Efeseni 2-3

Introducere

Pavel i-a învăţat pe sfinţii din Efes că toţi păcătoşii pot fi salvaţi prin harul lui Dumnezeu şi că iudeii şi neamurile deveniseră una în împărăţia lui Dumnezeu. Pavel a explicat, de asemenea, că Biserica lui Isus Hristos este clădită pe temelia apostolilor şi profeţilor şi a împărtăşit dorinţa sa ca sfinţii să simtă dragostea lui Isus Hristos.

Sugestii pentru predare

Efeseni 2

Pavel a propovăduit că sângele lui Isus Hristos salvează atât iudeii, cât şi neamurile

La începutul lecţiei, invitaţi unul sau mai mulţi cursanţi (în funcţie de mărimea clasei dumneavoastră) să stea pe podea în diferite părţi ale sălii de clasă. Între aceşti cursanţi şi restul clasei, stabiliţi o limită punând bandă adezivă sau sfoară şi, apoi, spuneţi-le cursanţilor separaţi că nu pot participa verbal la lecţie (nu încă). Adresaţi celorlalţi membri ai clasei întrebările:

Ce ar putea transmite această situaţie despre relaţia dintre voi şi cursanţii separaţi? (Că un grup este favorizat în comparaţie cu altul.)
Cum credeţi că se simt cursanţii separaţi? De ce?

Întrebaţi cursanţii dacă s-au simţit vreodată aşa în anumite circumstanţe din viaţa lor.

Scrieţi, pe tablă, cuvintele Neamuri şi Iudei, creând două coloane.

Având în vedere ce aţi învăţat despre condiţiile sociale din unele ramuri ale Bisericii în timpul slujirii lui Pavel, ce etichetă i-ar caracteriza cel mai bine pe cursanţii separaţi? (Neamuri) Ce etichetă i-ar caracteriza cel mai bine pe restul membrilor clasei? (Iudei)
Ce ar fi putut cauza această separare? (Unii iudei credeau că, datorită faptului că erau israeliţi din naştere şi fuseseră circumcişi, erau favorizaţi de Dumnezeu şi erau superiori neamurilor convertite.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 2:1-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a descris Pavel condiţiile spirituale ale sfinţilor care erau dintre neamuri („voi” în versetul 1) şi ale sfinţilor care erau iudei („noi” în versetul 3) înainte de convertirea lor la Salvator şi Biserica Sa. Explicaţi că expresia „domnul puterii văzduhului”, din versetul 2, se referă la diavol şi influenţa sa predominantă în lume.

Potrivit celor relatate în versetele 1-2, cum a descris Pavel neamurile înainte de convertirea lor? (Enumeraţi, pe tablă, răspunsurile cursanţilor în coloana intitulată „Neamuri”.
Potrivit celor relatate în versetul 3, cum s-a descris Pavel pe sine şi cum i-a descris pe iudei înainte de convertirea lor? (Enumeraţi, pe tablă, răspunsurile cursanţilor în coloana intitulată „Iudei”.

Subliniaţi faptul că, atât neamurile, cât şi iudeii, erau morţi din punct de vedere spiritual sau separaţi de Dumnezeu din cauza păcatelor lor (vezi versetul 1).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 2:4-6. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle condiţiile spirituale ale sfinţilor care erau dintre neamuri şi ale sfinţilor care erau dintre iudei după convertirea lor. Explicaţi că expresia locuri cereşti se referă la împărăţii din cer pe care oamenii le moştenesc.

Cum i-a descris Pavel pe sfinţi după convertirea lor? (Domnul i-a adus la viaţă din moartea lor spirituală şi starea lor păcătoasă. Amintiţi cursanţilor că noi numim aceasta a te naşte din nou din punct de vedere spiritual [vezi Mosia 27:24-26].)

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, cu glas tare, Efeseni 2:7-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a ajutat pe neamuri şi pe iudei să facă această transformare.

