Lecţia 54

Luca 16

Introducere

Isus a propovăduit pilda ispravnicului necredincios. Fariseii au auzit învăţăturile lui Isus şi L-au ridiculizat. Apoi, Isus i-a mustrat pe farisei şi i-a învăţat pilda despre bogatul nemilostiv şi despre Lazăr.

Sugestii pentru predare

Luca 16:1-12

Isus propovăduieşte pilda ispravnicului necredincios

Puteţi aduce în clasă obiecte care ar putea reprezenta putere şi bogăţii pământeşti, precum bani, un dispozitiv electronic, o diplomă, o maşină de jucărie sau o imagine cu o casă.

Începeţi lecţia adresând întrebarea:

• Care sunt unele dintre lucrurile asupra cărora oamenii îşi fixează inimile şi încearcă să le obţină? (Dacă aţi adus obiectele legate de lecţie, arătaţi-le pe măsură ce cursanţii le menţionează. Dacă nu, rugaţi un cursant să enumere răspunsurile membrilor clasei pe tablă.)

• Care sunt câteva dintre bogăţiile pe care Tatăl Ceresc doreşte să le căutăm? (Invitaţi un cursant să enumere răspunsurile membrilor clasei pe tablă, răspunsuri care pot include familii eterne, pace, bucurie şi glorie celestială. Rugaţi cursantul să scrie titlul Bogăţii eterne deasupra listei.)

Subliniaţi că ne putem bucura de unele dintre aceste bogăţii eterne în această viaţă. Rugaţi cursanţii să reflecteze care bogăţii eterne au o însemnătate aparte pentru ei. Invitaţi-i ca, pe măsură ce studiază Luca 16, să caute adevăruri care îi pot ajuta să obţină bogăţii eterne.

Explicaţi că, după ce a propovăduit pildele cu oaia pierdută, moneda pierdută şi fiul risipitor, Salvatorul a propovăduit pilda ispravnicului necredincios. Puteţi să explicaţi că un ispravnic este o persoană care administrează afacerile, banii sau proprietăţile altei persoane.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 16:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a aflat omul bogat din pildă despre ispravnicul său.

• Ce făcea ispravnicul cu bunurile omului bogat?

• Care a fost consecinţa faptului că ispravnicul risipea averea? (El avea să-şi piardă slujba.)

Rezumaţi Luca 16:3-7 explicând că ispravnicul îşi făcea griji cu privire la ce urma să facă după ce avea să-şi piardă slujba deoarece nu putea face muncă fizică şi îi era ruşine să cerşească. El a scornit un plan care, credea el, avea să-i creeze ocazii de a se angaja în alte gospodării. I-a vizitat pe doi dintre datornicii omului bogat şi le-a scăzut cu mult datoriile, fapt prin care spera să le câştige simpatia.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 16:8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute modul în care a reacţionat omul bogat când a aflat despre faptele ispravnicului său. Explicaţi că expresia „fiii veacului acestuia” sunt oameni care pun preţ pe lucrurile lumeşti şi „fiii luminii” sunt urmaşi ai lui Dumnezeu sau oameni care pun preţ pe lucrurile spirituale.

• Cum a reacţionat omul bogat când a aflat despre faptele ispravnicului său? Ce a lăudat omul bogat? (Omul bogat a lăudat isteţimea ispravnicului în obţinerea simpatiei datornicilor acestuia. El nu lăuda necinstea ispravnicului.)

Oferiţi cursanţilor câte un exemplar al declaraţiei de mai jos a vârstnicului James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi un cursant să citească declaraţia cu glas tare. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a propovăduit Salvatorul prin intermediul pildei despre ispravnicul necredincios.

„Scopul Domnului nostru a fost să arate diferenţa dintre grija, atenţia şi devotamentul oamenilor care fac afaceri cu bani pe pământ şi căile de jumătate de măsură ale multora care pretind că doresc să obţină bogăţii spirituale …

A propovăduit o lecţie folosindu-se chiar şi de exemplul celui necinstit şi a celui rău; dacă ei sunt atât de atenţi la asigurarea singurului viitor la care se gândesc, cu cât mai mult dumneavoastră, care credeţi într-un viitor etern, trebuie să vă asiguraţi că acesta va fi aşa cum vă doriţi! Imitaţi-i pe ispravnicul necredincios şi pe iubitorii lui Mamona, nu în privinţa necinstei, lăcomiei de bani şi strângerii avare de bogăţii care sunt temporare, ci în privinţa zelului, anticipării şi pregătirii pentru viitor” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 463, 464).

