Lecţia 21 Matei 18

Lecţia 21

Matei 18

Introducere

Isus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi principii care aveau să-i ajute să conducă Biserica Sa după înălţarea Lui. Domnul a propovăduit, de asemenea, pilda robului nemilostiv, ca răspuns la întrebarea lui Petru despre iertare.

Sugestii pentru predare

Matei 18:1-20

Isus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi principii care îi vor ajuta să conducă Biserica

Enumeraţi, pe tablă, următoarele greşeli: să fii minţit; să ţi se fure ceva; să fii trădat de un prieten. Rugaţi cursanţii să noteze, în gând, fiecare greşeală, pe o scară de la 1 la 10, acordând nota 1 greşelii care este cel mai uşor de iertat şi 10 celei care este cel mai greu de iertat. Invitaţi câţiva cursanţi, care doresc, să spună cum au notat fiecare greşeală.

Invitaţi cursanţii să se gândească de ce trebuie să-i iertăm pe ceilalţi chiar şi atunci când ne este greu să facem acest lucru.

În timp ce cursanţii studiază Matei 18, invitaţi-i să caute adevăruri care-i pot ajuta să înţeleagă de ce trebuie să-i iertăm pe ceilalţi.

Rezumaţi Matei 18:1-14 explicând că Isus i-a instruit pe ucenicii Săi să fie umili şi să devină asemenea copilaşilor. El a explicat, de asemenea, că cei care „[fac copilaşii] să păcătuiască”, cei care îi duc în rătăcire sau care îi fac să se poticnească în credinţă, vor avea parte de judecata lui Dumnezeu (vezi versetele 6-7). Salvatorul i-a sfătuit apoi pe ucenicii Săi să îndepărteze din viaţa lor acele lucruri care i-ar fi putut face să păcătuiască sau să se poticnească (vezi versetul 9). (Notă. Învăţăturile Salvatorului din Matei 18:1-14 vor fi discutate în detaliu în lecţiile despre Marcu 9 şi Luca 15.)

Explicaţi că, după ce Salvatorul i-a sfătuit pe ucenicii Săi să îndepărteze din viaţa lor acele lucruri care i-ar fi putut face să se poticnească, El le-a spus ce ar trebui să facă cineva dacă o persoană greşeşte sau păcătuieşte împotriva lui. El i-a învăţat, de asemenea, pe apostoli principii cu privire la măsurile disciplinare ale Bisericii.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 18:15 şi rugaţi membrii clasei să afle ce le-a spus Isus ucenicilor Săi să facă dacă cineva păcătuia împotriva lor.

Ce putem învăţa din acest verset despre ce trebuie să facem dacă cineva păcătuieşte împotriva noastră?

Rezumaţi Matei 18:16-17 explicând că Salvatorul le-a spus apostolilor Săi că, dacă cineva refuză să-şi recunoască greşeala şi nu-şi mărturiseşte păcatul, şi sunt doi sau mai mulţi martori care au depus mărturie împotriva lui, acel om va fi alungat din Biserică. Puteţi să explicaţi, de asemenea, că, în zilele noastre, cei care prezidează asupra consiliilor disciplinare ale Bisericii în cadrul cărora se iau astfel de hotărâri, caută întotdeauna să cunoască voia Domnului dacă cineva trebuie sau nu alungat din Biserică, sau excomunicat.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 18:18-20. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle ce autoritate au primit apostolii.

Ce autoritate li s-a dat apostolilor? (Explicaţi că Salvatorul le-a dat apostolilor cheile preoţiei, ceea ce le-a dat autoritatea de a înfăptui, sub îndrumarea lui Petru, rânduieli de pecetluire şi de a lua hotărâri de apartenenţă în ceea ce priveşte Biserica, inclusiv faptul dacă un păcătos mai putea să rămână membru [vezi Matei 16:19].)
Ce le-a promis Domnul apostolilor Săi în versetele 19-20? (Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze promisiunea din versetul 20.)

