Bibliotecă
Lecţia 114 2 Corinteni 4-5


Lecţia 114

2 Corinteni 4-5

Introducere

În scrisoarea sa către sfinţii din Corint, Pavel a propovăduit despre încercările şi suferinţele acestei vieţi care sunt temporare şi mici în comparaţie cu binecuvântările eternităţii. De asemenea, el a propovăduit sfinţilor despre judecată şi a depus mărturie despre faptul că Isus Hristos a făcut ca ea să fie posibilă pentru noi pentru ca noi să fim împăcaţi cu Dumnezeu.

Sugestii pentru predare

2 Corinteni 4

Pavel depune mărturie că, deşi a avut parte de suferinţe, el nu este speriat sau tulburat

Expuneţi imaginea 1.

bărbat care împinge un alt bărbat
  • Ce ilustrează această imagine?

  • Ce ar putea gândi persoana care este împinsă despre persoana care-l împinge?

Expuneţi imaginea 2.

bărbat care împinge un alt bărbat de pe stradă în timp ce vine o maşină
  • În ce mod observarea primei imagini într-un context mai larg vă schimbă percepţia cu privire la ceea ce ilustrează?

Explicaţi că Pavel a scris sfinţilor corinteni pentru a-i ajuta să vadă contextul mai larg al suferinţelor lor. În timp ce studiază 2 Corinteni 4, invitaţi cursanţii să caute adevăruri pe care Pavel le-a propovăduit despre suferinţele lor.

Rezumaţi 2 Corinteni 4:1-7 şi explicaţi că Pavel i-a asigurat pe sfinţi că el le propovăduise corect Evanghelia. El a propovăduit că Satana, „dumnezeul veacului acestuia” (versetul 4), se străduieşte să-i împiedice pe oameni să accepte Evanghelia. Pavel se compară pe el şi pe colegii lui în slujire cu vase de lut care conţin „comoara”… „[luminii] cunoştinţei slavei lui Dumnezeu” (versetele 6-7).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 4:8-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute cum a descris Pavel încercările pe care le-a avut în munca sa misionară.

  • Cum a descris Pavel încercările pe care le-a avut în munca sa misionară?

  • Ce expresii a utilizat Pavel pentru a descrie cum a răspuns la aceste încercări?

  • De ce credeţi că Pavel a putut păstra o atitudine pozitivă în timp ce avea parte de aceste încercări?

Rezumaţi 2 Corinteni 4:11-14 şi explicaţi că Pavel a propovăduit că, deşi unii oameni aveau să moară pentru Evanghelia lui Isus Hristos, moartea lor avea să fie temporară.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 4:14-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute lucrurile pe care le ştia Pavel şi care l-au ajutat să facă faţă încercărilor şi persecuţiilor.

  • Ce lucruri cunoscute de Pavel l-au ajutat să facă faţă încercărilor şi persecuţiilor?

  • Ce înseamnă expresia: „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru din dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (versetul 16)? (Cu toate că Pavel şi colegii lui aveau să moară fizic, spiritele lor se întăreau zilnic.)

handout iconÎmpărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi fiecare echipă să citească împreună, cu glas tare, 2 Corinteni 4:17-18 şi să caute adevăruri propovăduite de Pavel despre încercări şi întristări. Invitaţi fiecare echipă să scrie răspunsul întrebărilor de mai jos în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Le puteţi pune la dispoziţie aceste întrebări pe o foaie de prezentare sau le puteţi scrie pe tablă:

Foaie de prezentare

2 Corinteni 4:17-18

Noul Testament – Manual pentru învăţătorul de la seminar: lecţia 114

  1. Ce adevăruri a propovăduit Pavel sfinţilor despre încercări şi întristări?

  2. De ce este important să vedem întristările noastre în contextul mai larg al planului Tatălui Ceresc?

  3. Când aţi văzut pe cineva rămânând puternic în timpul încercărilor deoarece a văzut întristarea sa în contextul mai larg al planului Tatălui Ceresc?

