Lecţia 136 Evrei 5-6

Lecţia 136

Evrei 5-6

Introducere

Pavel a propovăduit că cei care primesc preoţia trebuie să fie chemaţi de Dumnezeu şi că Isus Hristos a fost „numit de Dumnezeu [să fie] Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 5:10). Pavel i-a încurajat pe membrii Bisericii să fie sârguincioşi, credincioşi, răbdători şi să aibă nădejdea că vor avea parte de promisiunile lui Dumnezeu.

Sugestii pentru predare

Evrei 5

Pavel propovăduieşte că cei care primesc preoţia trebuie să fie chemaţi de Dumnezeu

Înainte de începerea lecţiei, scrieţi, pe câte o foaie de hârtie, următoarele titluri: Doctor şi Ofiţer de poliţie. Invitaţi doi cursanţi să vină în faţa clasei şi oferiţi fiecăruia una dintre foile de hârtie. După aceea, adresaţi următoarele întrebări:

Chiar dacă aceşti cursanţi au hârtii care arată titlul corect, aţi fi îngrijoraţi dacă [folosiţi numele cursantului care ţine foaia pe care scrie „Doctor”] ar încerca să vă opereze după ce aţi avut un accident?
Cum aţi reacţiona dacă [folosiţi numele cursantului care ţine foaia pe care scrie „Ofiţer de poliţie”] ar încerca să vă dea o amendă?
De ce aţi ezita să permiteţi acestor cursanţi să facă sarcinile indicate de titlurile pe care le-au primit? (Acestor cursanţi le lipsesc autoritatea şi abilitatea de a înfăptui acele sarcini.)

Explicaţi că, aşa cum societatea a stabilit nevoia de a avea o anumită calificare şi moduri de a obţine autoritatea de a putea îndeplini anumite responsabilităţi, tot aşa Dumnezeu a stabilit nevoia de a avea anumite competenţe (precum demnitatea şi credinţa) şi moduri de a obţine autoritatea de a îndeplini anumite responsabilităţi în Biserica Sa. Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Evrei 5, să caute modelul pe care Dumnezeu l-a oferit pentru a obţine această autoritate.

Amintiţi cursanţilor că, aşa cum este consemnat în Evrei 4:14-16, Pavel L-a descris pe Salvator drept „Mare Preot însemnat” (versetul 14). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 5:1-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a propovăduit Pavel despre rolul înaltului preot în rândul israeliţilor.

Care era rolul înaltului preot în rândul israeliţilor?

Explicaţi că oficiul de înalt preot la care se face referire în aceste versete era, sub legea lui Moise, oficiul care prezida în cadrul Preoţiei aaronice. Aaron, fratele lui Moise, a fost „primul înalt preot din ordinul aaronic”. Oficiul se transmitea din tată în fiu, iar, după Aaron, înaltul preot a fost ales dintre primii născuţi descendenţi ai lui Aaron şi ai fiilor săi. Înaltul preot slujea de obicei tot restul vieţii sale, dar acest oficiu a fost, în cele din urmă, controlat de oameni ticăloşi. „Înalţii preoţi erau aleşi în mod necorespunzător şi demişi după bunul plac al lui Irod şi al romanilor. Între anii 37 î.H. şi 68 d.H., oficiul a fost deţinut de 28 de bărbaţi diferiţi” (Bible Dictionary, „High priest”).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 5:4. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum trebuia ales înaltul preot.

Cum trebuia ales înaltul preot?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă cum a fost Aaron „chemat de Dumnezeu” (versetul 4), invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Exodul 28:1. Înainte ca acesta să citească acest verset, explicaţi că această interacţiune s-a petrecut între Dumnezeu şi Moise pe Muntele Sinai.