Ce le-a ajutat pe ambele grupuri de sfinţi să facă această transformare? (Harul lui Isus Hristos)
Ce adevăr putem învăţa din aceste versete despre ce face posibil harul lui Isus Hristos pentru toţi copiii lui Dumnezeu? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Datorită harului lui Isus Hristos, toată omenirea poate fi salvată prin credinţă în El.)

Explicaţi că Pavel a subliniat că nu putem fi salvaţi doar prin faptele noastre, oricât de bune ar fi acestea (vezi versetele 8-9). Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine adevărul identificat mai sus, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:

„Deoarece cu toţii «[am] păcătuit şi [suntem] lipsiţi de slava lui Dumnezeu» [Romani 3:23] şi «nu este cu putinţă ca vreun lucru necurat să intre în împărăţia lui Dumnezeu» [1 Nefi 15:34], niciunul dintre noi nu este demn de a se întoarce în prezenţa lui Dumnezeu …

Nu putem să mergem în rai doar pe baza meritelor noastre; cerinţele dreptăţii reprezintă o barieră pe care noi nu avem puterea de a o depăşi de unii siguri.

Dar nu este totul pierdut.

Harul lui Dumnezeu este măreaţa şi nepieritoarea noastră speranţă.

Prin intermediul jertfei lui Isus Hristos, planul milei satisface cerinţele dreptăţii [vezi Alma 42:15] şi «le dă oamenilor mijloacele prin care ei să poată avea credinţă prin pocăinţă» [Alma 34:15].

Păcatele noastre, deşi sunt roşii precum cârmâzul, pot deveni albe ca zăpada [vezi Isaia 1:18]. Deoarece Salvatorul nostru preaiubit «S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi» [1 Timotei 2:6], ne-a fost deschisă o cale de a intra în împărăţia Sa nepieritoare [vezi 2 Petru 1:11].

Poarta este descuiată! …

Pentru a moşteni această slavă, avem nevoie de mai mult decât de o poartă descuiată; trebuie să intrăm pe această poartă având o dorinţă sinceră de a ne schimba – o schimbare atât de mare încât scripturile o descriu astfel: «să [ne naştem] din nou; da, să [ne naştem] din Dumnezeu, să [ne schimbăm] din starea [noastră] carnală şi decăzută la o stare de dreptate, fiind mântuiţi de Dumnezeu, devenind fiii şi fiicele Lui» [Mosia 27:25] …

Harul este un dar de la Dumnezeu şi dorinţa noastră de a fi supuşi fiecărei porunci a lui Dumnezeu reprezintă întinderea mâinii noastre muritoare pentru a primi acest dar sacru de la Tatăl nostru Ceresc” („Darul harului”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 108, 110).

În ce fel exercitarea credinţei în Isus Hristos şi pocăinţa de păcatele noastre ne ajută să primim darul harului?

detaliu, machetă a templului din Ierusalim

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă contextul istoric al relaţiei dintre iudei şi neamuri înainte ca Evanghelia să fie predicată tuturor copiilor lui Dumnezeu, arătaţi ilustraţia cu „zidul… care-i despărţea” (Efeseni 2:14), din curtea templului din Ierusalim (sau invitaţi cursanţii să deschidă la Hărţi din scripturi, fotografii şi date cronologice din istoria Bisericii, fotografia 9, „Templul lui Irod”). Explicaţi că neamurile, care nu făcuseră legământ cu Domnul, nu aveau voie să treacă de zid în cele mai sacre zone ale templului; ele erau tratate precum „străini… oaspeţi ai casei” (Efeseni 2:19). Zidul fizic pentru despărţire simboliza separarea spirituală care exista între iudei şi neamuri înaintea revelaţiei lui Petru că Evanghelia trebuie predicată neamurilor.

Invitaţi câţiva cursanţi care sunt separaţi de membrii clasei, să citească, pe rând, cu glas tare, din Efeseni 2:12-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a făcut Salvatorul cu bariera dintre iudei şi neamuri. Explicaţi că termenul vrăjmăşie înseamnă „antagonism, ostilitate şi ură” (Ghid pentru scripturi, „Vrăjmăşie”, scriptures.lds.org).

