Lecţia 145
1 Petru 3-5
Introducere
Petru i-a încurajat pe sfinţi să fie mereu pregătiţi să depună mărturie despre Isus Hristos şi să trăiască neprihăniţi pentru a putea respinge acuzaţiile false făcute împotriva lor. El a propovăduit că, după moartea Sa, Isus Hristos a predicat Evanghelia în lumea spiritelor. De asemenea, Petru i-a îndemnat pe presbiterii Bisericii să vegheze asupra turmei lui Dumnezeu cu aceeaşi grijă pe care a avut-o Isus Hristos, Păstorul cel mare.
Sugestii pentru predare
1 Petru 3:1-17
Petru îi sfătuieşte pe sfinţi să fie uniţi în neprihănire şi să fie mereu pregătiţi să depună mărturie despre Hristos
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson:
„Toată viaţa vom avea ocazii de a ne împărtăşi credinţa, chiar dacă nu ştim întotdeauna când ni se va cere să facem acest lucru. Am avut o astfel de ocazie în anul 1957, pe când lucram în domeniul editării şi am fost rugat să merg la Dallas, Texas, [SUA], oraş care, uneori, este numit «oraşul bisericilor», pentru a vorbi în cadrul unei conferinţe a oamenilor de afaceri. După încheierea conferinţei, m-am urcat într-un autobuz turistic ce făcea turul suburbiilor oraşului. În timp ce treceam pe lângă diferite biserici, şoferul nostru comenta: «În partea stângă, vedeţi Biserica Metodistă» sau «Acolo, pe dreapta, este catedrala catolică».
În timp ce treceam pe lângă o clădire frumoasă din cărămidă roşie, situată pe un deal, şoferul a exclamat: «Acea clădire este locul unde se întâlnesc mormonii». O doamnă care stătea în partea din spate a autobuzului, a strigat: «Domnule şofer, ne puteţi spune mai multe despre mormoni?».
Şoferul a tras autobuzul pe dreapta, şi-a întors scaunul cu faţa spre pasageri, şi a răspuns: «Doamnă, tot ce ştiu despre mormoni este că se întâlnesc în acea clădire din cărămidă roşie. Este cineva în acest autobuz care ştie mai multe despre mormoni?»” („Îndrăzniţi să fiţi singurul”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 67).
-
Dacă aţi fi fost în acel autobuz, ce aţi fi făcut?
-
De ce este uneori greu să le spunem altor oameni despre crezurile noastre?
Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază 1 Petru 3:1-17, să caute un principiu care îi va îndruma atunci când vor avea ocazii de a împărtăşi Evanghelia altora.
Rezumaţi 1 Petru 3:1-11 explicând că Petru le-a îndemnat pe neveste să ajute la aducerea soţilor lor lipsiţi de credinţă la Hristos prin comportamentul lor neprihănit. El i-a sfătuit pe soţi să-şi cinstească nevestele. De asemenea, i-a sfătuit pe membri să trăiască potrivit standardelor Evangheliei.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 3:14-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a sfătuit Petru pe sfinţi să facă atunci când erau persecutaţi deoarece trăiau în mod neprihănit.
-
Ce i-a sfătuit Petru pe sfinţi să facă atunci când erau persecutaţi deoarece trăiau în mod neprihănit?
-
Potrivit celor relatate în versetul 15, ce a spus Petru că trebuie să fie mereu pregătiţi să facă ucenicii lui Hristos?
-
Ce aspecte ale Evangheliei credeţi că oferă oamenilor speranţă?
Explicaţi că termenul răspundeţi, din versetul 15, poate fi, de asemenea, tradus prin „apăraţi”. Petru i-a îndemnat pe sfinţi să-şi împărtăşească şi să-şi apere crezurile religioase.
-
Ce cuvinte din versetul 15 descriu cum trebuie să împărtăşim şi să apărăm Evanghelia lui Isus Hristos? (Puteţi explica faptul că, în acest context, teamă înseamnă pioşenie sau veneraţie.)
-
Ce adevăr putem învăţa din 1 Petru 3:15 despre ceea ce noi, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, trebuie să ne străduim mereu să fim pregătiţi să facem? (Cursanţii trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, trebuie să ne străduim să fim mereu pregătiţi să împărtăşim şi să apărăm crezurile noastre dând dovadă de blândeţe şi pioşenie. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
-
De ce credeţi că este important să ne împărtăşim crezurile dând dovadă de blândeţe şi pioşenie?
Pentru a ilustra adevărul scris pe tablă, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, restul relatării preşedintelui Monson despre experienţa dânsului din autobuz:
„Am aşteptat ca cineva să răspundă. M-am uitat cu atenţie la expresia de pe chipul fiecărei persoane să văd dacă cineva ştia ceva despre acest subiect sau dacă cineva dorea să comenteze. Nimeni. Mi-am dat seama că depindea de mine să fac ceea ce apostolul Petru a sugerat: să «fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi». Am înţeles, de asemenea, adevărul zicalei: «Când timpul de a lua o decizie soseşte, timpul pentru pregătire a trecut».