Matei 18:21-35

Domnul propovăduieşte pilda robului nemilostiv

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare spusă de preşedintele Thomas S. Monson, despre o familie al cărei bebeluş, în vârstă de două luni, a murit:

„Tatăl era tâmplar de mobilă fină şi a făcut un sicriu frumos pentru trupul preţiosului său copil. Ziua înmormântării a fost mohorâtă, reflectând parcă tristeţea pe care o simţeau prin pierderea lui. În timp ce familia se îndrepta spre capelă, tatăl purtând micuţul sicriu, s-a adunat un număr mic de prieteni. Însă, uşa capelei era încuiată. Episcopul, ocupat, uitase de funeralii. Zadarnic au încercat să-l găsească. Neştiind ce să facă, tatăl a luat sicriul sub braţ şi, cu familia alături, l-au dus acasă, pe o ploaie torenţială” („Pene de despicat ascunse”, Ensign, mai 2002, p. 19).

Dacă aţi fi fost membru al acelei familii, cum v-aţi fi simţit când episcopul a uitat să vină la funeralii?
De ce v-ar fi greu să-l iertaţi pe episcop?

Explicaţi că, după ce Salvatorul i-a instruit pe apostoli, Petru i-a adresat Domnului o întrebare despre iertare. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 18:21 şi rugaţi cursanţii să caute răspunsul la întrebarea lui Petru.

Ce L-a întrebat Petru pe Salvator?

Explicaţi că unii conducători religioşi din vremea lui Petru propovăduiau că cineva nu trebuie să ierte pe altcineva mai mult de trei ori. Întrebându-L pe Domnul dacă el trebuia să ierte pe cineva de şapte ori, este posibil ca Petru să se fi crezut generos (vezi Bruce R. McConkie, The Mortal Messiah, 4 volume [1979-1981], 3:91). Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 18:22 şi să afle răspunsul pe care Salvatorul i l-a dat lui Petru.

De câte ori a spus Salvatorul că trebuie să-i iertăm pe cei care ne greşesc sau care păcătuiesc împotriva noastră? (Explicaţi că „şaptezeci de ori câte şapte” este un mod de a spune că nu trebuie să existe o limită în ceea ce priveşte de câte ori trebuie să-i iertăm pe alţii.)
Ce adevăr despre faptul de a-i ierta pe alţii putem învăţa de la Salvator? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Domnul ne-a poruncit să-i iertăm pe cei care ne greşesc sau care păcătuiesc împotriva noastră.)
Ce înseamnă să-i ierţi pe alţii? (Explicaţi că a ierta pe alţii înseamnă să-i tratăm cu dragoste pe cei care ne-au greşit sau ne-au rănit şi să nu avem niciun resentiment faţă de ei [vezi Ghid pentru scripturi, „(A) Ierta” ,scriptures.lds.org; D&L 64:9-11]. A ierta nu înseamnă că vom continua să le permitem altora să ne rănească sau că cei care ne-au greşit nu trebuie să răspundă, din punct de vedere legal sau într-un alt mod, pentru faptele lor.)

Explicaţi că, după ce a răspuns la întrebarea lui Petru, Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi o pildă care ne poate ajuta să înţelegem de ce trebuie să-i iertăm pe alţii.

Grupaţi cursanţii în echipe de câte doi şi invitaţi fiecare echipă să citească, împreună, Matei 18:23-35 şi să afle de ce trebuie să-i iertăm pe alţii. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să spună ce au aflat.

Pentru a ajuta cursanţii să-şi aprofundeze înţelegerea acestei pilde, scrieţi, pe tablă, următoarele cuvinte:

Împărat	Rob	Tovarăş de slujire

Cât îi datora robul împăratului? (Scrieţi îi datora împăratului 10.000 de galbeni sub Rob.)

Explicaţi că, în zilele lui Isus, „10.000 de galbeni echivalau cu 100.000.000 de denari [moneda romană]. Un denar reprezenta, de regulă, salariul pe o zi al unui lucrător obişnuit” (Jay A. Parry şi Donald W. Parry, Understanding the Parables of Jesus Christ [2006], p. 95). Rugaţi cursanţii să calculeze în câţi ani ar fi putut robul să-şi plătească datoria, împărţind 100.000.000 de denari la 365 de zile (100,000,000/365 = 273.973). Scrieţi 273.973 de ani, pe tablă, sub îi datora împăratului 10.000 de galbeni.