După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi câţiva cursanţii să scrie răspunsurile lor la prima întrebare scrisă pe tablă. Cursanţii pot scrie câteva adevăruri posibile, inclusiv următoarele: Încercările şi suferinţele noastre din această viaţă sunt mici în comparaţie cu progresul şi binecuvântările nepieritoare pe care le primim pe măsură ce îndurăm cu credinţă. Deoarece întristările temporare pot aduce creştere şi slavă eternă, noi nu trebuie să disperăm în momentele grele. Există un scop etern în întristările noastre, chiar când noi nu îl putem vedea în viaţa muritoare.

Invitaţi cursanţii să-şi scrie răspunsurile lor la a doua întrebare. După ce prezintă răspunsurile, puteţi adresa întrebări suplimentare, cum ar fi:

  • În ce mod pot încercările şi întristările să aducă progres?

  • Cum poate amintirea acestor adevăruri să ne ajute să îndurăm încercările cu credinţă?

Invitaţi câţiva cursanţii să-şi împărtăşească răspunsurile la a treia întrebare. Le puteţi împărtăşi una dintre experienţele dumneavoastră.

2 Corinteni 5

Pavel propovăduieşte sfinţilor despre judecata şi ispăşirea lui Isus Hristos

Daţi-i fiecărui cursant câte o foaie de hârtie. Rugaţi pe fiecare să îndoaie hârtia în jumătate şi să-şi scrie numele pe o jumătate din hârtie şi Tatăl Ceresc pe cealaltă jumătate. Explicaţi că, atunci când am venit pe pământ, noi am părăsit prezenţa Tatălui Ceresc. Invitaţi cursanţii să rupă hârtiile în jumătate şi să păstreze cele două jumătăţi separate.

  • În ce mod poate hârtia ruptă reprezenta ce s-a întâmplat când am părăsit prezenţa Tatălui Ceresc şi am venit pe pământ pentru a avea parte de experienţa vieţii muritoare?

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 2 Corinteni 5, să caute adevăruri care îi vor ajuta să înţeleagă ce trebuie să facem pentru a ne întoarce în prezenţa Tatălui Ceresc.

Rezumaţi 2 Corinteni 5:1-6 şi explicaţi că Pavel a confirmat că, deşi în viaţa muritoare noi suntem separaţi de Dumnezeu şi, în cele din urmă, vom muri, noi vom fi înviaţi şi vom trăi din nou.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Corinteni 5:6–7 şi să caute ce a propovăduit Pavel sfinţilor că ar trebui să facă ştiind că ei au fost separaţi de Dumnezeu şi am venit pe pământ în viaţa muritoare.

  • Ce adevăr a propovăduit Pavel despre separarea de Dumnezeu în viaţa muritoare? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Deoarece suntem separaţi de Dumnezeu în viaţa muritoare, trebuie să umblăm bizuindu-ne pe credinţă şi nu pe vedere. Invitaţi fiecare cursant să scrie acest adevăr pe jumătatea bucăţii de hârtie pe care este numele lui.)

  • Ce înseamnă să „umblăm prin credinţă [şi] nu prin vedere” (versetul 7)?

  • Care sunt unele dintre exemplele de situaţii pe care ar putea să le întâmpinaţi sau hotărâri pe care ar trebui să le luaţi pentru a umbla prin credinţă şi nu prin vedere? (Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă. Răspunsurile lor pot include respectarea standardelor Bisericii, decizia de a sluji în misiune sau împărtăşirea mărturiilor lor.)

Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care ei (sau o altă persoană pe care o cunosc) au umblat prin credinţă şi nu prin vedere. Invitaţi-i pe câţiva dintre ei să-şi împărtăşească experienţele.

