Bibliotecă
Lecţia 59 Luca 24


Lecţia 59

Luca 24

Introducere

În a treia zi după moartea lui Isus Hristos, îngerii de la mormânt au anunţat învierea Sa unui grup de femei. Auzind relatarea femeilor, câţiva dintre ucenici s-au îndoit de posibilitatea învierii Salvatorului. Doi ucenici au călătorit spre Emaus şi, fără să-L recunoască pe Domnul înviat, au vorbit cu El pe drum. Mai târziu, Isus S-a arătat apostolilor Săi şi altora, le-a arătat trupul Său înviat şi i-a însărcinat să propovăduiască pocăinţă şi să depună mărturie despre El.

Sugestii pentru predare

Luca 24:1-12

Îngerii anunţă un grup de femei că Isus Hristos a înviat

Media IconArătaţi o parte a prezentării video „Jesus Is Laid in a Tomb (Isus este pus într-un mormânt)” din The Life of Jesus Christ Bible Videos (Prezentări video ale Bibliei – viaţa lui Isus Hristos), punând pauză înainte ca îngerii să vorbească cu femeile (de la minutul 0:00 la 2:27). Această prezentare video este disponibilă pe LDS.org.

NaN:NaN

Dacă nu puteţi arăta prezentarea video, invitaţi cursanţii să-şi imagineze că au fost la mormânt atunci când Isus a fost pus acolo şi au văzut cum piatra a fost rostogolită de la intrarea în mormânt. Rugaţi-i să-şi imagineze ce gânduri şi sentimente ar fi putut avea stând acolo. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 24:1-4. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta ce au descoperit femeile când s-au întors la mormânt după trei zile.

După ce aţi arătat prezentarea video sau aţi citit versetele 1-4, adresaţi întrebările:

  • Ce au găsit femeile la mormânt?

  • Cum aţi fi reacţionat dacă aţi fi văzut îngeri stând în faţa mormântului deschis?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 24:5-8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce le-au spus îngerii femeilor. Invitaţi cursanţii să spună ce au aflat.

Rezumaţi Luca 24:9-10 explicând că femeile au plecat de la mormânt şi le-au spus ucenicilor ceea ce au văzut şi auzit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 24:11 şi rugaţi membrii clasei să caute cum au reacţionat ucenicii când au auzit cuvintele femeilor. Invitaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

Explicaţi că, după ce au auzit relatarea femeilor, Petru şi Ioan au fugit la mormânt şi au văzut că trupul lui Isus dispăruse (vezi Luca 24:12, Ioan 20:1-4).

Luca 24:13-32

Domnul înviat vorbeşte cu doi ucenici în drum spre Emaus

Rugaţi cursanţii să se gândească la o perioadă în care lor, precum ucenicilor din această relatare, le-a fost greu să creadă un concept al Evangheliei.

Explicaţi că, în Luca 24:13, aflăm că doi ucenici au plecat din Ierusalim „în aceeaşi zi”, călătorind 10-12 kilometri până „la un sat, numit Emaus”. Studiind despre experienţa lor pe drumul către Emaus ne poate ajuta să ştim cum să ne întărim mărturiile despre Isus Hristos şi Evanghelia Sa.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare,Luca 24:14-17 şi rugaţi membrii clasei să afle cine s-a alăturat celor doi ucenici.

  • Cine s-a alăturat celor doi ucenici când ei călătoreau?

  • De ce ucenicii nu L-au recunoscut pe Isus? Explicaţi că termenul împiedicaţi [versetul 16] înseamnă reţinuţi sau acoperiţi.)

