Bibliotecă
Lecţia 3 Rolul cursantului

Lecţia 3

Rolul cursantului

Introducere

Duhul Sfânt, învăţătorul şi cursantul au, fiecare, un rol important în procesul de învăţare a Evangheliei. Această lecţie poate ajuta cursanţii să înţeleagă fiecare dintre aceste roluri, astfel încât să aibă succes în eforturile lor de a învăţa. Puteţi recapitula, periodic, principiile predate în această lecţie pentru a aminti cursanţilor responsabilitatea pe care o au în învăţarea Evangheliei.

Sugestii pentru predare

Rolurile Duhului Sfânt, ale învăţătorului şi ale cursantului în procesul de învăţare a Evangheliei

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, scenariul următor:

O tânără este inspirată şi edificată când participă la seminar. Acolo, ea simte influenţa Duhului Sfânt şi este recunoscătoare pentru lucrurile pe care le învaţă. Altă tânără este în aceeaşi clasă de seminar. Cu toate acestea, ea este, deseori, plictisită şi simte că nu învaţă mult în clasă.

  • Care sunt unele dintre posibilele motivele ale acestor experienţe diferite avute de cele două tinere în timp ce participau la aceeaşi oră de seminar? (Răspunsurile pot include următoarele: prima tânără a participat mai activ în timpul lecţiei; prima tânără a avut mai multă experienţă de învăţare spirituală precedentă pe care să se poată baza învăţarea ei în prezent; iar a doua tânără poate a fost distrasă de alte preocupări.)

Invitaţi cursanţii să caute, în lecţia de astăzi, doctrine şi principii care să-i ajute să îndeplinească rolul lor în cadrul seminarului şi să le întărească mărturiile despre Evanghelia lui Isus Hristos.

Explicaţi că trei persoane au roluri esenţiale în învăţarea Evangheliei într-un cadru asemănător cu cel al seminarului: Duhul Sfânt, învăţătorul şi cursantul.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 14:26 şi pe un altul să citească Ioan 16:13. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute câteva dintre rolurile Duhului Sfânt.

  • Ce adevăruri putem învăţa din aceste versete despre rolurile Duhului Sfânt? (Cursanţii pot da diferite răspunsuri, însă asiguraţi-vă că identifică următoarea doctrină: Duhul Sfânt ne învaţă adevărul.)

  • Cum putem şti când ne învaţă Duhul Sfânt adevărul? (Puteţi îndrepta atenţia cursanţilor către Doctrină şi legăminte 8:2-3.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 50:13-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute care este rolul învăţătorului care predă Evanghelia. Înainte ca acesta să citească, explicaţi că aceste versete au fost scrise pentru primii sfinţi care fuseseră rânduiţi să predice Evanghelia.

  • Care este rolul unui învăţător care predă Evanghelia? (Vezi, de asemenea, D&L 42:14.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 33:1. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce face Duhul Sfânt pentru noi când adevărul este predicat prin puterea Sa.

  • Potrivit celor relatate în acest verset, ce face Duhul Sfânt pentru noi?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă modul în care trebuie invitat Duhul Sfânt să aducă adevărul în inimile lor, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare Doctrină şi legăminte 88:118. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum trebui să căutăm să învăţăm.

  • Cum trebuie să căutăm să învăţăm? (Prin studiu şi prin credinţă.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să asculte ce permitem să se întâmple când căutăm să învăţăm prin credinţă:

Vârstnicul David A. Bednar

„Învăţătorul poate explica, demonstra, convinge şi mărturisi şi poate face toate aceste lucruri cu mare tărie spirituală şi eficacitate. Cu toate acestea, în cele din urmă, conţinutul mesajului şi mărturia Duhului Sfânt pătrund în inimă numai dacă cel care le primeşte le permite să intre. Învăţarea prin credinţă este cea care deschide calea pentru a se ajunge în inimă” („Seek Learning by Faith”, Ensign, sept. 2007, p. 61).

  • Ce principiu putem învăţa din această declaraţie despre ce se poată întâmpla dacă noi căutăm să învăţăm prin credinţă? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Dacă noi căutăm să învăţăm prin credinţă, atunci invităm Duhul Sfânt în inimile noastre să propovăduiască şi să depună mărturie despre adevăr. Puteţi să scrieţi, pe tablă, acest adevăr.)

