Lecţia 17 Matei 14

Lecţia 17

Matei 14

Introducere

După ce a aflat de moartea lui Ioan Botezătorul, Isus a căutat să fie singur, însă a fost urmat de o mulţime de oameni. El a avut milă faţă de ei, i-a vindecat pe cei bolnavi din mijlocul lor şi a hrănit, în mod miraculos, peste cinci mii de oameni. În acea seară, Isus a mers pe mare către ucenicii Săi care întâmpinau probleme pe Marea Galileii din cauza unei furtuni puternice.

Sugestii pentru predare

Matei 14:1-21

Isus caută să fie singur şi, apoi, hrăneşte peste cinci mii de oameni

Rugaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au avut parte de o mare tristeţe. Invitaţi-i să se gândească la ce au făcut pentru a îndura şi a trece peste tristeţea de care au avut parte.

Care sunt câteva dintre modurile prin care oamenii încearcă să îndure şi să treacă peste tristeţe?

În timp ce cursanţii studiază Matei 14, invitaţi-i să caute modalităţi prin care pot îndura şi trece peste tristeţe, încercări şi îndoieli.

Rezumaţi Matei 14:1-11 explicând că, la insistenţele noi sale soţii (Irodiada), împăratul Irod l-a întemniţat pe nedrept pe Ioan Botezătorul. După ce fiica soţiei lui (Salome) a dansat înaintea lui, Irod i-a promis în public că putea să aibă „orice va cere” (Matei 14:7). Fiica s-a sfătuit cu mama ei şi a cerut capul lui Ioan Botezătorul, iar drept rezultat, Irod a cerut decapitarea lui Ioan.

Amintiţi cursanţilor că Ioan Botezătorul era prieten şi rudă cu Isus Hristos şi fusese ales de Dumnezeu să fie profetul care avea să pregătească însăşi calea pentru Mesia.

Imaginaţi-vă că sunteţi un prieten apropiat al lui Ioan Botezătorul. Cum aţi reacţiona auzind de moartea sa nedreaptă?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:12-13 şi rugaţi membrii clasei să afle ce a făcut Isus când a auzit de moartea lui Ioan.

Ce a făcut Isus când a auzit de moartea lui Ioan? (Puteţi să explicaţi că „într-un loc pustiu” se referă la un loc retras.
Ce s-a întâmplat când Isus a încercat să fie singur?
Cum v-aţi simţi dacă aţi fi trişti şi aţi dori să fiţi singuri, iar alţii doresc atenţia voastră?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a reacţionat Isus când a văzut mulţimea urmându-L.

Ce exemplu de urmat când avem parte de tristeţe ne-a dat Salvatorul? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Arătând milă faţă de alţii chiar şi atunci când avem parte de tristeţe, urmăm exemplul lui Isus Hristos.)
De ce ar putea fi dificil să arătăm milă faţă de alţii când suferim?
Cum ne poate ajuta faptul de a arăta milă faţă de alţii când suferim?
Când aţi avut parte, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, de o mare tristeţe şi, cu toate acestea, aţi arătat milă faţă de altcineva? Cum v-a ajutat faptul de a sluji altcuiva?

Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Matei 14:15-21. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a continuat Isus să arate milă faţă de mulţime. (Notă. Miracolul consemnat în Matei 14:15-21 va fi predat în detaliu în lecţia despre Marcu 6:35-44.)

Cum a continuat Isus să arate milă faţă de oamenii care L-au urmat?

Matei 14:22-36

Isus merge pe apa mării în timpul unei furtuni

Pentru a ajuta cursanţii să se gândească la circumstanţele în care ar putea avea parte de îndoieli şi teamă în timp ce-L urmează pe Isus Hristos, rugaţi doi cursanţi să citească, cu glas tare, următoarele scenarii:

O tânără fată se simte neajutorată văzând-o pe mama ei suferind de o boală în fază terminală. Ea începe să se întrebe dacă Tatăl Ceresc este conştient de durerea familiei ei. Ea vrea, din toată inima, să creadă în Dumnezeu, însă îndoielile încep s-o copleşească.
Un tânăr băiat s-a alăturat de curând Bisericii. Mulţi dintre prietenii lui vechi l-au criticat în mod public pentru hotărârea pe care el a luat-o de a se alătura Bisericii. El începe să se întrebe dacă este bine să continue să fie membru activ şi credincios al Bisericii.

Care sunt alte modalităţi prin care oamenii pot avea parte de îndoieli sau temeri când caută să-L urmeze pe Isus Hristos?

Rugaţi cursanţii să caute în timp ce studiază ce a mai rămas de citit în Matei 14 adevăruri care-i pot ajuta să biruiască temeri, îndoieli şi descurajări.