Media IconArătaţi prezentarea video „Christ Appears on the Road to Emmaus (Hristos se arată pe drumul către Emaus)” (3:32) din seria The Life of Jesus Christ Bible Videos (Prezentări video inspirate din Biblie – viaţa lui Isus Hristos), care este disponibilă pe LDS.org. Rugaţi cursanţii să fie atenţi la ce au învăţat ucenicii de la Isus când mergeau împreună cu El fără să îşi dea seama cine era El. Înainte de a arăta prezentarea video, explicaţi că replicile din prezentare sunt din Luca 24:17-33, astfel încât cursanţii să poată urmări în scripturile lor dacă doresc acest lucru. (Dacă nu puteţi arăta prezentarea video, invitaţi cursanţii să citească pe rând, cu glas tare, aceste versete.)

NaN:NaN

Atrageţi atenţia asupra faptului că, în această prezentare video, nu auzim ceea ce Isus i-a învăţat pe ucenici când mergeau împreună. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 24:27 şi rugaţi membrii clasei să caute ceea ce Isus i-a învăţat pe ucenici.

  • Ce i-a învăţat Isus pe ucenici? Ce instrument a folosit pentru a propovădui despre El Însuşi?

  • Potrivit celor relatate în Luca 24:32, în ce mod învăţăturile Salvatorului extrase în scripturi i-a afectat pe cei doi ucenici?

  • Ce înseamnă faptul că „[inimia ucenicilor ardeau în ei]”? (Duhul Sânt a depus mărturie că învăţăturile din scripturi despre Isus erau adevărate.)

Invitaţi cursanţii să se gândească ce ar fi putut învăţa ucenicii din faptul că Isus s-a folosit de scripturi pentru a le propovădui în loc să le spună pur şi simplu cine era El. Puteţi ruga câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile.

  • Ce putem învăţa din aceste versete despre efectele studiului personal al scripturilor? (După ce cursanţii răspund, scrieţi următorul principiu pe tablă: Pe măsură ce studiem din scripturi, noi invităm Duhul Sfânt să ne înveţe despre Isus Hristos.)

  • În afară de faptul că inima va arde în noi, cum aţi mai putea descrie ceea ce am putea simţi pe măsură ce Duhul Sfânt depune mărturie despre Isus Hristos?

Rugaţi cursanţii să caute un verset din scripturi care i-a ajutat să simtă faptul că Duhul Sfânt îi învăţa despre Isus Hristos. Invitaţi-i să-şi împărtăşească versetele din scripturi şi consecinţele a ceea ce au simţit. Puteţi, de asemenea, împărtăşi o experienţă care v-a ajutat pe dumneavoastră în mod personal.

Amintiţi cursanţilor că, deşi este important să citească Noul Testament pentru a obţine diploma de la sfârşit de an, este şi mai important să studieze din scripturi într-un mod în care Duhul Sfânt să le poată întări mărturiile despre Salvator.

IconOferiţi un exemplar al unui semn de carte care conţine următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli (sau invitaţi cursanţii să scrie declaraţia pe un semn de carte gol).

New Testament Seminary Teacher Manual

Noul Testament – Manual pentru învăţătorul de la seminar: lecţia 59

Christofferson, D. Todd

„Scopul central al tuturor scripturilor este să ne umple sufletele cu credinţă în Dumnezeu Tatăl şi în Fiul Său, Isus Hristos …

Credinţa vine prin mărturia făcută de Duhul Sfânt sufletelor noastre, de la Spirit la spirit, când ascultăm sau citim cuvântul lui Dumnezeu. Şi credinţa creşte pe măsură ce continuăm să ne ospătăm din cuvânt …

Studiaţi scripturile cu atenţie, din proprie voinţă. Meditaţi asupra lor şi rugaţi-vă. Scripturile reprezintă revelaţie şi ele vor aduce cu sine şi mai multă revelaţie” („Binecuvântările pe care ni le aduc scripturile”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 35).

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Christofferson. Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta moduri în care ei îşi pot îmbunătăţi studiul personal al scripturilor.

Invitaţi cursanţii să-şi stabilească un ţel de a studia din scripturi în moduri care invită Duhul Sfânt pentru a-şi mări credinţa în Isus Hristos, dar şi cunoaşterea despre El. Le puteţi sugera să scrie acest ţel pe spatele semnului de carte pentru a-l folosi ca un memento în timpul studiului lor din scripturi.