Timp de aproximativ 15 minute, am avut privilegiul de a le împărtăşi celor din autobuz mărturia mea despre Biserică şi despre crezurile noastre. Am fost recunoscător pentru mărturia mea şi pentru faptul că am fost pregătit s-o împărtăşesc” („Îndrăzniţi să fiţi singurul”, p. 67).
-
Care sunt unele dintre lucruri pe care le putem face pentru a fi mereu pregătiţi să împărtăşim crezurile noastre?
Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au fost recunoscători pentru că au fost pregătiţi să-şi împărtăşească crezurile sau mărturia. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele membrilor clasei.
Invitaţi cursanţii să se gândească la ce vor face pentru a fi mereu pregătiţi să-şi împărtăşească şi să-şi apere crezurile. Încurajaţi-i să acţioneze conform tuturor îndemnurilor pe care le primesc.
1 Petru 3:18–4:19
După moartea Sa, Isus Hristos a propovăduit Evanghelia în lumea spiritelor
Invitaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt misionari care predau unei persoane care spune:
„Cred că ceea ce îmi predaţi este adevărat, dar mă întreb ce se întâmplă cu oamenii care mor fără să aibă ocazia de a afla adevărul. Nu pare drept ca Dumnezeu să-i pedepsească sau să nu le permită să trăiască din nou în prezenţa Sa dacă ei nu au avut niciodată ocazia de a afla despre planul salvării întocmit de El”.
Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care ar răspunde.
Invitaţi jumătate dintre membrii clasei să citească, în gând, 1 Petru 3:18-20, inclusiv Traducerea lui Joseph Smith a versetului 20, care se găseşte în Ghidul pentru scripturi. Rugaţi cealaltă jumătate a membrilor clasei să citească, în gând, 1 Petru 4:5-6, inclusiv Traducerea lui Joseph Smith a versetului 6, care se găseşte în Ghidul pentru scripturi. Rugaţi cursanţii să caute adevărurile pe care Petru le-a propovăduit şi pe care le-ar putea împărtăşi persoanei din scenariul de mai sus. Explicaţi că expresia „duhurilor din închisoare”, din 1 Petru 3:19, se referă la cei din lumea spiritelor care nu au acceptat Evanghelia sau nu au avut ocazia de a afla despre aceasta în viaţa muritoare.
După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţi-le întrebarea:
-
Ce învăţăm din aceste versete despre cei din lumea spiritelor care nu au acceptat Evanghelia sau nu au avut ocazia de a o primi în această viaţă?
Expuneţi o ilustraţie cu preşedintele Joseph F. Smith (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 127; vezi, de asemenea, LDS.org). Explicaţi că preşedintele Joseph F. Smith medita asupra înţelesului versetelor 1 Petru 3:18-20 şi a versetului 1 Petru 4:6 când a primit o revelaţie şi o viziune despre vizita Salvatorului în lumea spiritelor. El a văzut că Isus Hristos, între momentul morţii şi cel a învierii Sale, a propovăduit Evanghelia şi a slujit personal spiritelor neprihănite. Apoi, Isus Hristos a organizat şi a autorizat slujitori neprihăniţi care să predice Evanghelia spiritelor din închisoarea spiritelor (vezi D&L 138:1-11, 29-30).
-
Potrivit celor relatate în 1 Petru 4:6, de ce este predicată Evanghelia celor care au murit? (Pentru a înlesni o judecată dreaptă şi corectă oferind tuturor copiilor Tatălui Ceresc ocazia de a auzi şi de a trăi potrivit legilor lui Dumnezeu.)
-
Ce adevăr putem identifica în învăţăturile lui Petru despre faptul că Evanghelia este propovăduită celor morţi? (Cursanţii pot folosi propriile cuvinte, dar asiguraţi-vă că identifică un adevăr asemănător următorului: Evanghelia este propovăduită celor care au murit, pentru ca ei să aibă aceeaşi şansă ca şi cei care au auzit Evanghelia în viaţa muritoare.)
Parcurgeţi din nou scenariul prezentat la începutul acestui fragment din scripturi şi întrebaţi:
-
În ce mod este doctrina salvării celor morţi o dovadă a milei şi compasiunii lui Dumnezeu faţă de copiii Săi?
Rezumaţi 1 Petru 4:7-19 explicând că Petru i-a îndemnat pe sfinţi să aibă o dragoste fierbinte, deoarece dragostea acoperă sau împiedică înfăptuirea multor păcate (vezi 1 Petru 4:8 din Traducerea Bibliei de Joseph Smith [în Ghid pentru scripturi]). De asemenea, Petru i-a învăţat pe sfinţi să se bucure atunci când au parte de încercări şi reproşuri din cauza credinţei lor în Isus Hristos.