Subliniaţi că faptul de a avea credinţă este mai mult decât crezul pasiv. Noi ne exprimăm credinţa prin fapte.

  • Ce credeţi că înseamnă a învăţa prin credinţă?

Pentru a ilustra însemnătatea faptului de a învăţa ceea ce înseamnă să înveţi prin credinţă, apelaţi la un voluntar care nu a jucat niciodată fotbal. (Puteţi adapta această activitate implicând un cursant care niciodată nu a jucat baschet, nu a cântat la un instrument, nu a făcut jonglerii, nu a făcut nodul unei cravate şi aşa mai departe.) Informaţi voluntarul că intenţionaţi să-l învăţaţi să joace fotbal suficient de bine încât să joace într-o echipă de fotbal. Întrebaţi-l pe voluntar dacă are credinţă în abilitatea dumneavoastră de a preda şi în abilitatea lui de a învăţa. Apoi, explicaţi şi demonstraţi cum se pasează o minge de fotbal, dar nu lăsaţi voluntarul să încerce. Explicaţi cum se pasează o minge de fotbal. Apoi, demonstraţi pasând o minge spre voluntar, dar recuperaţi-o şi nu-i permiteţi voluntarului să încerce să o paseze înapoi la dumneavoastră. Faceţi acelaşi lucru pentru a arunca mingea de fotbal din afară după ce aceasta a ieşit din limitele terenului. După aceea, adresaţi voluntarului următoarea întrebare:

  • Cât de pregătit te simţi pentru a încerca să faci parte dintr-o echipă de fotbal? De ce?

  • Deşi învăţarea şi privirea la alţii cum joacă fotbal poate ajuta, ce trebuie să faceţi dacă vreţi să dezvoltaţi abilităţile necesare pentru a reuşi în fotbal?

  • Ce legătură poate avea acest lucru cu faptul de a învăţa prin credinţă? (Simplul fapt de a crede şi a avea încredere că Spiritul ne poate învăţa nu este suficient. Pentru a obţine cunoaşterea adevărurilor lui Dumnezeu, trebuie, de asemenea să facem efortul de a învăţa şi de a pune în practică ceea ce învăţăm.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Bednar. Rugaţi membrii clasei să asculte ce ne spune dânsul despre învăţarea prin credinţă (puteţi înmâna cursanţilor exemplare ale acestei declaraţii şi îi puteţi ruga să marcheze ceea ce găsesc):

Vârstnicul David A. Bednar

„Cursantul care-şi exercită libertatea de a alege acţionând conform principiilor corecte îşi deschide inima către Duhul Sfânt şi invită puterea Sa de a preda şi de a mărturisi, precum şi mărturia Sa care confirmă. Pentru învăţarea prin credinţă este nevoie de efort spiritual, mental şi fizic, nu doar acceptare pasivă. Prin sinceritatea şi consecvenţa acţiunii noastre bazată pe credinţă, Le arătăm Tatălui nostru Ceresc şi Fiului Său, Isus Hristos, dorinţa noastră de a învăţa şi de a primi instrucţiuni de la Duhul Sfânt …

Învăţarea prin credinţă nu poate fi transferată de la învăţător la cursant prin intermediul unei prelegeri, demonstraţii sau al unui exerciţiu experimental, ci un cursant trebuie să-şi exercite credinţa şi să acţioneze pentru a obţine, el însuşi, cunoaşterea” („Seek Learning by Faith”, p. 64).

  • Care sunt câteva dintre eforturile spirituale, mentale sau fizice pe care le putem face pentru a invita Spiritul să ne înveţe şi să ne mărturisească despre adevăr?

Notă. Acesta poate fi momentul potrivit pentru a citi Doctrină şi legăminte 88:122 şi a discuta despre importanţa existenţei unui comportament corespunzător şi a respectului în clasă.

  • Care sunt unele dintre atitudinile şi comportamentele care pot împiedica Spiritul să ne înveţe adevărul într-o oră de seminar?

  • În ce mod experienţa avută în timpul seminarului de un cursant care caută să înveţe prin credinţă va fi diferită de experienţa unuia care nu face acest lucru?

