Lecţia 139 Evrei 12-13

Lecţia 139

Evrei 12-13

Introducere

Pavel i-a sfătuit pe membrii iudei ai Bisericii să alerge în alergarea uceniciei urmând exemplul lui Isus Hristos. El a explicat, de asemenea, binecuvântările pe care le aduce pedeapsa Domnului. Pavel i-a îndemnat pe sfinţi să facă voia lui Dumnezeu pentru ca ei să poată fi desăvârşiţi prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos.

Notă. Lecţia 140 oferă ocazia ca doi cursanţi să predea. Alegeţi doi cursanţi înainte de începutul lecţiei şi oferiţi-le exemplare cu părţile desemnate din lecţia 140, astfel încă să se poată pregăti. Încurajaţi-i să studieze, cu ajutorul rugăciunii, materialul lecţiei şi să caute îndrumarea Duhului Sfânt atunci când se pregătesc şi când predau.

Sugestii pentru predare

Evrei 12

Pavel îi sfătuieşte pe sfinţi să alerge în alergarea vieţii având credinţă şi răbdare

Desenaţi, pe tablă, un desen simplu cu un alergător. Rugaţi membrii clasei să descrie ce dificultăţi ar putea avea un alergător pe măsură ce aleargă într-o cursă de distanţă lungă. (Puteţi întreba dacă vreun cursant din clasă a alergat într-o cursă de distanţă lungă şi, apoi, întrebaţi-l ce dificultăţi a avut atunci când a alergat în cadrul acelei curse de distanţă lungă.)

Ce poate motiva un alergător să continue să alerge chiar şi atunci când oboseşte sau întâmpină dificultăţi?
Cum se aseamănă viaţa în calitate de ucenic al lui Isus Hristos cu o cursă de rezistenţă?
Ce greutăţi am putea avea de înfruntat în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos?

Rugaţi cursanţii să se gândească la ce greutăţi ar putea înfrunta (sau au înfruntat deja) în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos. Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Evrei 12, să caute adevăruri care să-i ajute să Îl urmeze în continuare pe Isus Hristos chiar şi când devine dificil.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 12:1. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a spus Pavel sfinţilor că trebuiau să facă pentru a alerga cu succes în alergarea uceniciei.

Ce le-a spus Pavel sfinţilor că trebuiau să facă pentru a alerga cu succes în alergarea uceniciei?

Invitaţi un cursant să vină în faţa clasei şi oferiţi-i un rucsac pe care să-l pună în spate. Umpleţi rucsacul cu pietre şi, apoi, rugaţi cursanţii să explice cum ar putea faptul de a purta un rucsac plin cu pietre să afecteze un alergător.

În ce moduri sunt păcatele noastre precum un rucsac umplut cu pietre?

Rugaţi cursantul să-şi dea jos rucsacul şi invitaţi-l să ia loc.

Ce înseamnă să alergăm alergarea uceniciei cu răbdare?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 12:2-4. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a spus Pavel sfinţilor să facă pentru a primi ajutor să renunţe la păcatele lor şi să îndure cu răbdare opoziţia. Explicaţi că termenul împotrivire, din versetul 3, se referă la opoziţie.

Ţinând cont de ceea ce Pavel i-a învăţat pe sfinţi, ce ne poate ajuta să renunţăm la păcatele noastre şi să îndurăm cu răbdare opoziţia? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică un principiu asemănător următorului: Pe măsură ce urmăm exemplul lui Isus Hristos, putem dobândi tăria de a renunţa la păcatele noastre şi de a îndura cu răbdare opoziţia.)
Potrivit celor relatate în versetul 2, ce lucru făcut de Salvator le-a spus Pavel sfinţilor că trebuie să fie un exemplu pentru ei?

Expuneţi ilustraţia Răstignirea (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 57; vezi, de asemenea, LDS.org) şi explicaţi că Pavel le-a spus sfinţilor că Isus Hristos a fost dornic să moară pe cruce şi să îndure ruşinea lumii, deoarece cunoştea bucuria pe care urma să o primească dacă rămânea credincios Tatălui Ceresc.