1 Petru 5
Petru i-a sfătuit pe presbiteri să vegheze asupra turmei lui Dumnezeu şi i-a încurajat pe sfinţi să rămână neclintiţi în credinţa lor
Explicaţi că, pentru a-i ajuta pe sfinţi să se pregătească să treacă peste încercările pe care aveau să le aibă, apostolul Petru i-a învăţat pe presbiterii Bisericii despre responsabilităţile lor în calitate de conducători ai Bisericii. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 5:1-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce sfat le-a dat Petru presbiterilor Bisericii.
-
Ce sfat le-a dat Petru vârstnicilor Bisericii?
Explicaţi că expresia „păstoriţi turma lui Dumnezeu” (versetul 2) înseamnă a avea grijă de membrii Bisericii şi a veghea asupra lor. Conducătorii Bisericii trebuiau să slujească de bunăvoie şi cu dragoste, nu cu resentimente sau cu dorinţa de a fi răsplătiţi. Ei trebuie să fie exemple pentru membrii, nu să se comporte ca şi cum ar fi „stăpâni” (versetul 3) ai lor.
-
Ce adevăr putem învăţa din sfatul dat de Petru presbiterilor Bisericii despre responsabilitatea conducătorilor Bisericii? (Ajutaţi cursanţii să identifice un principiu asemănător următorului: Conducătorii Bisericii au responsabilitatea de a avea grijă şi de a veghea asupra turmei lui Dumnezeu dând dovadă de dragoste şi fiind exemple. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 1 Petru 5:4 şi să afle cum a făcut Petru referire la Salvator. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Expuneţi ilustraţia Isus cărând un miel rătăcit (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 64; vezi, de asemenea, LDS.org) şi întrebaţi:
-
De ce credeţi că Salvatorul este descris drept păstor?
-
Ce calităţi şi atribute asemănătoare celor ale lui Hristos îi pot ajuta pe conducătorii Bisericii să vegheze asupra membrilor Bisericii şi să aibă grijă de ei?
-
Cum aţi fost binecuvântaţi de exemplul şi dragostea asemănătoare celor ale lui Hristos ale unui conducător al Bisericii?
Rezumaţi 1 Petru 5:7-14 explicând că Petru i-a învăţat pe sfinţi să-şi arunce grijile (adică anxietăţile) asupra Salvatorului Isus Hristos şi să rămână neclintiţi în credinţa lor în pofida suferinţelor. Petru i-a asigurat că, dacă vor face astfel, Dumnezeu îi va desăvârşi şi îi va întări.
Încheiaţi încurajând cursanţii să aibă încredere în cei pe care Domnul i-a chemat să-i păstorească şi să aibă grijă de ei din punct de vedere spiritual, precum şi să-i urmeze.
Scriptură de bază – 1 Petru 4:6
Pentru a încuraja cursanţii să participe la munca de salvare în ceea ce-i priveşte pe strămoşii lor, parcurgeţi din nou cu ei 1 Petru 4:6 şi, apoi, adresaţi următoarele întrebări:
-
Ce putem face pentru a-i ajuta pe strămoşii noştri care au primit Evanghelia în lumea spiritelor şi aşteaptă să fie eliberaţi din închisoarea spiritelor?
-
În ce mod simţiţi că aţi fost binecuvântaţi pentru că aţi întocmit istoria familiei şi aţi făcut muncă în templu pentru strămoşii voştri?
Invitaţi cursanţii să caute ocazii de a afla mai multe despre strămoşii lor făcând istoria familiei şi de a înfăptui rânduieli în templu pentru ei.
Comentarii şi informaţii generale
1 Petru 4:6 „Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi”
Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat următoarele privind lucrarea de salvare pentru cei morţi:
„Toţi aceia care nu au avut ocazia de a primi Evanghelia aici, care, acolo, se pocăiesc şi o primesc, vor fi moştenitori ai împărăţiei celestiale a lui Dumnezeu. Salvatorul a inaugurat această lucrare măreaţă atunci când a mers şi a propovăduit spiritelor din închisoare, pentru ca acestea să fie judecate potrivit omului în trup (sau, altfel spus, potrivit principiilor Evangheliei) şi, apoi, să trăiască potrivit lui Dumnezeu în spirit, după ce s-au pocăit şi au acceptat misiunea lui Isus Hristos, care a murit pentru ele” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 2:132-133).
În ceea ce priveşte propovăduirea Evangheliei în lumea spiritelor, preşedintele Lorenzo Snow ne-a învăţat:
„Când Evanghelia este propovăduită spiritelor din închisoare, succesul acestui tip de propovăduire va fi mai mare decât cel al propovăduirii făcute de vârstnicii noştri în această viaţă. Cred că acolo vor fi într-adevăr puţine spirite care nu vor primi cu bucurie Evanghelia atunci când le este oferită. Circumstanţele de acolo vor fi de o mie de ori mai favorabile” („Discourse by President Lorenzo Snow”, Millennial Star, 22 ian. 1894, p. 50).