Bibliotecă
Lecţia 144 1 Petru 1-2


Lecţia 144

1 Petru 1-2

Introducere

Petru a scris pentru a întări credinţa sfinţilor în timp ce sufereau din cauza persecuţiei intense din partea Imperiului Roman. El a subliniat că ei au fost mântuiţi prin intermediul sângelui preţios al lui Isus Hristos şi le-a amintit de moştenirea lor divină ca popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui. Petru i-a instruit pe sfinţi să-l slăvească pe Dumnezeu printre oameni şi să îndure suferinţa precum Isus Hristos.

Notă. Vedeţi căsuţa de mai jos intitulată „Pregătire prealabilă” pentru a pregăti lecţia 149.

Sugestii pentru predare

1 Petru 1

Petru îi învaţă pe sfinţi despre posibila lor moştenire şi despre necesitatea faptului de a avea încercări

creuzet în care se toarnă metal topit

Expuneţi sau desenaţi un creuzet şi explicaţi că un creuzet este un recipient în care metalele sau alte substanţe sunt rafinate, ceea ce înseamnă că sunt încălzite şi topite pentru a îndepărta impurităţile şi a întări produsul final.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Vârstnicul M. Russell Ballard

„Pe măsură ce călătoresc şi vizitez congregaţii ale Bisericii, văd membri care sunt încercaţi în creuzetul suferinţelor” („Hyrum Smith: «Firm As the Pillars of Heaven»”, Ensign, nov. 1995, p. 9).

  • La ce credeţi că s-a referit vârstnicul Ballard când a folosit expresia „creuzetul suferinţelor”? (Adversităţile sau încercările grele ale vieţii.)

Explicaţi că Petru a scris prima sa epistolă pentru a-i întări şi încuraja pe sfinţi când aceştia se aflau în creuzetul suferinţelor. Explicaţi că, până în aproximativ anul 64 d.H., în perioada în care Petru a scris această epistolă, guvernul roman a dat dovadă de toleranţă faţă de creştinism. În luna iulie a acelui an, un incendiu a distrus mare parte din Roma. Câţiva cetăţeni romani importanţi i-au acuzat pe creştini ca fiind vinovaţi de incendiu. Acest lucru a dus la o persecutare intensă a creştinilor în tot Imperiul Roman. Câteva dintre relele tratamente la care au fost supuşi creştinii au fost înfăptuite de foştii lor prieteni şi vecini.

Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază 1 Petru 1-2, să caute adevăruri care ne pot ajuta să rămânem credincioşi atunci când suntem încercaţi în creuzetul suferinţelor.

Rezumaţi 1 Petru 1:1-2 explicând că Petru i-a salutat pe sfinţii din provinciile romane din Asia Mică (Turcia de astăzi) şi le-a amintit că ei erau un popor ales, însemnând că erau aleşi să primească binecuvântări speciale pe măsură ce trăiau conform credinţei.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 1:3-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a amintit Petru sfinţilor că a făcut Hristos, precum şi ce binecuvântări viitoare le-au fost promise sfinţilor.

  • Ce binecuvântări aveau să primească sfinţii dacă rămâneau credincioşi Evangheliei lui Isus Hristos?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 1:6 şi rugaţi membrii clasei să afle cum au reacţionat sfinţii când au auzit de aceste binecuvântări viitoare. ((delete this segment))

  • Cum au reacţionat sfinţii când au auzit promisiunea despre aceste viitoare binecuvântări? (Ei s-au bucurat mult.)

  • Ce principiu putem învăţa din versetele 3-6? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Deşi avem parte de încercări, putem să ne bucurăm de ispăşirea lui Isus Hristos şi de viitoarele binecuvântări pe care Dumnezeu a promis că ni le va da.)

  • În ce mod ne ajută faptul de a ne aminti de viitoarele binecuvântări pe care Dumnezeu a promis că ni le va oferi să ne bucurăm chiar şi atunci când avem parte de încercări?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 1:7-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a propovăduit Petru despre încercarea credinţei sfinţilor.

  • Potrivit celor relatate în 1 Petru 1:7, cu ce a comparat Petru credinţa încercată sau testată a sfinţilor?

  • În ce fel ar putea fi credinţa încercată precum aurul? (Credinţa care a fost încercată, asemenea aurului, este preţioasă. Totuşi, credinţa este mai preţioasă decât aurul, deoarece acesta „piere” [versetul 7], în timp ce credinţa în Isus Hristos duce la salvare [vezi versetul 9], care este eternă. De asemenea, aurul este rafinat prin foc. În mod asemănător, credinţa noastră în Isus Hristos este pusă la încercare şi rafinată pe măsură ce îndurăm încercări cu credinţă. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, care a explicat cum putem rămâne neclintiţi şi statornici în timp ce credinţa ne este pusă la încercare:

Vârstnicul Neil L. Andersen

„Cum rămâneţi «statornici şi neclintiţi» [Alma 1:25] în timp ce credinţa vă este pusă la încercare? Vă cufundaţi în acele lucruri care v-au ajutat să vă clădiţi credinţa: exercitaţi credinţă în Hristos, vă rugaţi, meditaţi asupra scripturilor, vă pocăiţi, ţineţi poruncile şi slujiţi altora.