• Ce a dorit Salvatorul ca ucenicii Săi să înveţe de la oamenii care pun preţ pe lucrurile lumeşti precum ispravnicul necredincios?

Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă: Dacă ne pregătim în mod înţelept pentru viitorul nostru etern…

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 16:10-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ceea ce Salvatorul a spus că trebuie să facem pentru a fi binecuvântaţi cu bogăţii eterne. Explicaţi că termenul Mamona se referă la bogăţii eterne, cum ar fi banii, avuţiile şi asocierile.

• Ce credeţi că înseamnă a fi „credincios în cele mai mici lucruri” (versetul 10)? (După ce cursanţii răspund, adăugaţi următoarele cuvinte pe tablă: şi folosim bogăţiile pământeşti în mod drept…

Îndreptaţi atenţia cursanţilor spre lista cu bogăţii eterne de pe tablă.

• Ce face ca acestea să fie „adevăratele bogăţii (versetul 11)?

Rugaţi cursanţii să completeze declaraţia de pe tablă pentru a forma un principiu despre modul în care putem obţine bogăţii eterne. (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Dacă ne pregătim în mod înţelept pentru viitorul nostru etern şi folosim bogăţiile pământeşti în mod drept, putem fi binecuvântaţi cu bogăţii eterne.)

• De ce este uneori dificil să ne pregătim în mod înţelept şi cu sârguinţă pentru viitorul nostru etern?

• Cum putem să folosim bogăţiile pământeşti în mod drept?

• Cum reflectă modul drept în care folosim bogăţiile pământeşti demnitatea noastră pentru a ni se încredinţa bogăţii eterne?

Mulţumiţi cursanţilor pentru răspunsurile pe care le dau

Nu uitaţi să mulţumiţi cursanţilor pentru răspunsurile lor, aprobându-le sau făcând comentarii la acestea. Dacă faceţi acest lucru, cursanţii vor simţi că sunt ascultaţi şi aprobaţi şi acest fapt îi poate ajuta să se simtă mai confortabil când împărtăşesc răspunsuri, idei şi experienţe personale în viitor.

Luca 16:13-31

Isus îi mustră pe farisei şi propovăduieşte pilda despre bogatul nemilostiv şi despre Lazăr.

Îndreptaţi atenţia cursanţilor spre lista de pe tablă (sau, dacă le-aţi adus, spre obiectele reprezentând bogăţii pământeşti) şi rugaţi-i să cugete la modul în care a râvni la bogăţii pământeşti ne poate împiedica să obţinem bogăţii eterne. Invitaţi cursanţii să caute un răspuns la această întrebare în timp ce studiază Luca 16:13-26.

Rezumaţi Luca 16:13-14 explicând că Salvatorul a propovăduit că noi „nu [putem] sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (versetul 13). Fariseii ascultau învăţăturile lui Isus şi „îşi băteau joc de El” (versetul 14) sau Îl ridiculizau. Rugaţi cursanţii să caute în Luca 16:14 cuvântul care îi descrie pe farisei şi oferă o explicaţie pentru motivul pentru care aceştia L-au ridiculizat pe Salvator şi învăţăturile Sale.

• Din lucrurile pe care le-aţi învăţat despre farisei, la ce râvneau ei? (Bogăţie şi putere lumeşti [vezi Matei 23:2-6, 14].)

• De ce credeţi că iubirea de bani a fariseilor i-a făcut să-L ridiculizeze pe Salvator?

