-se de slăbiciunea sa, [Petru] s-a întors şi a devenit un apostol cu un glas puternic care a depus mărturie despre Domnul înviat. El, apostolul senior, şi-a dedicat restul vieţii depunând mărturie despre misiunea, moartea şi învierea lui Isus Hristos, Fiul viu al Dumnezeului Celui Viu …
Aceste fapte măreţe şi multe altele nemenţionate au fost făcute de Petru, care odată negase şi suferise, apoi se ridicase deasupra acelor remuşcări pentru a duce lucrarea Salvatorului mai departe …
Acum, dacă există cineva… care prin cuvânt sau faptă a negat credinţa, mă rog ca acea persoană să capete mângâiere şi fermitate din exemplul lui Petru care, deşi a mers zilnic alături de Isus, într-un moment extrem el L-a negat atât pe Domnul, cât şi mărturia pe care o avea în inima sa. Dar s-a ridicat deasupra acestui lucru şi a devenit un apărător şi un susţinător puternic. În acelaşi mod, şi dumneavoastră puteţi să vă întoarceţi şi să adăugaţi tăria şi credinţa dumneavoastră la tăria şi credinţa altora în încercarea de a clădi împărăţia lui Dumnezeu” („And Peter Went Out and Wept Bitterly”, Ensign, mai 1979, p. 65-67).