Când credinţa vă este pusă la încercare – orice aţi face, nu vă îndepărtaţi de Biserică! Îndepărtarea de împărăţia lui Dumnezeu în momentele în care credinţa vă este pusă la încercare este ca părăsirea adăpostului subteran sigur exact atunci când începe tornada” („Încercarea credinţei dumneavoastră”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 40).

  • Ce ne-a încurajat vârstnicul Andersen să facem în momentele în care credinţa ne este pusă la încercare?

  • De ce credeţi că este important să facem aceste lucruri în momentele în care credinţa ne este pusă la încercare?

Subliniaţi că unii sfinţi cărora Pavel le-a scris ar fi putut fi ispitiţi să-şi abandoneze credinţa când îndurau persecuţii religioase. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 1 Petru 1:13-17 şi să caute îndemnuri ale lui Petru pentru a-i ajuta pe sfinţi să îndure cu credinţă încercările lor. Invitaţi cursanţii să marcheze ceea ce au găsit.

  • Ce i-a îndemnat Petru pe sfinţi să facă?

  • În ce mod ar fi putut sfaturile lui Petru să-i ajute să îndure cu credinţă încercările lor?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 1:18-21. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle mai multe adevăruri pe care Petru le-a propovăduit sfinţilor pentru a-i ajuta să-şi îndure cu credinţă încercările, în loc să-şi abandoneze credinţa.

  • Ce adevăruri a propovăduit Petru sfinţilor în aceste versete? (Cursanţi pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică unul sau mai multe dintre următoarele adevăruri: Suntem mântuiţi prin sângele preţios al lui Isus Hristos. Deoarece Isus Hristos a trăit o viaţă fără de păcat, El S-a putut oferi pe Sine drept jertfă perfectă pentru noi. Isus Hristos a fost prerânduit pentru a fi Mântuitorul nostru.)

  • În ce mod faptul de a-şi aminti aceste adevăruri i-ar fi putut ajuta pe sfinţi să îndure cu credinţă încercările lor?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă importanţa adevărurilor pe care le-au identificat în 1 Petru 1, invitaţi-i să se gândească la o perioadă în care ei sau cineva pe care cunosc au ales să îndure o încercare dând dovadă de credinţă în Isus Hristos. Rugaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele membrilor clasei.

Încurajaţi cursanţii să mediteze la ce vor face pentru a rămâne credincioşi atunci când sunt încercaţi în creuzetul suferinţelor.

Rezumaţi 1 Petru 1:22-25 explicând că Petru i-a încurajat pe sfinţi să se iubească unii pe alţii şi să-şi aducă aminte că au fost născuţi din nou acceptând cuvântul lui Dumnezeu, care este etern.

1 Petru 2:1-12

Petru subliniază responsabilităţile sfinţilor

  • Care sunt unele dintre modurile în care membrii Bisericii sunt diferiţi de restul lumii?

  • Care sunt unele dintre încercările cu care ne-am putea confrunta deoarece suntem diferiţi?

Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază 1 Petru 2, să caute un principiu care le va întări dorinţa de a fi diferiţi de restul lumii în calitate de membri ai Bisericii Domnului.

Rezumaţi 1 Petru 2:1-8 explicând că Petru a propovăduit că sfinţii sunt asemenea unor pietre vii şi că Isus Hristos este asemenea pietrei din capul unghiului sau temeliei pentru cei credincioşi. Dar, pentru cei nesupuşi, El este „o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere” (versetul 8), adică ei se simt ofensaţi de El.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 2:9-10. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle cum i-a descris Petru pe sfinţii credincioşi.

  • Cum i-a descris Petru pe sfinţii credincioşi?

Subliniaţi că expresia pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, din versetul 9, a fost tradusă dintr-un cuvânt din limba greacă care înseamnă cumpărat sau păstrat şi corespunde cuvântului ebraic din Exodul 19:5, care indică faptul că poporul de legământ al lui Dumnezeu reprezintă ceva special sau o comoară preţuită de El.

  • În ce mod ar fi putut cuvintele pe care Petru le-a folosit pentru a-i descrie pe sfinţi în versetele 9-10 să-i ajute să aibă curaj pe măsură ce îndurau persecuţii religioase?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 2:11-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a implorat Petru pe sfinţi să facă în calitate de popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui. Explicaţi că este posibil ca Petru să-i fi numit pe sfinţi „străini” şi „călători” fie pentru că locuiau printre oameni care erau diferiţi de sfinţi din punct de vedere cultural sau religios, fie pentru că erau departe de căminul lor ceresc, trăind temporar ca muritori.