Cum credeţi că ne poate ajuta, când ne confruntăm cu suferinţe şi obstacole, faptul de a încerca să urmăm exemplul lui Isus Hristos?

Rugaţi cursanţii să se gândească la încercările prin care trec acum şi la modul în care pot trece peste aceste încercări dacă se străduiesc să urmeze exemplul lui Isus Hristos.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la modul în care exemplul lui Isus Hristos ne poate ajuta să renunţăm la păcatele noastre şi să continuăm cu răbdare.

„Pentru ca ispăşirea Lui să fie nesfârşită şi veşnică, El a trebuit să simtă cum este să mori nu doar din punct de vedere fizic, ci şi spiritual, să simtă cum este să nu ai cu tine Spiritul divin, lăsând pe cineva să se simtă complet singur, respins, fără speranţă.

Dar Isus a rezistat. El a continuat. Bunătatea Lui a permis credinţei să triumfe chiar şi într-o stare de chin deplin. Încrederea pe care a avut-o cât a trăit I-a spus, în pofida sentimentelor Lui, că niciodată nu lipseşte compasiunea divină, că Dumnezeu Se ţine mereu de cuvânt, că El nu fuge de noi şi nu ne dezamăgeşte niciodată” („Nimeni nu a fost cu El”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 88).

Încurajaţi cursanţii să aloce timp în fiecare zi, poate ca parte a studiului lor din scripturi, pentru a se uita la exemplul lui Isus Hristos şi a găsi tăria de a renunţa la păcatele lor şi de a îndura cu răbdare opoziţia.

Pentru a pregăti cursanţii să identifice un alt principiu pe care Pavel l-a propovăduit în Evrei 12, invitaţi-i să se gândească la un moment în care cineva i-a corectat. Rugaţi-i să îşi amintească cum au reacţionat când au fost corectaţi.

De ce ar putea fi greu să fim corectaţi de cineva?
Care ar fi unele dintre motivele pentru care oamenii ar dori să ne corecteze, mai ales când ştiu că e posibil să nu ne placă să fim corectaţi?

Explicaţi că, pe măsură ce alergăm alergarea uceniciei, ne putem aştepta să fim pedepsiţi sau corectaţi. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 12:6-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cine ne va corecta şi de ce. În acest context, expresia feciori din curvie, din versetul 8, se referă la cei născuţi din părinţi necăsătoriţi, care nu erau consideraţi moştenitori din punct de vedere legal.

Cine ne va corecta pe măsură ce alergăm alergarea uceniciei?
Potrivit celor relatate de Pavel, de ce ne pedepseşte sau ne corectează Tatăl Ceresc?
În ce moduri este pedeapsa din partea Tatălui Ceresc o dovadă a dragostei Sale pentru copiii Săi?

Invitaţi cursanţii să scrie în 30 de secunde, în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, unele dintre modurile în care Tatăl Ceresc ar putea să ne corecteze. Invitaţi mai mulţi cursanţi să împărtăşească membrilor clasei ce au scris. Asiguraţi-vă că înţeleg că, deşi pedepsirea poate fi făcută în multe feluri, nu orice încercare sau suferinţă pe care o avem vine de la Dumnezeu.

Ce a spus Pavel, în versetul 9, că ar trebui să facem atunci când Tatăl Ceresc ne corectează şi ne pedepseşte?
Ce înseamnă „să ne supunem” Tatălui Ceresc? (Să fim umili, docili şi dornici să facem schimbări în viaţa noastră pentru a face voia Sa.)

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Dacă ne vom supune pedepsei Tatălui Ceresc, vom…

Explicaţi că, în versetul 10, Pavel a recunoscut că părinţii noştri muritori ne pot mustra într-un mod necorespunzător, dar pedeapsa din partea Tatălui Ceresc este perfectă şi este menită să ne ajute. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 12:10-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a propovăduit Pavel că se va întâmpla dacă ne supunem pedepsei din partea Tatălui Ceresc. Explicaţi că expresia „părtaşi sfinţeniei Lui”, din versetul 10, se referă la faptul de a deveni mai asemănători lui Dumnezeu.

