Lecţia 40 Marcu 9:30-50

Lecţia 40

Marcu 9:30-50

Introducere

Isus le-a spus ucenicilor Săi despre moartea şi învierea Sa iminente şi i-a învăţat despre cine va fi cel mai mare în împărăţia lui Dumnezeu. El a avertizat cu privire la consecinţele faptului de a-i face pe alţii să comită păcate şi i-a instruit pe ucenicii Lui să stea departe de influenţele care îi vor duce la păcat.

Sugestii pentru predare

Marcu 9:30-37

Isus prezice moartea şi învierea Sa şi propovăduieşte despre cine va fi cel mai mare în împărăţia lui Dumnezeu

Aduceţi în clasă ceva care are un miros puternic, pe care cursanţii îl vor recunoaşte (precum o portocală sau o ceapă proaspăt tăiată sau o pâine proaspătă). Înainte de începerea lecţiei, puneţi acel lucru în clasă într-un loc în care cursanţii nu îl pot vedea.

Începeţi lecţia întrebând cursanţii dacă au simţit noul miros atunci când au intrat în sala de clasă.

La ce v-aţi gândit sau ce aţi vrut să faceţi când aţi recunoscut acest miros, dacă l-aţi simţit?

Subliniaţi că, tot aşa cum un miros ne poate influenţa, şi noi putem influenţa gândurile şi comportamentele altora. Invitaţi cursanţii să caute adevăruri în Marcu 9:30-50 care să îi ajute să se gândească la influenţa pe care ei o au asupra eforturilor altora de a-L urma pe Salvator, precum şi la influenţa pe care alţii o au asupra lor.

După ce a alungat un spirit rău dintr-un tânăr (vezi Marcu 9:17-29), Salvatorul a călătorit prin Galilea împreună cu ucenicii Săi. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:31-32. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta ce evenimente a profeţit Salvatorul că se vor întâmpla.

Ce evenimente a profeţit Salvatorul că se vor întâmpla?

Rezumaţi Marcu 9:33-37 explicând că, atunci când Isus a sosit în Capernaum, El i-a învăţat pe ucenicii Săi despre cine va fi cel mai mare în împărăţia lui Dumnezeu. De asemenea, El i-a instruit să-i primească în Biserică pe oamenii care se umilesc ca nişte copii şi Îl primesc (vezi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 9:34-35). (Notă. Aceste învăţături vor fi discutate în detaliu în lecţia pentru Marcu 10.)

Marcu 9:38-50

Isus ne avertizează împotriva faptului de a-i influenţa pe alţii să păcătuiască şi de a nu sta departe de influenţe rele

Invitaţi un cursant să citească Marcu 9:38. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a povestit apostolul Ioan Salvatorului.

Ce i-a spus Ioan Salvatorului?

Explicaţi că apostolii i-au interzis acestui om să alunge diavoli deoarece nu era un tovarăş de drum de-al celor doisprezece apostoli. Totuşi, Salvatorul le-a spus apostolilor să nu-i interzică omului să facă ce făcea şi a propovăduit că oamenii care îi ajută pe reprezentanţii Lui vor fi răsplătiţi (vezi Marcu 9:39-41).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:42. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute avertizarea Salvatorului. Explicaţi că, în acest context, cuvântul să păcătuiască înseamnă să-i influenţeze pe alţii să se poticnească, să se rătăcească sau să influenţeze pe cineva să păcătuiască sau să-şi abandoneze credinţa.

Pe ce grup de oameni ne-a avertizat Salvatorul să nu îl influenţăm să păcătuiască? (Puteţi explica faptul că „aceşti micuţi care cred în [Isus]” îi includ pe cei care sunt tineri în credinţă, precum tinerii şi noii convertiţi, precum şi ucenicii Săi umili şi plini de încredere de orice vârstă.)
Ce i-a avertizat Isus pe cei care îi influenţează pe ucenicii Săi să păcătuiască? (El a indicat că ar fi mai bine să murim decât să simţim suferinţa intensă şi îndepărtarea de Dumnezeu pe care le vom simţi dacă îi vom influenţa pe alţii să păcătuiască.)
Ce adevăr putem învăţa din avertizarea Domnului din versetul 42? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să identifice următorul principiu: Dacă facem ca oamenii care cred în Isus Hristos să păcătuiască, noi vom fi făcuţi responsabili în faţa lui Dumnezeu.)
În ce moduri i-ar putea cineva influenţa pe oamenii care cred în Isus Hristos să păcătuiască?

Amintiţi cursanţilor de mirosul din clasă şi despre faptul că asemenea unui miros, noi avem o influenţă pozitivă sau negativă asupra altora. Rugaţi cursanţii să mediteze la influenţa pe care ei o au asupra oamenilor care cred în Isus Hristos.