  • Potrivit celor relatate în versetul 11, ce a spus Petru că trebuie să facă sfinţii pentru a fi deosebiţi de restul lumii?

  • Potrivit celor relatate în versetul 12, ce influenţă a spus Petru că pot avea sfinţii asupra altora în calitate de popor ales pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui?

  • Ce adevăr putem învăţa de la Petru despre ce îi cheamă Dumnezeu pe sfinţii Lui să facă? (Cursanţii trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Dumnezeu îi cheamă pe sfinţii Săi să fie deosebiţi şi distincţi de lume pentru ca alţii să vadă exemplul lor şi să-L preamărească pe El.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a surorii Elaine S. Dalton, care a slujit ca preşedintă generală a organizaţiei Tinerele Fete:

Elaine S. Dalton

„Dacă doriţi să faceţi o schimbare în lume, trebuie să fiţi diferite de restul lumii” („Acum este momentul să vă ridicaţi şi să străluciţi”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 124).

  • În ce mod a avut alegerea voastră de a fi deosebiţi şi distincţi de lume un efect în bine asupra altora sau i-a ajutat să se îndrepte spre Dumnezeu?

Încurajaţi cursanţii să se gândească la ce pot face mai bine pentru a fi deosebiţi şi distincţi de lume, astfel încât să fie un exemplu. Invitaţi-i să acţioneze conform tuturor impresiilor pe care le primesc.

1 Petru 2:13-25

Petru îi sfătuieşte pe sfinţi să îndure suferinţa precum Salvatorul

Rezumaţi 1 Petru 2:13-18 explicând că Petru i-a învăţat pe sfinţi să se supună legilor şi autorităţilor civile care îi guvernau (inclusiv împăratului roman care promova persecuţia împotriva lor; vezi, de asemenea, D&L 58:21-22). El i-a încurajat pe cei care aveau greutăţi ca robi să-şi îndure suferinţa cu răbdare şi să-şi amintească faptul că Dumnezeu ştia de ei.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Petru 2:19-20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce sfaturi le-a dat Petru sfinţilor despre cum ar trebui să îndure suferinţele.

  • Ce sfaturi le-a dat Petru sfinţilor despre cum să îndure suferinţele?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 1 Petru 2:21-25 şi să afle cum a descris Pavel reacţia lui Isus Hristos în faţa persecuţiilor.

  • Cum a reacţionat Isus Hristos în faţa persecuţiilor?

  • Potrivit celor relatate în versetul 21, care a fost unul dintre motivele pentru care Salvatorul a suferit pentru noi?

  • Ce adevăr putem identifica din versetele 21-25 despre faptul de a îndura încercările? (Cursanţii trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Putem să urmăm exemplul Salvatorului şi să ne îndurăm încercările cu răbdare.)

Depuneţi-vă mărturia despre Salvator şi invitaţi cursanţii să se gândească la ce pot face mai bine pentru a urma exemplul Său în faptul de a îndura încercările cu răbdare.

Comentarii şi informaţii generale

1 Petru 1:6-8. „Încercarea credinţei voastre… să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea”

Vârstnicul Orson F. Whitney, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat ce putem obţine din încercările pe care le avem în această viaţă:

„Nicio durere suferită, nicio experienţă de care avem parte nu este în van. Ea ajută la educarea noastră, la dezvoltarea calităţilor precum răbdarea, credinţa, curajul şi umilinţa. Toate suferinţele noastre şi tot ceea ce îndurăm, în special atunci când îndurăm cu răbdare, ne clădesc caracterul, ne purifică inima, ne măresc sufletul şi ne fac mai blânzi şi mai caritabili, mai demni de a fi numiţi copiii lui Dumnezeu… şi, prin tristeţe şi suferinţă, prin trudă şi încercări, dobândim educaţia pe care am venit aici să o obţinem şi care ne va face mai asemănători Tatălui nostru şi Mamei noastre din Cer” (în Spencer W. Kimball, Faith Precedes the Miracle [1972], p. 98.)

1 Petru 2:18-25. Isus Hristos a exemplificat modul în care trebuie să îndurăm suferinţa

Vârstnicul Alexander B. Morrison, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat:

„Petru, marele apostol, care şi el a avut parte de moarte de martir (vezi Ioan 21:18-19), a recunoscut că meritul divin este asociat faptului de a suferi cu răbdare pentru Hristos, dar că primim puţină slavă dacă suferim [din cauza] propriilor păcate. El a scris: «Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu (1 Petru 2:19-20). Pe măsură ce îndurăm suferinţa pe care nu o merităm, dezvoltăm atribute asemănătoare celor ale lui Hristos care ne desăvârşesc sufletul şi ne aduc mai aproape de El” (Feed My Sheep: Leadership Ideas for Latter-day Shepherds [1992], p. 166).