Invitaţi cursanţii să se gândească la o situaţie sau la o decizie cu care se confruntă în prezent în care se străduiesc să umble prin credinţă. Îndemnaţi-i să umble prin credinţă în acea situaţie şi în toate situaţiile.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 5:8-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a spus Pavel că trebuie să facem în timpul vieţii muritoare în timp ce suntem separaţi de Dumnezeu.

  • Potrivit celor relatate în versetul 9, ce a spus Pavel că trebuie să facem în timp ce suntem în viaţa muritoare, separaţi de Dumnezeu?

  • Având în vedere învăţăturile lui Pavel consemnate în versetul 10, ce adevăr putem învăţa despre motivul pentru care trebuie să muncim pentru a face lucruri bune în timpul vieţii muritoare? (Cursanţii pot răspunde folosind cuvinte diferite, dar trebuie să identifice un adevăr asemănător acestuia: Fiecare dintre noi va fi judecat de către Isus Hristos, în acord cu ceea ce am făcut în viaţa muritoare. Invitaţi cursanţii să aibă în vedere să marcheze expresiile din versetul 10 care ne învaţă acest adevăr.)

Invitaţi curanţii să se gândească la schimbări pe care trebuie să le facă pentru a se pregăti pentru momentul în care vor fi judecaţi de Isus Hristos. Încurajaţi-i să urmeze orice îndemnuri spirituale pe care le primesc.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 5:15-16. Rugaţi acest cursant să citească, de asemenea, cu glas tare, Traducerea lui Joseph Smith, 2 Corinteni 5:16 (în Ghidul pentru scripturi, Selecţiuni din traducerea Bibliei de Joseph Smith, 2 Corinteni 5:16, p. 237). Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a făcut Isus Hristos pentru noi astfel încât să ne putem întoarce în prezenţa Tatălui Ceresc.

  • Potrivit celor relatate în versetul 15, ce a făcut Isus Hristos pentru a ne ajuta să ne întoarcem la Tatăl Ceresc?

  • Conform celor arătate în versetele 15-16, ce fac credincioşii datorită ispăşirii lui Isus Hristos? (Credincioşii trăiesc vieţi axate pe Hristos şi nu urmează căile lumii sau nu cedează ispitelor trupului). Invitaţi fiecare cursant să scrie acest adevăr pe jumătatea bucăţii de hârtie pe care este numele său.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 5:17-19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute modul în care ispăşirea lui Isus Hristos poate ajuta sfinţii să se întoarcă în prezenţa Tatălui Ceresc.

  • Cum poate ispăşirea lui Isus Hristos să ne ajute să ne întoarcem în prezenţa Tatălui Ceresc? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, putem deveni făpturi noi şi putem fi împăcaţi cu Dumnezeu. Invitaţi cursanţii să scrie acest adevăr pe jumătatea bucăţii de hârtie pe care este scris „Tatăl Ceresc”.)

  • Ce credeţi că înseamnă să devii „o făptură nouă” (versetul 17)?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 27:23-26 şi să caute detalii suplimentare despre ce înseamnă a deveni o făptură nouă. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce au scris.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să asculte explicaţia sa despre modul în care putem deveni făpturi noi.

Vârstnicul David A. Bednar

„Evanghelia lui Isus Hristos, prin natura ei, impune o schimbare fundamentală şi permanentă în natura noastră, schimbare posibilă prin intermediul ispăşirii Salvatorului. Convertirea sinceră aduce cu sine o schimbare în convingerile, inima şi viaţa unui om, astfel încât acesta acceptă şi se supune voinţei lui Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 3:19; 3 Nefi 9:20) şi include luarea de bunăvoie a angajamentului de a deveni ucenic al lui Hristos.

Când respectăm rânduielile şi legămintele necesare salvării şi exaltării (vezi D&L 20:25), când «[înaintăm] cu fermitate în Hristos» (2 Nefi 31:20) şi când îndurăm cu credinţă până la sfârşit (vezi D&L 14:7), devenim făpturi noi în Hristos (vezi 2 Corinteni 5:17)”, („Convertiţi la Domnul”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 107).