Pentru a-i pregăti pe cursanţi să identifice un alt principiu propovăduit de Salvator, rugaţi un voluntar care poartă pantofi cu şireturi să vină în faţa clasei. Instruiţi un cursant să dezlege şi să-şi lege unul dintre şireturi folosind doar o mână. În timp ce cursantul încearcă să facă acest lucru, întrebaţi membrii clasei:

Cu ce greutăţi v-aţi confrunta dacă v-aţi pierde o mână?
Pentru ce, dacă există ceva, ar merita să vă pierdeţi o mână?

Explicaţi că înlăturarea intenţionată a unei părţi a corpului se numeşte amputare şi poate fi făcută dacă o parte a corpului este serios deteriorată, infectată sau bolnavă. Deşi amputarea şi recuperarea ulterioară pot fi foarte dureroase şi traumatice, ele previn răspândirea infecţiei în restul corpului şi cauzarea altor probleme de sănătate sau a morţii.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:43. Rugaţi membrii clasei să caute în scripturile lor pentru a căuta ce a propovăduit Salvatorul despre situaţia în care ar fi mai bine să ne pierdem o mână decât să le păstrăm pe amândouă.

În ce situaţie ar fi mai bine dacă v-aţi pierde o mână decât dacă le-aţi păstra pe amândouă?
Credeţi că trebuie să luăm în considerare această învăţătură literalmente şi să ne tăiem o mână care ne-a făcut „să [cădem] în păcat” sau ne-a influenţat să păcătuim? (Puteţi explica faptul că Salvatorul nu le spunea oamenilor să-şi taie literalmente mâinile. Mai degrabă, El folosea o figură de stil pentru a sublinia importanţa lucrurilor pe care El le propovăduia.)

Rugaţi un cursant să deseneze un omuleţ pe tablă. În timp ce cursantul desenează, explicaţi că Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Marcu 9:43-48 ne poate ajuta să înţelegem mai bine învăţăturile Salvatorului din acest fragment. Din aceste versete, învăţăm că Salvatorul a folosit mâna, piciorul şi ochiul pentru a simboliza influenţele din viaţa noastră care ne pot face să păcătuim. Instruiţi cursantul care desenează pe tablă să încercuiască o mână, un picior şi un ochi. Apoi, invitaţi cursantul să se întoarcă la locul lui.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 9:40-48 (în Ghid pentru scripturi). Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla cu ce a asemănat Salvatorul o mână, un picior şi un ochi care a făcut pe cineva să „[cadă] în păcat” sau l-a influenţat să păcătuiască. Puteţi explica faptul că termenul viaţă din Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 9:40-41, 43 se referă la viaţa eternă.

Potrivit acestei traduceri, ce reprezintă mâna, piciorul şi ochiul care ne fac să cădem în păcat? (Mâna îi reprezintă pe membrii familiei sau pe prietenii noştri, piciorul îi reprezintă pe oamenii pe care-i considerăm exemple în ceea ce priveşte modul de a gândi şi de a acţiona iar ochiul îi reprezintă pe conducătorii noştri.)

Scrieţi aceste explicaţii în locul potrivit pe imaginea pe care cursantul a desenat-o pe tablă.

Ce ne-a învăţat Salvatorul să facem cu privire la influenţele nepotrivite sau cele care ne fac să păcătuim?
În ce moduri faptul de a ne îndepărta de influenţele nepotrivite poate fi asemănat cu amputarea unei mâini sau a unui picior?
Ce se poate întâmpla dacă nu ne îndepărtăm de influenţele nepotrivite? De ce?
Ce adevăr putem desprinde din învăţăturile Salvatorului din aceste versete? (Deşi cursanţii pot răspunde folosind cuvinte diferite, ei trebuie să identifice un adevăr asemănător acestuia: Este mai bine să ne îndepărtăm de influenţe nepotrivite decât să ajungem să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi acest principiu pe tablă.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Walter F. González, din Cei Şaptezeci. Rugaţi membrii clasei să asculte de ce fel de alte influenţe trebuie să ne îndepărtăm.

„Rezultă că această tăiere nu se referă numai la prieteni, ci la orice influenţă rea, cum ar fi emisiunile de televiziune, [site-uri] de pe Internet, filmele, literatura, jocurile sau muzica nepotrivite. Gravarea în sufletele noastre a acestui principiu ne va ajuta să rezistăm ispitei de a ceda oricărei influenţe rele” („Acum este timpul”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 55).

De ce fel de provocări am putea avea parte când ne îndepărtăm de influenţe nepotrivite?
Cum putem ştii care este modul potrivit de a ne îndepărta de influenţe nepotrivite?