Luca 24:33-53

Isus Hristos se arată ucenicilor Săi şi le arată trupul Său înviat

Invitaţi doi cursanţi să-şi aducă scripturile cu ei în faţa clasei pentru a ajuta la interpretarea de roluri a unei scene care înfăţişează misionari care se apropie de uşa cuiva. Instruiţi-i să bată la uşă. Prefaceţi-vă că deschideţi o uşă şi întâmpinaţi-i. Spuneţi-le să se prezinte. După ce fac acest lucru, spuneţi ceva de genul:

„Am o întrebare. Mulţi oameni pe care îi cunosc nu cred în viaţa după moarte. Câţiva dintre ei spun că ei cred în Isus Hristos, dar nu cred că El a înviat având un trup fizic. Ei spun că El a continuat să trăiască fiind un spirit. Ce credeţi despre învierea lui Isus Hristos?”

Oferiţi timp celor doi cursanţi pentru a răspunde la întrebare.

Subliniaţi că Luca 24:36-39 este o scriptură de bază şi ne poate ajuta să propovăduim despre învierea propriu-zisă a lui Isus Hristos. Oferiţi context pentru acest fragment explicând că ucenicii care se aflau cu Isus pe drumul către Emaus s-au întors imediat la Ierusalim şi au povestit experienţa lor apostolilor şi altor ucenici (vezi Luca 24:33-35). În timp ce discutau, Salvatorul a apărut (vezi versetul 36).

Invitaţi pe unul dintre cursanţi care a ajutat cu interpretarea de roluri să citească, cu glas tare, Luca 24:36-39. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta dovezi că Isus a înviat la propriu şi are un trup din carne şi oase.

Behold My Hands and Feet
  • Ce i-a invitat Isus pe ucenicii Săi să facă pentru a-i ajuta să înţeleagă că El nu era doar un spirit, ci avea şi un trup fizic? (Puteţi expune ilustraţia Isus Îşi arată rănile [Carte cu picturi inspirate din Evanghelie (2009), nr. 60; vezi, de asemenea, LDS.org].)

  • Cum credeţi că v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost prezenţi când Hristos S-a arătat ucenicilor Săi?

Mulţumiţi cursanţilor care au ajutat cu interpretarea de roluri şi rugaţi-i să ia loc. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 24:40-43. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla ce a mai făcut Isus pentru a arăta că El avea un trup înviat tangibil (sau fizic).

  • Ce a mai făcut Salvatorul pentru a arăta că El avea un trup înviat?

  • Ce doctrine putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot identifica mai multe doctrine, dar asiguraţi-vă că subliniaţi faptul că Isus Hristos are un trup înviat din carne şi oase. Scrieţi această doctrină pe tablă.)

  • De ce este important să înţelegem şi să credem în această doctrină?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie:

„Prin ispăşirea lui Isus Hristos, toţi oamenii vor fi înviaţi – salvaţi de la moartea fizică (vezi 1 Corinteni 15:22). Învierea este o reunire a spiritului cu trupul într-un corp perfect, într-o stare nemuritoare, nemaifiind supus morţii fizice (vezi Alma 11:42–45) …

O înţelegere şi o mărturie a învierii pot să vă dea speranţă şi perspectivă în timp ce treceţi prin provocările, încercările şi triumfurile vieţii. Puteţi să găsiţi alinare în asigurarea că Salvatorul trăieşte şi că, prin ispăşirea Lui, «El va rupe legăturile morţii, astfel că mormântul nu va avea nicio victorie; şi înţepătura morţii va trebui să fie înghiţită în speranţele slăvii (Alma 22:14)” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 94, 95).

  • Care sunt câteva exemple de încercări peste care am putea trece cu ajutorul speranţei în propria înviere?