Cât îi datora tovarăşul de slujire robului? (Scrieţi îi datora robului 100 de lei sub Tovarăş de slujire.)

Explicaţi că 100 de lei echivalau cu 100 de denari. Aşadar, tovarăşul de slujire îi datora robului aproximativ contravaloarea a 100 de zile de muncă sau aproximativ o treime din salariul său anual. Scrieţi 100 de zile, pe tablă, sub îi datora robului 100 de lei.

De ce credeţi că împăratul l-a numit viclean pe acest rob pentru că nu i-a iertat datoria tovarăşului său de slujire?

Întrebaţi cursanţii ce cred că ar putea reprezenta fiecare dintre cei trei oameni din pildă. După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următoarele posibile reprezentări: Împărat = Tatăl Ceresc, Rob = Noi, Tovarăş de slujire = Cei care ne-au greşit.

Ce principiu credeţi că încerca Salvatorul să-i înveţe pe ucenicii Săi despre motivul pentru care trebuie să-i iertăm pe alţii? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă dorim ca Dumnezeu să ne ierte, trebuie să fim dornici să-i iertăm pe alţii. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Ce trebuie să facă o persoană dacă are probleme în a ierta pe cineva?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce putem să facem să avem o dorinţă mai mare de a-i ierta pe alţii, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui James E. Faust, din Prima Preşedinţie. Dacă este posibil, oferiţi-o fiecărui cursant sub forma unei foi de prezentare.

„Trebuie să recunoaştem şi să acceptăm sentimentele de furie. Este nevoie de umilinţă pentru a face acest lucru, dar, dacă ne vom aşeza în genunchi şi Îi vom cere Tatălui Ceresc sentimentul de iertare, El ne va ajuta. Domnul ne cere «să-i iertăm pe toţi oamenii» [D&L 64:10] spre binele nostru, pentru că «ura întârzie creşterea spirituală» [Orson F. Whitney, Gospel Themes (1914), p. 144]. Numai dacă alungăm ura şi amărăciunea, Domnul ne poate alina inima …

Când tragedia loveşte, noi nu trebuie să reacţionăm căutând răzbunarea personală, ci trebuie să lăsăm dreptatea să-şi urmeze cursul şi, apoi, să uităm. Nu este uşor să uităm şi să ne golim inima de resentimente care cresc. Salvatorul ne-a oferit tuturor o pace preţioasă prin ispăşirea Sa, dar aceasta poate veni numai dacă suntem dornici să alungăm sentimentele negative de furie, răutate sau răzbunare. Tuturor celor care-i iertăm «pe cei care au greşit împotriva noastră» [Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 6:13], chiar şi pe cei care au comis crime mari, ispăşirea ne aduce o anumită pace şi alinare” (James E. Faust, „Puterea tămăduitoare a iertării”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 69).

Ce ne-a spus preşedintele Faust să facem pentru a ne ajuta să-i iertăm pe alţii?
Potrivit celor spuse de preşedintele Faust, ce se poate întâmpla când îi iertăm pe alţii?

Amintiţi cursanţilor de povestirea relatată de preşedintele Monson pe care aţi împărtăşit-o mai devreme şi rugaţi un cursant să citească sfârşitul relatării:

„Dacă ar fi fost nişte oameni fără caracter, ar fi putut să-l acuze pe episcop şi să nutrească resentimente. Când episcopul şi-a dat seama de situaţie, a vizitat familia şi şi-a cerut iertare. Cu durerea încă evidentă pe faţă şi cu lacrimi în ochi, tatăl a acceptat scuzele şi cei doi s-au îmbrăţişat într-un spirit de împăcare” („Pene de despicat ascunse”, Liahona, mai 2002, p. 20).