Rezumaţi Matei 14:22 explicând că Salvatorul i-a instruit pe ucenicii Săi să călătorească, pe corabie, către malul celălalt al Mării Galileii în timp ce El trimitea mulţimea acasă. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:23. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle unde S-a dus Isus după ce a trimis mulţimea acasă. Invitaţi-i să vă spună ce au aflat.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:24-25 şi rugaţi membrii clasei să afle ce s-a întâmplat în timp ce ucenicii traversau Marea Galileii.

Ce li s-a întâmplat ucenicilor în timp ce traversau Marea Galileii?
Ce înseamnă că „vântul era împotrivă” (versetul 24)? (Bătea împotriva direcţiei lor de deplasare.)

Potrivit celor relatate în versetul 23, era seară când Isus era singur pe munte şi ucenicii traversau Marea Galileii. Distanţa de traversare a mării era de aproximativ cinci mile (aproximativ opt kilometri) şi se efectua, în condiţii meteorologice favorabile, în două-trei ore.

Potrivit celor relatate în versetul 25, când a venit Salvatorul pe apă la ucenicii Săi? (A patra strajă sau „când se îngâna ziua cu noaptea” era perioada 3:00-6:00 a.m.)
Cam cât timp se luptaseră ucenicii cu vântul pentru a traversa marea? (Între 9 şi 12 ore.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Marcu 6:47-48 şi să afle mai multe detalii oferite de Marcu în legătură cu acest eveniment. Rugaţi cursanţii să spună ce au aflat.

Ar fi putut Isus să-i scutească mai devreme pe ucenici de chinuri? Care ar putea să fie scopul lăsării ucenicilor să se chinuie o vreme înainte de a fi izbăviţi?
Ce adevăr legat de chinurile noastre putem să învăţăm din aceste relatări despre ucenicii care încercau să traverseze marea? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice următorul adevăr: Deşi este posibil ca Dumnezeu să nu ne izbăvească mereu de chinuri, El ştie de ce avem parte şi, la timpul care I se pare potrivit, ne va veni în ajutor.)
Ce poate rezulta bun din faptul că ne chinuim o vreme, în loc să fim izbăviţi imediat din încercările noastre de către Domnul?
Cum ne poate ajuta faptul că Domnul este conştient de chinurile noastre să ne întărească credinţa în El, chiar şi atunci când El nu ne izbăveşte imediat din ele?

Rugaţi cursanţii să vizualizeze faptul că se află pe o barcă de pescuit în mijlocul nopţii, chinuindu-se cu un vânt şi valuri puternice timp de multe ore şi, apoi, văd pe cineva mergând pe apă.

La ce v-aţi gândi sau ce aţi simţi în această situaţie?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:26-27 şi rugaţi membrii clasei să afle cum au reacţionat ucenicii când L-au văzut pe Isus.

Cum au reacţionat ucenicii când L-au văzut pe Isus?
Cum a reacţionat Isus la teama lor?

Rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:28 şi rugaţi membrii clasei să afle ce a dorit Petru să facă atunci când a auzit glasul Domnului.

Ce a dorit Petru să facă atunci când a auzit glasul Domnului?

Arătaţi o ilustraţie cu Isus şi rugaţi membrii clasei să-şi imagineze că sunt Petru care se află în barcă. Rugaţi doi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Matei 14:29-30. După ce fiecare verset este citit, întrebaţi cursanţii la ce s-ar gândi sau ce ar simţi dacă ar fi Petru.

De ce a început Petru să se scufunde?
Ce ar putea vântul şi valurile din această relatare să reprezinte în viaţa noastră care să ne facă să avem parte de teamă sau îndoială?
Ce putem învăţa din experienţa lui Petru despre cum să evităm să fim copleşiţi de temerile şi îndoielile noastre? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că le este clar faptul că, dacă ne menţinem privirea asupra lui Isus Hristos şi dacă ne păstrăm credinţa în El, nu vom fi copleşiţi de temerile şi de îndoielile noastre.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Howard W. Hunter şi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la pericolul reprezentat de eşecul de a ne păstra credinţa în Domnul:

„Am convingerea fermă că, dacă în calitate de persoane, de familii, comunităţi şi naţiuni, am putea, asemenea lui Petru, să ne îndreptăm privirea asupra lui Isus, şi noi vom putea să păşim în mod triumfător pe «valurile învolburate ale lipsei de credinţă» şi să «nu ne înfricoşăm de faptul că vânturile îndoielii se înteţesc». Dar dacă ne îndepărtăm privirea de la El, Cel în care trebuie să credem, aşa cum este atât de uşor de făcut şi cum lumea este atât de ispitită să facă, dacă ne uităm la puterea şi furia acelor elemente ale naturii atât de terifiante şi distructive care ne înconjoară în loc să ne uităm la El, Cel care ne poate ajuta şi salva, atunci, în mod inevitabil, ne vom scufunda într-o mare a conflictului, a tristeţii şi a disperării” („The Beacon in the Harbor of Peace”, Ensign, nov. 1992, p. 19).