Explicaţi că Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Luca 16:16-23 (din Ghid pentru scripturi) oferă mai multe informaţii cu privire la schimbul de replici dintre farisei şi Salvator. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul rezumat al acestei traduceri:

Fariseii au pretins că legea lui Moise şi alte scripturi ale profeţilor (Vechiul Testament) au reprezentat legea lor şi, prin urmare, ei L-au respins pe Isus ca judecătorul lor. Isus a explicat că legea lui Moise şi profeţii au depus mărturie despre El. El i-a întrebat pe farisei de ce negau ceea ce fusese scris şi i-a mustrat din cauză că „[strâmbau] calea cea dreaptă” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 16:21). Pentru a-i ajuta pe farisei, ale căror inimi erau fixate pe bogăţii şi putere lumeşti, să înţeleagă comportamentul lor şi consecinţele acestuia, Salvatorul i-a asemănat cu omul bogat din pilda consemnată în Luca 16:19-31.

Rugaţi trei voluntari să participe la o interpretare de roluri. Desemnaţi primului voluntar să citească ce a spus Salvatorul (Luca 16:19-23), celui de-al doilea voluntar să citească ce a spus omul bogat (Luca 16:24, 27, 28, 30) şi celui de-al treilea voluntar să citească ce a spus Avraam (Luca 16:25, 26, 29, 31). Invitaţi aceşti cursanţi să citească, cu glas tare, părţile desemnate lor din Luca 16:19-26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce i s-a întâmplat unui om sărac, pe nume Lazăr, şi unui om bogat.

• Care era diferenţa dintre viaţa muritoare a omului bogat şi cea a lui Lazăr?

• Care era diferenţa dintre viaţa lor de după moarte? (S-ar putea să fie nevoie să explicaţi că „sânul lui Avraam” [versetul 22] reprezintă paradisul din lumea spiritelor şi „locuinţa morţilor” [versetul 23] se referă la închisoarea spiritelor [vezi Ghid pentru scipturi, „Paradis”, „iad”].)

• În ce fel omul bogat din pildă nu-şi foloseşte bogăţiile pământeşti în mod drept?

Amintiţi cursanţilor că omul bogat din această pildă îi reprezintă pe fariseii zgârciţi.

• Ce putem învăţa din această pildă despre ceea ce se va întâmpla dacă suntem zgârciţi şi nu ne folosim bogăţiile noastre pământeşti în mod drept? (După ce cursanţii răspund, scrieţi următorul principiu pe tablă: Dacă suntem zgârciţi şi nu folosim bogăţiile noastre pământeşti în mod drept, în cele din urmă, vom suferi şi vom regreta [vezi, de asemenea, D&L 104:18].)

Pentru a-i pregăti pe cursanţi să identifice un alt adevăr din această pildă, invitaţi-i să se gândească la cineva la care ţin care alege să nu se supună învăţăturilor Salvatorului.

• Ce credeţi că ar putea să o convingă pe acea persoană să se pocăiască şi să-şi schimbe modul de viaţă?

Invitaţi cursanţii cărora le-aţi desemnat versete din Luca 16:27-31 să le citească. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce dorea omul bogat.

• Ce dorea omul bogat pentru cei cinci fraţi ai săi? De ce?

• Ce a crezut omul bogat că se va întâmpla dacă Lazăr ar fi apărut înaintea fraţilor săi?

Explicaţi că omul bogat a crezut că fraţii săi se vor pocăi şi vor fi convertiţi la adevăr dacă Lazăr ar fi apărut înaintea lor. Convertirea este „schimbarea credinţei, a inimii şi a vieţii cuiva pentru a accepta şi a se conforma voinţei lui Dumnezeu” (Ghid pentru scripturi, „Convertire, convertit”, scriptures.lds.org).

• Potrivit pildei, de ce nu l-a trimis Avraam pe Lazăr la fraţii omului bogat?

Subliniaţi că, menţionându-i pe „Moise şi pe proroci” (Luca 16:29, 31), Salvatorul a făcut referire la scripturile în care fariseii pretindeau că cred şi potrivit cărora pretindeau că trăiesc, însă, pe care, în realitate, le respingeau. Explicaţi că, mai târziu, un bărbat adevărat pe nume Lazăr, a devenit „[unul care a înviat] din morţi” (versetul 31) când Salvatorul l-a readus la viaţă (vezi Ioan 11). Mai târziu, Isus a devenit Acela care s-a ridicat din morţi când a înviat. Totuşi, în ambele situaţii, fariseii şi alţii au respins dovada divinităţii Salvatorului şi nu s-au lăsat convinşi să se pocăiască.