Explicaţi că faptul de a ne îndepărta de influenţe nepotrivite nu înseamnă să fim nepoliticoşi cu ceilalţi, să-i condamnăm sau să refuzăm să ne asociem cu oameni care nu sunt membri credincioşi ai Bisericii. Mai degrabă, trebuie să ne îndepărtăm sau să evităm să interacţionăm îndeaproape cu oameni care ne vor face să păcătuim. Deşi nu vom putea să înlăturăm sau să evităm fiecare influenţă care ne poate face să păcătuim, Domnul ne va binecuvânta pe măsură ce încercăm să ne îndepărtăm de orice influenţă rea şi pe măsură ce încercăm să ne autodisciplinăm pentru a evita influenţele pe care nu le putem înlătura întru totul.

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest principiu, invitaţi pe doi cursanţi să vină în faţa clasei. Instruiţi fiecare cursant să citească, cu glas tare, unul dintre următoarele scenarii şi să adreseze întrebările corespunzătoare membrilor clasei. Invitaţi cursanţii să răspundă la întrebări ţinând cont de adevărul identificat în Marcu 9:43-48.

Scenariul 1 Am prieteni care, de multe ori, mă îndeamnă să iau parte la activităţi în care se încalcă poruncile lui Dumnezeu. Totuşi, cred că pot fi o influenţă bună pentru ei dacă continui să petrec timp cu ei.

Nu îmi voi pierde capacitatea de a influenţa în bine aceşti prieteni dacă mă îndepărtez de ei? Ce fel de relaţie să am cu ei?
Ce ar trebui să le spun pentru a mă îndepărta în mod corespunzător de aceşti prieteni?

Scenariul 2 De mai mulţi ani, sunt fan al unei formaţii de succes. În cadrul ultimelor interviuri pe care le-au dat şi în ultimele lor cântece, membrii acestei formaţii încurajează comportamente şi idei care se află în opoziţie cu standardele şi învăţăturile Domnului.

E doar muzică şi sunt doar cuvinte, nu-i aşa? Deci, la ce pericol mă expun dacă continui să ascult muzica lor şi să-i urmăresc pe reţelele de socializare?

Mulţumiţi-le celor care s-au oferit voluntari pentru ajutorul lor şi invitaţi-i să se întoarcă la locurile lor. Adresaţi membrilor clasei întrebarea:

Deşi faptul de a ne îndepărta de influenţele care ne fac să păcătuim poate fi, uneori, dificilă, ce putem dobândi făcând acest sacrificiu? (Multe binecuvântări, inclusiv viaţa eternă.) De ce merită această recompensă orice sacrificiu?
Când aţi ales voi sau cineva cunoscut să vă îndepărtaţi de influenţe nepotrivite? (Amintiţi cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească nimic care este prea personal sau particular.) Ce a fost dificil atunci când v-aţi îndepărtat de acea influenţă? Ce binecuvântări aţi primit deoarece aţi făcut acest lucru?

Rugaţi cursanţii să se gândească dacă există anumite influenţe în vieţile lor care ar putea să-i facă să păcătuiască. Invitaţi-i să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor cum se vor îndepărta de acele influenţe.

Rezumaţi Marcu 9:49-50 explicând că Salvatorul i-a instruit pe ucenicii Săi să trăiască în pace unul cu celălalt.

Încheiaţi prin a-i încuraja pe cursanţi să acţioneze potrivit oricăror îndemnuri pe care le primesc în timpul acestei lecţii.

Comentarii şi informaţii generale

Marcu 9:31. „Fiul omului”

„Fiul omului” este o „denumire pe care Isus Hristos a folosit-o vorbind despre Sine (Luca 9:22; 21:36). Însemna Fiul Omului Sfinţeniei. Omul Sfinţeniei este unul dintre numele lui Dumnezeu Tatăl. Când Isus Hristos s-a numit pe Sine Fiul Omului, aceasta a fost o declarare făţişă a legăturii Sale divine cu Tatăl. Acest titlu se găseşte frecvent în Evanghelii. Revelaţiile zilelor din urmă confirmă sensul special şi sfinţenia acestui nume al Salvatorului (D&L 45:39; 49:6, 22; 58:65; Moise 6:57)” (Ghid pentru scripturi, „Fiul Omului” , scriptures.lds.org).