Cum v-a ajutat Domnul să iertaţi pe cineva care a păcătuit împotriva voastră sau care v-a greşit?
Ce v-a ajutat să-i iertaţi pe alţii? (Puteţi invita cursanţii să răspundă la această întrebare în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor.)

Invitaţi cursanţii să se gândească dacă există cineva pe care nu l-au iertat. Invitaţi-i să se roage pentru a avea dorinţa de a ierta şi abilitatea de a renunţa la sentimentele de suferinţă şi mânie, astfel încât Isus Hristos să-i poată ajuta să simtă pace şi alinare prin ispăşirea Sa.

Comentarii şi informaţii generale

Matei 18:20. „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu”

Preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că această promisiune privind adunarea împreună în numele lui Isus Hristos este valabilă pentru noi când adunările sunt prezidate cu autoritatea corespunzătoare:

„Domnul ne-a spus: «Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor» (Matei 18:20; vezi, de asemenea, D&L 6:32.)

Există siguranţă în ceea ce priveşte învăţarea doctrinei în cadrul adunărilor conduse prin autoritatea corespunzătoare” („Reverence Invites Revelation”, Ensign, nov. 1991, p. 21).

Matei 18:21-22. „Până la şaptezeci de ori câte şapte”

„Răspunsul «până la şaptezeci de ori câte şapte» (o cifră hiperbolică, adică nedefinită) este valabil în cazul celor care păcătuiesc împotriva noastră, dar care se pocăiesc. Iar în cazul celor care păcătuiesc împotriva noastră şi refuză să se pocăiască, suntem obligaţi să-i iertăm primele trei dăţi, însă a patra oară mărturiile împotriva păcătosului trebuie aduse înaintea Domnului. Dacă acesta se pocăieşte în mod sincer şi repară ceea ce a făcut, trebuie iertat; dar dacă nu se pocăieşte, păcătosul va avea parte de judecăţile lui Dumnezeu. Această instrucţiune suplimentară este dată în Doctrină şi legăminte 98:39-48, legea iertării” (D. Kelly Ogden şi Andrew C. Skinner, Verse by Verse: The Four Gospels [2006], p. 371-372).

Remarcaţi că expresia „nu îl veţi ierta”, din Doctrină şi legăminte 98:44, înseamnă că cei care nu se pocăiesc trebuie să răspundă în totalitate pentru faptele lor. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să-i iertăm sau că trebuie să continuăm să avem resentimente faţă de ei (vezi Doctrine and Covenants and Church History Seminary Teacher Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2013], p. 349).

Matei 18:22. Iertarea şi măsurile disciplinare ale Bisericii

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat care este legătura dintre Matei 18:22 şi situaţiile care implică măsuri disciplinare ale Bisericii:

„Nu există un număr limitat de câte ori fraţii trebuie să se ierte unul pe altul pentru greşelile lor în condiţiile unei pocăinţe adevărate. Totuşi, aceasta nu înseamnă că Biserica însăşi va continua la nesfârşit să-şi ierte şi să-şi înfrăţească membrii care continuă să comită păcate. Sunt situaţii în care păcătoşii sunt alungaţi din împărăţie, indiferent de cât de rău le-ar părea pentru faptele lor ticăloase” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:423).

Matei 18:23-30. Domnul ne-a poruncit să-i iertăm pe cei care ne greşesc

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a ajutat să înţelegem cum suntem binecuvântaţi când îi iertăm pe alţii:

„Iertarea vindecă răni profunde, tragice, deoarece permite dragostei lui Dumnezeu să vă purifice inima şi mintea de otrava urii. Ea vă curăţă conştiinţa de dorinţa de răzbunare. Ea face loc dragostei purificatoare, vindecătoare, restauratoare a Domnului” („Healing the Tragic Scars of Abuse”, Ensign, mai 1992, p. 33).

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat următoarele despre iertare:

„Ţineţi minte, cerul este plin cu cei care au acest lucru în comun: sunt iertaţi. Şi ei iartă” („Cei milostivi obţin milă”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 77).