• Ce adevăr cu privire la convertire putem învăţa din lucrurile pe care Avraam le-a propovăduit omului bogat din această pildă? (Cursanţii pot identifica mai multe adevăruri, însă asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Convertirea are loc atunci când credem şi ţinem seama de cuvintele profeţilor, nu când suntem martori la miracole sau când vedem îngeri.)

• De ce credeţi că respectiva convertire are loc atunci când credem şi ţinem seama de cuvintele profeţilor şi nu atunci când suntem martori la miracole sau când vedem îngeri?

• Cum putem să-i ajutăm pe oameni să creadă şi să ţină seama de cuvintele profeţilor?

• Ce învăţături concrete din partea profeţilor v-au influenţat convertirea?

Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor moduri prin care pot crede în sau ţine seama mai bine de învăţăturile sau sfaturile profeţilor, astfel încât să fie mai convertiţi. Îndemnaţi cursanţii să pună în practică ceea ce au scris.

Comentarii şi informaţii generale

Luca 16:9. „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte”

Faptul de a ne face „prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte” se referă la utilizarea banilor lumeşti, posesiunilor, influenţei şi asocierilor pentru a îndeplini scopuri drepte. Salvatorul a dat acest sfat atât ucenicilor Săi în timpul slujirii Sale muritoare, cât şi sfinţilor din zilele din urmă (vezi D&L 82:22). Preşedintele Joseph Fielding Smith a descris modul în care sfinţii din zilele din urmă pot pune acest sfat în practică:

„Nu se intenţionează ca, făcându-şi prieteni «printre cei cu bogăţii nedrepte», fraţii să fie părtaşi la păcatele lor; să-i primească în cercurile lor, să se căsătorească cu ei sau să se coboare în vreun alt fel la nivelul lor. Ci să trăiască, astfel încât pacea cu duşmanii lor să fie garantată. Să-i trateze cu bunătate, să fie prietenoşi cu ei în măsura în care principiile virtuoase permiteau acest lucru, dar niciodată să nu facă înţelegeri, să bea sau să petreacă cu ei. Dacă membrii puteau domoli prejudecăţile, puteau da dovadă de bunăvoinţă să facă împreună comerţ şi puteau avea o atitudine înţelegătoare, aceste lucruri le-ar fi putut schimba sentimentele de animozitate. Judecata trebuie lăsată Domnului” (Church History and Modern Revelation, 2 vol. [1953], 1:323.)

În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, trebuie să fim respectuoşi şi prietenoşi cu alţii. Făcând astfel, ne putem mări cercul de cunoştinţe şi putem învăţa de la alţii. Prin intermediul interacţiunilor sincere cu alţii, cei cu care intrăm în contact îşi pot forma păreri favorabile despre noi şi despre Biserica Domnului. Pot chiar să vină în apărarea Bisericii dacă se va ivi ocazia.

Luca 16:1-12. Să învăţăm din pilda ispravnicului necredincios

Pentru mai multe lecţii care pot fi desprinse din pilda ispravnicului necredincios, citeşte cuvântarea fratelui Tsung-Ting Yang, fostă autoritate a zonei-Cei Şaptezeci, intitulată „Parables of Jesus: The Unjust Steward”, Ensign, iul. 2003, p. 28-31.

Luca 16:19-26. Consecinţele neglijării nevoilor altora

Omul bogat trăia în lux în timp ce Lazăr suferea în sărăcie. Deşi, în această pildă, nu este menţionat niciun păcat specific a omului bogat, descrierea lui Lazăr, inclusiv faptul că el „zăcea la uşa [omului bogat]” (Luca 16:20) indică faptul că omul bogat nu i-a răspuns lui Lazăr, care cerşea ajutor. Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a amintit că noi toţi suntem cerşetori ai milei lui Dumnezeu şi ne-a învăţat despre responsabilitatea pe care o avem să-i ajutăm pe alţii care au nevoi temporale. Dânsul a făcut următoarea promisiune cu privire la modul în care putem cunoaşte calea cea dreaptă prin care putem oferi acest ajutor:

„Dumnezeu ştie şi El vă va ajuta şi îndruma să faceţi acte de ucenicie cu compasiune dacă doriţi în mod conştient, vă rugaţi şi căutaţi să ţineţi cu sârguinţă o poruncă pe care El ne-a dat-o în repetate rânduri” („Nu suntem cu toţii cerşetori?” Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 41).