Invitaţi fiecare cursant să pună cele două jumătăţi ale hârtiei una lângă cealaltă. Explicaţi că a te împăca înseamnă a reuni două părţi care au fost înainte separate. Datorită căderii lui Adam, precum şi a păcatelor noastre, noi devenim, din punct de vedere spiritual, separaţi de Tatăl nostru Ceresc. Isus Hristos oferă, prin intermediul ispăşirii, împăcarea noastră şi restabilirea relaţiei noastre cu El.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Corinteni 5:20-21. Rugaţi membrii clasei să caute ce i-a îndemnat Pavel pe sfinţi să facă.

  • Ce i-a îndemnat Pavel pe sfinţii din Corint să facă?

  • Ce a propovăduit Pavel despre Isus Hristos, conform celor relatate în versetul 21? (Cu toate că Isus Hristos a fost fără păcat, El a suferit pentru păcatele noastre astfel încât noi să putem deveni neprihăniţi.)

Depuneţi-vă mărturia despre adevărurile discutate în timpul lecţiei. Rugaţi cursanţii să revadă lista cu adevărurile pe care le-au scris pe tablă şi să se gândească ce trebuie să facă să devină sau să rămână împăcaţi cu Dumnezeu. Încurajaţi-i să urmeze orice îndemnuri spirituale pe care le primesc.

Comentarii şi informaţii generale

2 Corinteni 4:5-10. „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare”

În timpul unei perioade grele, George A. Smith, primul consilier al lui Brigham Young, a primit un sfat de la vărul său, profetul Joseph Smith, care era similar învăţăturilor lui Pavel către sfinţii corinteni:

„El mi-a spus că nu trebuie sa fiu niciodată descurajat, oricâte greutăţi m-ar înconjura. Chiar dacă m-aş scufunda în cea mai adâncă [prăpastie] din Noua Scoţie şi tot lanţul Munţilor Stâncoşi s-ar prăbuşi peste mine, nu trebuie să mă descurajez, ci să continui să îndur, să-mi exercit credinţa şi să îmi păstrez curajul şi atunci voi ieşi în vârful grămezii prăvălite deasupra mea”.(Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007],p. 235).

2 Corinteni 4:17. Să vedem întristările noastre din viaţa muritoare în perspectivă

Vârstnicul Paul V. Johnson, din Cei Şaptezeci, a folosit cuvintele lui Pavel pentru a ne ajuta să vedem întristările noastre din viaţa muritoare într-o perspectivă eternă:

„Apostolul Pavel ne-a învăţat: «Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă» [2 Corinteni 4:17]. Este interesant cum Pavel foloseşte termenul «întristare uşoară». Acest lucru este spus de cineva care a fost bătut chiar şi cu pietre, a naufragiat, a fost întemniţat şi a avut parte de multe alte încercări [vezi 2 Corinteni 11:23-28]. Mă îndoiesc că mulţi dintre noi ar cataloga întristările noastre ca fiind uşoare. Totuşi, în comparaţie cu binecuvântările şi creşterea de care avem parte la final, atât în această viaţă, cât şi în eternitate, întristările noastre sunt într-adevăr uşoare” („Mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 79).

2 Corinteni 5:19. „Împăcând lumea cu Sine”

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat învăţăturile lui Pavel despre împăcare:

„Împăcarea este un proces de răscumpărare a omului din starea sa păcătoasă şi întunericul spiritual şi de a-l readuce într-o stare de armonie şi unitate cu Dumnezeirea. Prin ea, Dumnezeu şi omul nu mai sunt duşmani. Omul, care a fost odată carnal şi rău, care a trăit conform felului lumii, devine o făptură nouă a Duhului Sfânt, el este născut din nou şi, chiar ca un copil, el este viu în Hristos” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965–1973], 2:422-423).