Rugaţi câţiva cursanţi să depună mărturie despre învierea Salvatorului şi să explice de ce doctrina învierii este importantă pentru ei.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 24:44-53. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la cuvintele Salvatorului ca şi cum ar fi făcut parte din grupul de ucenici care era cu El şi să se gândească ce învăţături ar fi fost mai importante pentru ei. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile despre învăţăturile din aceste versete.

Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile pe care le-aţi discutat.

Book Icon
Scriptură de bază – Luca 24:36-39

Pentru a ajuta cursanţii să memoreze Luca 24:36-39, împărţiţi membrii clasei în patru grupuri. Desemnaţi fiecărui grup un verset diferit din acest fragment şi instruiţi cursanţii din fiecare grup să lucreze împreună pentru a memora versetul care le-a fost desemnat. După câteva minute, rugaţi fiecare grup să recite versetul care le-a fost desemnat în ordinea versetelor. Puteţi invita cursanţii să recite din nou versetele lor în următoarele câteva lecţii până când toată lumea se familiarizează cu fragmentul.

Comentarii şi informaţii generale

Luca 24:11. „Nu le credeau”

Luca ne spune că le era dificil celor unsprezece apostoli să o creadă pe femeia care a depus mărturie că Isus a înviat. Deşi alte persoane au fost readuse la viaţă temporar, acestea aveau să moară din nou ca muritori, Isus Hristos a fost primul care a înviat. Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a explicat:

„Niciodată nu se mai întâmplase aceasta înainte. Exista doar moarte fără speranţă. Acum exista viaţă eternă. Numai un Dumnezeu putea să facă aceasta. Învierea lui Isus Hristos a fost cel mai mare dintre cele mai înalte evenimente ale vieţii şi ale misiunii Sale. A fost evenimentul culminant al ispăşirii. Sacrificiul vieţii Sale pentru toată omenirea nu era complet fără ieşirea Lui din mormânt, cu siguranţa învierii pentru toţi aceia care au trăit pe pământ.

Dintre toate victoriile din istoria omenirii, niciuna nu este atât de măreaţă, atât de universală prin efectul său, niciuna nu este atât de nepieritoare prin consecinţele ei, precum este victoria Domnului răstignit, care a înviat în acea primă dimineaţă de Paşte.

Aceia care au fost martori ai acestui eveniment, toţi aceia care L-au văzut, L-au auzit şi au vorbit cu Domnul Înviat au mărturisit despre realitatea celui mai măreţ dintre toate miracolele. Aceia care L-au urmat pe Hristos de-a lungul secolelor, după moartea şi învierea Sa, au proclamat adevărul acestui act divin.

Tuturor acestora noi le adăugăm mărturia noastră, şi anume: Acela care a murit pe crucea de pe dealul Căpăţâna S-a ridicat, din nou, într-o splendoare fermecătoare, ca Fiul lui Dumnezeu, Stăpânul vieţii şi al morţii” („Martori speciali ai lui Hristos”, Ensign, apr. 2001, p. 15 sau Liahona, apr. 2001, p. 16-17).

Luca 24:36-43. „Un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu”

Vârstnicul Tad R. Callister, care a slujit în Preşedinţia celor Şaptezeci, a spus următoarele lucruri despre ideea falsă că învierea Salvatorului a fost temporară.

„După învierea Salvatorului, El a apărut ucenicilor Săi şi a spus: «Pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carte, nici oase, cum vedeţi că am Eu» (Luca 24:39). Unii au sugerat faptul că aceasta a fost o manifestare fizică temporară şi că, atunci când S-a înălţat la cer, El S-a lepădat de trup şi S-a întors la forma Lui de spirit. Dar scripturile ne spun că acest lucru nu era posibil. Pavel ne-a învăţat: «Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui» (Romani 6:9). Cu alte cuvinte, odată ce Hristos a înviat, trupul Lui nu mai putea fi separat din nou de spiritul Lui, altfel El ar fi trebuit să aibă parte de moarte, însuşi lucrul despre care Pavel a spus că nu mai era posibil după învierea Lui” („Joseph Smith – profet al restaurării”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 35).