Marcu 9:38-40. Bărbatul care alungă diavoli în numele Salvatorului

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că apostolul Ioan era îngrijorat în legătură cu un bărbat care alunga diavoli în numele Salvatorului cel mai probabil deoarece bărbatul „nu făcea parte din cercul de ucenici care au călătorit, au mâncat, au dormit şi au fost mereu cu Învăţătorul. Luca a spus: «Pentru că nu merge după noi», adică, el nu este unul dintre tovarăşii noştri de drum. Însă, din răspunsul pe care l-a dat Domnul, este evident faptul că era un membru al împărăţiei, un administrator legal care acţiona prin autoritatea preoţiei şi puterea credinţei. Fie Ioan nu îl cunoştea şi acesta a presupus în mod eronat că el nu avea autoritate, fie Ioan a presupus în mod fals că puterea de a alunga diavoli era oferită doar celor doisprezece şi nu tuturor deţinătorilor credincioşi ai preoţiei. Este posibil ca cel care alunga diavoli să fi fost unul dintre cei şaptezeci. În Noul Testament nu există nicio consemnare privind chemarea primului cvorum al celor şaptezeci, dar atunci când Isus (ulterior) a chemat al doilea cvorum al celor şaptezeci să slujească, El le-a dat în mod deosebit puterea de a alunga diavoli. (Luca 10:1-20)” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 vol. [1965-1973], 1:417.)

Răspunsul pe care Salvatorul l-a dat lui Ioan, consemnat în Marcu 9:40, l-a asigurat pe Ioan şi pe cei doisprezece că bărbatul era un ucenic cu autoritate, deşi nu era un apostol” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 125).

Marcu 9:42. „Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară”

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre avertizarea Salvatorului din Marcu 9:42:

„Puţine fărădelegi sunt atât de scârboase şi ticăloase decât aceea de a propovădui doctrină falsă şi a îndepărta suflete de Dumnezeu şi de salvare… Dacă bucuria eternă este răsplata dată celor care propovăduiesc adevărul şi aduc suflete către salvare, oare cei care propovăduiesc doctrine false şi opresc progresul sufletelor nu primesc drept răsplată remuşcări eterne? (D&L 18:10-16).

Este mai bine să murim şi să ni se nege binecuvântările continuării existenţei noastre muritoare, decât să trăim şi să ducem suflete în rătăcire, şi astfel să ne dobândim propria pedeapsă eternă” (Doctrinal New Testament Commentary, 1:420).

Marcu 9:43-48. Să ne îndepărtăm de influenţele care ne fac să păcătuim

Preşedintele Russel M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat când este potrivit să ne îndepărtăm de cei care ne-ar face să păcătuim:

„Cu cine veţi alege să vă asociaţi?

Veţi socializa cu multe persoane bune care cred, de asemenea, în Dumnezeu. Fie că sunt evrei, catolici, protestanţi sau musulmani, cei care cred ştiu că există într-adevăr un adevăr absolut …

De-a lungul călătoriei vieţii, veţi cunoaşte, de asemenea, persoane care nu cred în Dumnezeu. Multe dintre ele nu au găsit încă adevărul divin şi nu ştiu unde să-l caute. Dar voi, tinerii de origine nobilă, veniţi să îi salvaţi …

Pe măsură ce socializaţi cu cei care nu cred, fiţi conştienţi că pot fi câţiva care nu vă doresc binele (vezi D&L 1:16; 89:4). Imediat ce vă daţi seama de acest lucru, fugiţi de ei repede şi permanent (vezi 1 Timotei 6:5-6, 11)” („What Will You Choose?” Ensign, ian. 2015, p. 33 sau Liahona, ian. 2015, p. 21).

Marcu 9:43-48. A merge în „gheenă… unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge”

Cuvântul gheenă din Marcu 9:43, 45, 47 se referă la iad şi este varianta în limba greacă a cuvintelor din limba ebraică ge hinnom, care înseamnă „valea lui Hinom”. În această vale adâncă din partea de sud a Ierusalimului, „iudeii idolatrii îşi ofereau copiii [ca sacrificii zeului păgân] Moloch (2 Cronici 28:3; 33:6; Ieremia 7:31; 19:2-6)” (Bible Dictionary, „Hell (Iad)”). După ce regele Iosia a pus capăt acestei practici, valea „a fost folosită ca loc pentru a arde rezidurile oraşului (2 Împăraţi 23:10) şi, astfel, a devenit într-un mod simbolic un loc al chinului (Matei 5:22, 29-30; 10:28; 18:9; 23:15, 33; Marcu 9:43, 45, 47; Luca 12:5; Iacov 3:6). Expresii precum «focul iadului» sunt probabil inspirate de impresiile produse asupra minţii oamenilor de arderea neîntreruptă şi reprezintă metafora chinului îndurat de cei care nu doresc să se supună lui Dumnezeu” (Bible Dictionary, „Hell (Iad)”).

Marcu 9:44, 46 se referă la cei răzvrătiţi ca având un vierme care „nu moare”. Anumite specii de viermi rod reziduri. Viermii paraziţi infestează organismele vii, provocând diferite boli şi durere intensă. Astfel, viermele care „nu moare” reprezintă amintirile şi remuşcările de conştiinţă ale celor răzvrătiţi care vor continua să îi roadă şi să-i chinuie până în viaţa următoare.