Rugaţi cursanţii să-şi deschidă scripturile la Matei 4. Explicaţi că, din experienţa apostolului Petru, putem învăţa în ce mod faptul de a căutasă învăţăm prin credinţă invită Duhul Sfânt în inimile noastre pentru a preda şi a mărturisi adevărul. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 4:18-20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute invitaţia adresată de Salvator lui Petru şi Andrei.

  • Ce i-a invitat Salvatorul să facă pe Petru şi Andrei?

  • În ce mod au fost răspunsurile lor un exemplu de căutare a învăţării prin credinţă?

Subliniaţi că fapta lui Petru de a-L urma pe Hristos i-a permis să fie cu Salvatorul de-a lungul slujirii Sale în timpul vieţii muritoare. Ascultând chemarea Salvatorului de a-L urma, Petru a avut privilegiul de a-L auzi pe Salvator predând periodic şi de a fi martor la multe miracole. La invitaţia Salvatorului, Petru chiar a mers pe apă (vezi Matei 14:28-29).

Explicaţi cursanţilor că, odată, Isus le-a adresat ucenicilor Săi o întrebare. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 16:13-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a întrebat Salvatorul.

  • Ce i-a întrebat Salvatorul pe ucenicii Săi?

  • Cum au răspuns ei?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 16:15-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a răspuns Petru la următoarea întrebare a Salvatorului.

  • Care a fost răspunsul lui Petru la întrebarea Salvatorului?

  • Ce a explicat Salvatorul despre modul în care a primit Petru cunoaşterea sa?

  • În ce mod este experienţa lui Petru o ilustrare a adevărurilor pe care le-am identificat în această lecţie?

Invitaţi cursanţii să răspundă la următoarele întrebări în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor (puteţi scrie aceste întrebări pe tablă):

  • Când aţi căutat să învăţaţi prin credinţă? În ce mod Şi-a îndeplinit Duhul Sfânt rolul Său în învăţarea Evangheliei când aţi făcut acest lucru? (Puteţi invita cursanţii să se gândească la experienţele precedente pe care le-au avut când au căutat să înveţe mai mult despre Isus Hristos.)

În situaţia în care cursanţii se simt în largul lor să împărtăşească celorlalţi, invitaţi câţiva dintre ei să descrie experienţele despre care au scris. De asemenea, puteţi să împărtăşiţi şi dumneavoastră o experienţă pe care aţi avut-o, precum şi mărturia despre adevărurile pe care le-aţi discutat.

Rugaţi cursanţii să se gândească la unu sau două lucruri pe care le vor face pentru a învăţa prin credinţă şi a invita Duhul Sfânt în inimile lor să-i înveţe şi să mărturisească despre adevăr. Invitaţi cursanţii să scrie ce vor face.

Încheiaţi citind următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson:

Preşedintele Thomas S. Monson

„Dragi tineri, vă rog să participaţi la seminar. Studiaţi zilnic din scripturi. Ascultaţi-i cu atenţie pe învăţătorii voştri. Puneţi în practică, rugându-vă, ceea ce învăţaţi” („Participate in Seminary”, 12 august 2011, seminary.lds.org).

Comentarii şi informaţii generale

Pioşenia invită revelaţia

Atitudinile şi comportamentele pioase pot face parte din învăţarea prin credinţă şi pot invita Spiritul să predea şi să mărturisească despre adevăr. Preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat cu privire la relaţia dintre reverenţă şi revelaţie:

„În ultimii ani, am observat tipare de pioşenie şi de lipsă de pioşenie în cadrul Bisericii. Deşi mulţi oameni pot fi lăudaţi foarte mult, noi ne îndepărtăm de un nivel înalt al pioşeniei. Avem motive să fim foarte îngrijoraţi.

Lumea devine din ce în ce mai zgomotoasă …

Această tendinţă către mai mult zgomot, mai multe emoţii, mai multe dispute, mai puţină reţinere, mai puţină demnitate şi mai puţină formalitate nu reprezintă o coincidenţă sau ceva inocent sau inofensiv.

Primul ordin dat de un comandant care începe o invazie militară este acela de a se bruia canalele de comunicaţie ale celor pe care intenţionează să îi cucerească.

Lipsa pioşeniei ajută scopurile adversarului, obstrucţionând canalele delicate ale revelaţiei atât în minte, cât şi în spirit …

Conducătorii trebuie să predea faptul că reverenţa invită revelaţia” („Reverence Invites Revelation”, Ensign, nov. 1991, p. 22).