Luca 16:19-31. Să corectăm nedreptăţile vieţii muritoare

În pilda despre omul băgat şi despre Lazăr, omului bogat i s-a spus: „În viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit” (Luca 16:25). Experienţele diferite din viaţa muritoare şi din lumea spiritelor ale omului bogat şi ale lui Lazăr ilustrează puterea ispăşirii care inversează sau corectează nedreptăţile şi inechităţile din această viaţă. Datorită ispăşirii lui Isus Hristos, dreptatea este în favoarea şi este prietena celor drepţi.

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Salvatorul îndreaptă toate lucrurile. Nicio nedreptate din viaţa muritoare nu este permanentă, nici chiar moartea, deoarece El ne dă viaţa înapoi. Datorită dreptăţii şi milei Sale absolute, nicio rană, dizabilitate, trădare sau niciun abuz nu rămân nerăsplătite în cele din urmă” („Învierea lui Isus Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 112).

Luca 16:19-31. Lumea spiritelor la care se face referire în pilda despre omul bogat şi despre Lazăr

„Pilda despre omul bogat şi despre Lazăr se referă la două stări diferite din lumea spiritelor de după această viaţă: «sânul lui Avraam” şi „locuinţa morţilor” (vezi Luca 16:22-23). Prima este descrisă ca fiind un loc confortabil în compania celor credincioşi (reprezentaţi de tatăl Avraam), ultima ca fiind un loc al suferinţei… Între această locuinţă a celor credincioşi şi «locuinţa morţilor» exista o «prăpastie mare» (Luca 16:26), care nu permitea schimbarea locului dintr-una în cealaltă …

Înainte de moartea lui Hristos, spiritele din paradis nu puteau să le viziteze pe cele din închisoarea spiritelor. Slujirea Sa în lumea spiritelor a creat o punte între paradis şi închisoarea spiritelor, făcând posibil ca spiritele din închisoare să primească mesajul Evangheliei din parte unor slujitori autorizaţi trimişi din paradis (vezi D&L 138:18-37; Ioan 5:25-29; 1 Petru 3:18-21; 4:6)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 173). Pentru a arăta o reprezentare vizuală a prăpastiei dintre aceste două stări între care Hristos a creat o punte, vezi comentariul pentru Luca 16:19-31 din New Testament Student Manual.

Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 16:16-23 (în Ghid pentru scripturi). Ticăloşia fariseilor

După cum este consemnat în Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 16:16-23, Isus i-a mustrat pe farisei din cauză că „[strâmbau] calea cea dreaptă” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 16:21 [în Ghid pentru scripturi]). Unul dintre modurile în care fariseii făcuseră aceasta a fost prin a se preface că ţin legea lui Moise şi alte porunci din scripturi în timp ce, de fapt, le foloseau în scopuri rele. Drept exemplu, Isus i-a numit pe farisei adulteri, iar aceştia i-au răspuns cu mânie ridiculizându-L din nou. Apoi, Isus a descris sancţiunea nedreaptă a fariseilor pentru divorţ din alte motive decât preacurvia, fapte pe care aceştia au încercat să le justifice răstălmăcind legea lui Moise (vezi, de asemenea, Matei 19:3-9). Salvatorul a declarat, de asemenea, că, în inimile lor, aceşti bărbaţi nu credeau cu adevărat în Dumnezeu.

De-a lungul slujirii Sale, Isus a scos la iveală abuzurile şi interpretările greşite pe care fariseii le făceau legii lui Moise şi altor învăţături ale profeţilor din vechime. El a devenit o ameninţare la adresa puterii sociale şi politice pe care fariseii o obţinuseră prin mijloace nedemne. Din această cauză, mulţi farisei au dorit ca Isus să fie ucis.