În ce mod descriu cuvintele lui Pavel din versetul 11 cum ne-am putea simţi la început atunci când suntem pedepsiţi?
Potrivit celor relatate în versetele 10-11, ce se va întâmpla dacă ne supunem pedepsei din partea Tatălui Ceresc? (După ce cursanţii răspund, completaţi afirmaţia de pe tablă în felul următor: Dacă ne supunem pedepsei din partea Tatălui Ceresc, vom deveni mai asemănători Lui şi vom avea pacea care vine din neprihănire.)

Puteţi împărtăşi o experienţă pe care aţi avut-o când v-aţi supus pedepsei din partea Tatălui Ceresc şi v-aţi simţit binecuvântat pentru că aţi făcut acest lucru. (Asiguraţi-vă că nu împărtăşiţi nimic care este prea sacru sau personal.) Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au simţit că sunt pedepsiţi de Tatăl Ceresc. Rugaţi-i să se gândească la modul în care au reacţionat la acea mustrare. Încurajaţi cursanţii să decidă acum să se supună pedepselor pe care le vor primi de la Tatăl Ceresc în viitor.

Rezumaţi Evrei 12:12-29 explicând că Pavel i-a încurajat pe sfinţi să-i întărească în credinţă pe alţi membri ai Bisericii. El i-a îndemnat să se abţină de la păcat pentru ca ei să nu piardă binecuvântările lui Dumnezeu aşa cum au făcut Esau şi fiii lui Israel la Muntele Sinai. Pavel a explicat faptul că sfinţii care rămân credincioşi şi Îl slujesc pe Dumnezeu vor primi slavă neasemuită şi un loc în împărăţia Sa.

Evrei 13

Pavel oferă diferite sfaturi sfinţilor

Explicaţi că Pavel şi-a încheiat epistola către sfinţii evrei oferindu-le sfaturi privind diferite subiecte. Împărţiţi cursanţii în grupuri de câte doi sau trei. Invitaţi-i să citească împreună Evrei 13:1-9, 17 şi să caute sfaturile pe care Pavel le-a dat sfinţilor. Instruiţi cursanţii să discute următoarele întrebări în cadrul grupurilor lor atunci când au terminat de citit. Puteţi scrie aceste întrebări pe tablă.

Care dintre sfaturi credeţi că este cel mai important astăzi? De ce?

După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi mai mulţi cursanţi să vă spună cum au răspuns la întrebări. Invitaţi cursanţii să cugete care dintre sfaturile lui Pavel le-ar putea implementa mai bine în viaţa lor.

Rezumaţi Evrei 13:10-12 explicând că Pavel a propovăduit că, în perioada Vechiului Testament, animalele sacrificate ca jertfe pentru păcate erau arse în afara taberei lui Israel. În mod similar, Isus Hristos a fost sacrificat în afara oraşului Ierusalim. Explicaţi că, după ce Isus Hristos a realizat ispăşirea, nu mai era necesar să se facă jertfe de animale (vezi 3 Nefi 9:18-20).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 13:13-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a spus Pavel sfinţilor că trebuie să aducă drept jertfă în loc de animale. Invitaţi cursanţii să marcheze ceea ce au aflat.

Ce jertfe a spus Pavel că ar trebui să facem?
De ce credeţi că astfel de jertfe Îi vor fi pe plac lui Dumnezeu?

Rezumaţi Evrei 13:17-25 explicând că Pavel i-a sfătuit pe sfinţi să asculte de conducătorii lor spirituali şi să se roage pentru ei. Pavel s-a rugat ca Dumnezeu să le ofere sfinţilor tot ceea ce au nevoie pentru a împlini voia Sa.

Puteţi încheia depunând mărturie despre adevărurile pe care cursanţii le-au identificat în Evrei 12-13.

Scriptură de bază – Evrei 12:9

Ajutaţi cursanţii să memoreze Evrei 12:9 invitându-i să scrie prima literă a fiecărui cuvânt din verset pe o foaie de hârtie. Parcurgeţi versetul împreună cu ei de mai multe ori, până când pot recita întregul verset ajutându-se doar de prima literă a fiecărui cuvânt.