Sora Margaret S. Lifferth, din preşedinţia generală a Societăţii Primare, ne-a învăţat despre reverenţa în cadrul adunărilor Bisericii şi învăţăturile dânsei privesc şi clasele de seminar:

„Doar într-o atmosferă de pioşenie poate Spiritul să confirme adevărurile Evangheliei prin cuvântul lui Dumnezeu, muzică, mărturii şi rugăciuni …

Trimiterea de mesaje sau citirea e-mailurilor în adunările Bisericii nu este doar lipsă de pioşenie, este un mod de distragere a atenţiei şi semnalează o lipsă de respect faţă de cei din jurul nostru. Aşadar, dăm dovadă de pioşenie prin faptul de a participa la adunare, a asculta vorbitorii şi a cânta imnurile din Sion împreună” („Respect şi pioşenie”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 13).

Invitaţia unui profet de a participa la seminar

Preşedintele Thomas S. Monson a transmis următorul mesaj despre participarea la seminar:

„Seminarul a binecuvântat vieţile a sute de mii de sfinţi din zilele din urmă. Mi-amintesc propria experienţă în cadrul seminarului. Clasa de seminar la care participam se ţinea dimineaţa devreme într-o casă mică vizavi de liceul meu. M-am gândit că, dacă învăţătorul meu se putea trezi devreme dimineaţa, puteam şi eu să mă trezesc devreme.

Seminarul vă va ajuta să înţelegeţi şi să vă bazaţi pe învăţăturile şi ispăşirea lui Isus Hristos. Veţi simţi Spiritul Domnului pe măsură ce veţi învăţa să iubiţi scripturile. Vă veţi pregăti pentru templu şi pentru slujirea misionară.

Dragi tineri, vă rog să participaţi la seminar. Studiaţi zilnic din scripturi. Ascultaţi-i cu atenţie pe învăţătorii voştri. Puneţi în practică, rugându-vă, ceea ce învăţaţi” („Participate in Seminary”, 12 august 2011, seminary.lds.org).

Participarea în clase

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus următoarele lucruri cu privire la participarea la învăţarea Evangheliei:

„Hotărârea [cursanţilor] de a participa reprezintă exercitarea libertăţii de a alege care permite Duhului Sfânt să transmită un mesaj personalizat corespunzător nevoilor lor personale. Crearea unei atmosfere care încurajează participarea sporeşte probabilitatea ca Spiritul să poată transmite lecţii mai importante decât poate comunica [învăţătorul].

Acea implicare va aduce în viaţa lor îndrumarea Spiritului. Când încurajaţi cursanţii să ridice mâna pentru a răspunde la o întrebare, deşi poate nu înţeleg, ei fac cunoscut Duhului Sfânt dorinţa lor de a învăţa. Exercitarea libertăţii morale de a alege va permite Spiritului să-i motiveze şi să le dea mai multă îndrumare puternică în timp ce sunteţi împreună cu ei. Participarea permite oamenilor să aibă parte de experienţa de a fi conduşi de Spirit. Ei învaţă să recunoască şi să simtă ce înseamnă îndrumare spirituală” („To Learn and Teach More Effectively” [Adunare de devoţiune dedicată Săptămânii educaţiei din cadrul campusului UBY, 21 aug. 2007], p. 4-5, speeches.byu.edu).

Moduri suplimentare de a-i ajuta pe cursanţi să-şi îndeplinească rolul în procesul de învăţare

Pentru a învăţa cum să-i ajutaţi pe cursanţi să-şi îndeplinească rolul în procesul de învăţare, vezi următoarele teme din Predarea şi învăţarea Evangheliei: Manual pentru învăţătorii şi conducătorii seminarelor şi institutelor de religie [2012].

  • „Îi ajutăm pe cursanţi să-şi îndeplinească rolul în cadrul procesului de învăţare şi-i pregătim să predea altora Evanghelia” (secţiunea 1.3.3, p. 7-8).

  • „Cereţi membrilor clasei să-şi îndeplinească rolul de cursanţi” (secţiunea 2.2.2, p. 17-18).

  • „Discutaţi principiile procesului de învăţare spirituală” (secţiunea 2.2.3, p. 19).

  • „Concentraţi-vă eforturile pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi îndeplinească rolul” (secţiunea 4.3.4, p. 62).