Ce i-a adus împreună pe neamuri şi pe iudei? (Prin sângele lui Hristos, zidul figurativ care îi separa spiritual pe iudei de neamuri a fost înlăturat şi ei au devenit „un singur om nou” [Efeseni 2:15] sau un trup unit în Hristos. Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Când venim la Isus Hristos şi primim din harul Său, ne unim cu sfinţii lui Dumnezeu.)

Înlăturaţi banda adezivă sau sfoara care îi separa pe cursanţi şi invitaţi cursanţii separaţi să se unească cu restul membrilor clasei. Încurajaţi cursanţii care îi reprezintă pe iudei să îi invite pe cursanţii separaţi să stea lângă ei.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Efeseni 2:16-19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească expresii care subliniază adevărul conform căruia, atunci când venim la Isus Hristos şi primim din harul Său, ne putem uni cu sfinţii lui Dumnezeu.

Ce expresii aţi găsit care subliniază adevărul conform căruia, atunci când venim la Isus Hristos şi primim din harul Său, ne putem uni cu sfinţii lui Dumnezeu?
De ce credeţi că este important ca noi să înţelegem şi să punem în practică acest adevăr în Biserică astăzi?
Cum îi putem ajuta pe alţii să devină sau să simtă din nou că sunt „împreună cetăţeni” (versetul 19) în Biserică şi nu străini?
Când v-a ajutat cineva să simţiţi că sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, nu străini? Când aţi încercat să ajutaţi pe cineva să se simtă la fel?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 2:20-22. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle despre ce a propovăduit Pavel că este temelia Bisericii.

Ce adevăr a propovăduit Pavel în aceste versete despre structura Bisericii Domnului? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ajutaţi-i să identifice următorul principiu: Biserica Domnului este zidită pe apostoli şi profeţi, Isus Hristos fiind piatra din capul unghiului.)
Ce este piatra din capul unghiului? (O piatră mare pusă în capul unghiului unei temelii pentru a oferi tărie şi stabilitate întregii structuri.)

Schițaţi, pe tablă, un desen reprezentând o piatră din capul unghiului care uneşte doi pereţi.

În ce moduri este Isus Hristos piatra din capul unghiului a Bisericii? Potrivit celor relatate în versetul 21, ce se întâmplă cu restul Bisericii datorită acestei pietre din capul unghiului?
În ce moduri formează profeţii şi apostolii restul temeliei Bisericii?
În ce mod oferă această temelie stabilitate şi protecţie Bisericii împotriva atacurilor diavolului?

Efeseni 3

Pavel îşi exprimă dorinţele cu privire la sfinţii efeseni

Rezumaţi Efeseni 3:1-16 explicând faptul că Pavel a propovăduit despre Isus Hristos că, prin El, neamurile pot fi „împreună moştenitore” (versetul 6) cu Israel şi pot primi promisiunile lui Dumnezeu.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Efeseni 3:14-19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce altceva a dorit Pavel să-i ajute pe sfinţi să ştie şi să simtă.

Potrivit celor relatate în aceste versete, ce a dorit Pavel ca sfinţii să ştie şi să simtă?

Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Apostolii şi profeţii caută să-i ajute pe copiii lui Dumnezeu să ştie şi să simtă dragostea lui Isus Hristos.

Expuneţi pagina cu fotografiile membrilor Primei Preşedinţii şi pe cele ale membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli de la cea mai recentă conferinţă generală publicată în Ensign sau Liahona.

Cum caută apostolii şi profeţii să-i ajute pe copiii lui Dumnezeu să ştie şi să simtă dragostea lui Isus Hristos în zilele noastre?
Când v-au ajutat învăţăturile apostolilor şi profeţilor să ştiţi şi să simţiţi mai bine dragostea lui Isus Hristos?

Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile pe care le-aţi discutat în cadrul acestei lecţii şi invitaţi cursanţii să acţioneze conform acestor adevăruri.

Comentarii şi informaţii generale

Efeseni 2:8-10. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă… pentru faptele bune”

„În Efeseni 2:8-10, Pavel a discutat despre relaţia dintre har, credinţă şi fapte bune. În cele din urmă, salvarea vine prin meritele muncii lui Isus Hristos, nu pe cont propriu. Pavel i-a numit pe cei care Îl urmează pe Isus Hristos «lucrarea [lui Dumnezeu]… zidiţi în Hristos Isus pentru [fapte] bune» (Efeseni 2:10). Aceste lucruri subliniază munca Domnului şi nu cea pe cont propriu şi ne învaţă că abilitatea de a face fapte bune este cauzată de schimbarea pe care harul lui Isus Hristos o provoacă în noi când ne întoarcem către El în credinţă (vezi, de asemenea, 1 Corinteni 15:10 şi Filipeni 2:13)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 425).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a explicat:

„Salvarea sub toate formele, tipurile şi gradele ei vine prin harul lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, datorită dragostei, milei şi coborârii Sale de bunăvoie, Dumnezeu, Tatăl nostru, a rânduit planul şi sistemul salvării prin care avea «să [realizeze] nemurirea şi viaţa veşnică a omului» (Moise 1:39). Potrivit acestui plan, El Şi-a trimis, în lume, Singurul Fiu Născut pentru a îndeplini nesfârşita şi veşnica jertfă ispăşitoare …

Astfel, oamenii sunt salvaţi doar prin har, în sensul că vor învia; ei sunt salvaţi prin har şi supunere, în sensul obţinerii vieţi eterne. Planul Evangheliei este de a salva oamenii în împărăţia celestială şi, de aceea, Pavel propovăduieşte salvarea prin har prin intermediul credinţei, supunerii, faptului de a-L accepta pe Hristos, ţinerii poruncilor. De aceea, Nefi scrie: «Să se împace cu Dumnezeu; căci noi ştim că, după ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvaţi» (2 Nefi 25:23) şi Moroni consemnează: «Veniţi la Hristos şi perfecţionaţi-vă pentru El şi lepădaţi-vă de orice necredinţă; şi dacă voi vă veţi lepăda de orice necredinţă şi-L veţi iubi pe Dumnezeu cu toată puterea, mintea şi tăria voastră, atunci harul Lui este destul pentru voi pentru ca prin harul Lui voi să puteţi să fiţi perfecţi în Hristos» (Moroni 10:32)” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:498-499).

Efeseni 2:20-22. Temelia şi piatra din capul unghiului ale Bisericii

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus despre structura Bisericii:

„În vremurile Noului Testament, în vremurile Cărţii lui Mormon şi în vremurile moderne, aceşti oficianţi formează pietrele de temelie ale Bisericii adevărate, aşezate în jurul şi luându-şi puterea de la piatra principală din capul unghiului, «stânca Mântuitorului nostru, care este [Isus] Hristos, Fiul lui Dumnezeu» [Helaman 5:12]… O asemenea temelie în Hristos a fost şi este mereu o protecţie în zilele «[în care] diavolul îşi va trimite vânturile lui puternice, da, săgeţile lui în vârtejuri, da, atunci când ploaia lui cu pietre şi furtuna lui puternică vă vor lovi»” („Profeţi, văzători şi revelatori”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 7).

Expresia „bine închegată”, din Efeseni 2:21, sugerează o lecţie importantă despre unitatea în Biserică. Nu există două bucăţi de piatră din aceeaşi structură care să fie la fel şi multe au mărimi şi forme diferite. Totuşi, bucăţile sunt „bine [închegate]” pentru a forma structura. Asemănător, nu există doi membri ai Bisericii care să fie la fel, ci toţi sunt „bine [închegaţi]” pentru a forma Biserica Domnului.