Ce doctrină putem învăţa din acest verset despre relaţia noastră cu Tatăl nostru Ceresc? (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Tatăl Ceresc este tatăl spiritelor noastre.)
De ce este important să credem că noi suntem copiii lui Dumnezeu?

Depuneţi mărturie că noi suntem într-adevăr copiii lui Dumnezeu.

Comentarii şi informaţii generale

Evrei 12:6-11. Pedeapsa din partea Domnului

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a explicat următoarele lucruri despre pedeapsa din partea Domnului:

„Corectarea este vitală dacă dorim să ne trăim vieţile potrivit «harului [care ne-a] fost dat după măsura darului lui Hristos» (Efeseni 4:13). Pavel a vorbit despre corectarea sau pedeapsa divină: «Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte» (Evrei 12:6). Deşi este deseori greu de îndurat, trebuie să ne bucurăm că Dumnezeu consideră că merităm timpul şi efortul pe care ni-l oferă pentru a ne corecta” („Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 98).

Evrei 12:9. „Tatăl duhurilor”

Preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că spiritul fiecărei persoane este un copil al Tatălui Ceresc.

„Sunteţi copii ai lui Dumnezeu. El este Tatăl spiritului vostru. Spiritual, sunteţi de viţă nobilă, rodul Împăratului Cerului. Fixaţi-vă acest adevăr în minte şi păstraţi-l acolo. Indiferent de cât de multe generaţii există în genealogia voastră din viaţa muritoare, indiferent de rasa sau poporul pe care-l reprezentaţi, obârşia spiritului vostru poate fi trasată cu o singură linie. Sunteţi copii ai lui Dumnezeu!” („To Young Women and Men”, Ensign, mai 1989, p. 54).

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a subliniat importanţa faptului de a înţelege că suntem copiii lui Dumnezeu:

„Gândiţi-vă la puterea ideii care este predată în iubitul nostru imn «Copil al Domnului» (Imnuri, nr. 191)… Aici este răspunsul la una dintre marile întrebări ale vieţii: «Cine sunt eu?». Sunt un copil al lui Dumnezeu cu un spirit a cărui descendenţă este din părinţi cereşti. Acea descendenţă defineşte potenţialul nostru divin. Acea idee puternică este un antidepresiv eficient. Ne poate întări pe fiecare dintre noi să facem alegeri drepte şi să căutăm ce este mai bun în noi. Sădiţi în mintea unui tânăr puternica idee că este un copil al lui Dumnezeu şi i-aţi oferit respect de sine şi o motivaţie de a înfrunta problemele vieţii” („Powerful Ideas”, Ensign, nov. 1995, p. 25).

Evrei 12:23. „Biserica celor întâi născuţi”

În versiunea King James a Bibliei în limba engleză, expresia „Biserica celor întâi născuţi” a fost tradusă „Biserica Primului Născut”. „Învăţăturile lui Pavel privind faptul că sfinţii mântuiţi se alătură «[Bisericii] Primului Născut» (Evrei 12:23) reprezintă singura dată când această expresie apare în Biblie. Din revelaţiile din zilele din urmă, profetul Joseph Smith a învăţat că Biserica Primului Născut se referă la Biserica din cer a lui Hristos, care cuprinde sfinţi credincioşi şi exaltaţi în împărăţia celestială (vezi D&L 76:54; 88:4-5). «Isus a fost primul născut dintre copiii spirituali ai Tatălui nostru Ceresc, Singurul Născut din Tatăl în carne şi primul care S-a înălţat din morţi prin înviere (Coloseni 1:13-18). Sfinţii credincioşi devin membri ai Bisericii Primului Născut în eternitate (D&L 93:21-22)» (Ghid pentru scripturi, „Primul Născut”, scriptures.lds.org)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 489). Aceşti sfinţi sunt „împreună moştenitori cu Hristos” (Romani 8:17) şi, în cele din urmă, moştenesc „tot ceea ce are Tatăl” (D&L 84:38).