Cum credeţi că ne putem „[îndrepta] privirea” asupra lui Isus Hristos, aşa cum a făcut la început Petru?
Când aţi văzut credinţa unei persoane în Isus Hristos permiţându-i acesteia să nu fie copleşită de teamă sau îndoială?

Depuneţi mărturie că, atunci când „ne îndreptăm privirea” asupra lui Isus Hristos şi ne păstrăm credinţa în El, vom avea speranţa şi curajul de a ne înfrunta provocările. Invitaţi cursanţii să se gândească la schimbările pe care le pot face în viaţa lor pentru a se concentra mai bine asupra lui Isus Hristos şi pentru a-şi păstra credinţa în El şi să-şi stabilească obiectivul de a face acele schimbări.

Explicaţi că, asemenea lui Petru, eşuăm uneori să ne păstrăm credinţa în Isus Hristos şi am putea ceda în faţa temii, îndoielii şi descurajării.

Expuneţi ilustraţia Isus mergând pe apă (vezi Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 43; vezi, de asemenea, LDS.org). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:30-32.

Potrivit celor relatate în versetul 30, ce a făcut Petru când şi-a dat seama că se scufunda?
Ce putem învăţa, din această relatare, despre ce va face Domnul dacă noi căutăm ajutorul Său când credinţa noastră devine mai slabă? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Dacă noi căutăm ajutorul lui Dumnezeu când credinţa noastră devine mai slabă, El ne poate înălţa deasupra temerilor şi îndoielilor noastre.)
În ce moduri ne înalţă Dumnezeu deasupra temerilor şi îndoielilor noastre?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 14:33 şi rugaţi membrii clasei să afle cum au reacţionat ucenicii din barcă după ce Isus şi Petru au ajuns în barcă.

Rezumaţi Matei 14:33-36 explicând că, după acest eveniment, Isus şi ucenicii Săi şi-au continuat călătoria şi au ajuns pe ţărmurile îndepărtate ale Galileii. Când oamenii au aflat că Isus era acolo, au adus la El pe cei bolnavi. Mulţi s-au vindecat doar datorită faptului că au atins poala hainei Lui.

Încheiaţi încurajând cursanţii să pună în practică ceea ce au învăţat din această lecţie acţionând conform îndemnurilor pe care le-au primit.

Comentarii şi informaţii generale

Matei 14:25. „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei”

Când ne aşteptăm ca Domnul să ne ofere repede soluţii pentru problemele noastre, eşuăm să vedem scopul măreţ al întârzierii ajutorului Său. Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre o încercare personală de care a avut parte şi pentru care nu a primit repede o soluţie din partea Domnului:

„Deşi atunci am suferit, acum, când privesc înapoi, sunt recunoscător că problema mea nu a avut o soluţie rapidă. Faptul că am fost nevoit să apelez la Dumnezeu pentru a primi ajutor aproape zilnic pe o perioada lungă de ani m-a învăţat, cu adevărat, cum să mă rog şi să primesc răspunsuri la rugăciuni şi m-a învăţat într-un mod foarte practic să am credinţă în Dumnezeu. Am ajuns să-I cunosc pe Salvatorul meu şi pe Tatăl Ceresc într-un mod şi într-o măsură în care altfel nu I-aş fi putut cunoaşte sau la care mi-ar fi luat mult mai mult timp să ajung… Am învăţat să mă încred în Domnul cu toată inima mea. Am învăţat să merg alături de El în fiecare zi” („Give Us This Day Our Daily Bread” [Seară la gura sobei organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 9 ian. 2011], LDS.org).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus următoarele despre cunoaşterea Salvatorului legată de truda ucenicilor Săi de a traversa Marea Galileii pe timp de furtună:

„De pe vârful de munte, de unde Se ruga… Isus a văzut pericolul şi chinurile preaiubiţilor Săi prieteni care căutau siguranţa ţărmului vestic al lacului galilean… Cunoaşterea Sa cu privire la starea în care se aflau trebuie să fi fost primită prin puterea Spiritului, şi nu prin ochiul firesc, căci ei se aflau la peste şase – poate chiar opt sau zece – kilometri distanţă …

În aproximativ opt sau zece ore, ei călătoriseră mai puţin de şase kilometri şi jumătate.

Pericolul în care se aflau era mare. Nici măcar oamenii puternici nu se pot împotrivi la nesfârşit valurilor potrivnice puternice şi puterii furtunii pe mare. Erau în a patra strajă, cândva între 3 şi 6 a.m. Isus îi lăsase să se chinuie şi să trudească până când nu au mai avut putere. Acesta a fost momentul în care El a venit să-i salveze” (The Mortal Messiah, 4 volume [1979-1981], 2:358-359).