Cum a fost Aaron chemat de Dumnezeu pentru a fi rânduit la preoţie?
De ce este important că Domnul i-a dat aceste instrucţiuni lui Moise şi nu altcuiva? (Moise era profetul şi, drept urmare, era autorizat să primească astfel de revelaţii şi să guverneze modul în care era folosită preoţia pe pământ.)
Ce trebuie să se întâmple pentru ca cineva să fie rânduit la preoţie? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Cei care sunt rânduiţi la preoţie trebuie să fie chemaţi de Dumnezeu prin revelaţia dată slujitorii Săi autorizaţi. Puteţi explica că, în cadrul Bisericii de astăzi, conducătorii preoţiei autorizaţi trebuie să intervieveze fiecare bărbat care ar putea fi rânduit şi să caute îndrumarea Duhului Sfânt pentru a afla dacă acel candidat este pregătit şi demn să fie rânduit la preoţie. Vezi, de asemenea Ioan 15:16.)
Care este legătura dintre acest adevăr şi procesul de a chema oameni să slujească în anumite funcţii în Biserică?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, al cincilea articol de credinţă. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle modul în care adevărul pe care l-au identificat în Evrei 5:4 se regăseşte în al cincilea articol de credinţă. Explicaţi că profeţie se referă la revelaţie.

Potrivit acestui articol de credinţă, ce trebuie să se mai întâmple ca cineva să fie autorizat „să [predice] Evanghelia şi [să administreze] rânduielile acesteia”?

Expuneţi ilustraţia Moise conferindu-i preoţia lui Aaron (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 15; vezi, de asemenea, LDS.org). Subliniaţi că atât Vechiul cât şi Noul Testament consemnează că profeţii, deţinătorii preoţiei şi învăţătorii de Evanghelie şi-au primit chemările prin aşezarea mâinilor de către un deţinător autorizat al preoţiei (vezi Numeri 27:18-23; Faptele apostolilor 6:6; 13:2-3; 1 Timotei 4:14).

În ce mod procesul de a da oamenilor chemări în Biserică astăzi reflectă modelul care a fost stabilit în scripturi?
De ce este important să ştim că autoritatea preoţiei poate fi primită numai în acest mod?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 5:5-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cine I-a dat autoritate Salvatorului. Subliniaţi că versetul 5 citează Psalmii 2:7 şi că versetul 6 citează Psalmii 110:4.

Cine I-a dat Salvatorului autoritate? (Tatăl Ceresc.)
Ce preoţie deţine Isus Hristos? (Preoţia lui Melhisedec. Subliniaţi că această preoţie a fost numită iniţial după Salvator [vezi D&L 107:2-4].)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 5:7-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a devenit Isus Hristos. Explicaţi că Evrei 5:7-8 se referă la Melhisedec, un profet şi rege care a trăit în vremea lui Avraam. Totuşi, deoarece Melhisedec era un simbol al lui Hristos, aceste versete se referă şi la Salvator (vezi Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 3:157).

Potrivit celor relatate în Evrei 5:9, ce a devenit Salvatorul?
În ce mod este Isus Hristos „urzitorul unei mântuiri veşnice” pentru toţi cei care se supun Lui?

Rezumaţi Evrei 5:11-14 explicând că Pavel şi-a exprimat dorinţa de a propovădui mai multe lucruri despre acest subiect, dar a spus că oamenilor le lipsesc înţelegerea şi maturitatea spirituală de a înţelege învăţături mai dificile.

Evrei 6

Sfinţii sunt încurajaţi să fie sârguincioşi, credincioşi, răbdători şi să aibă nădejdea că vor avea parte de promisiunile lui Dumnezeu

Care sunt câteva exemple de binecuvântări pe care Dumnezeu le-a promis copiilor Săi? (Câteva dintre răspunsuri pot fi pace, fericire, iertare, răspunsuri la rugăciuni, binecuvântări incluse în binecuvântarea patriarhală, înviere şi viaţă eternă. Subliniaţi că anumite binecuvântări depind de alegerile noastre.)
Care ar fi câteva exemple de circumstanţe în care am putea să ne întrebăm dacă vom primi vreodată o anumită binecuvântare promisă?

Rugaţi cursanţii să scrie, în jurnalele pentru studiul scripturilor sau pe o foaie de hârtie, o binecuvântare promisă pe care abia aşteaptă să o primească. Invitaţi-i să caute, în Evrei 6, adevăruri care îi pot ajuta să primească binecuvântările promise de Dumnezeu.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 6:1-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle către ce i-a învăţat Pavel pe sfinţi că trebuie să se îndrepte. Subliniaţi că în Evrei 6:1 din Traducerea lui Joseph Smith (din Ghid pentru scripturi) se spune: „De aceea, nelăsând principiile doctrinei lui Hristos” (caractere cursive adăugate) şi că, în Evrei 6:3 din Traducerea lui Joseph Smith (din Ghid pentru scripturi), se spune: „Şi vom merge la perfecţiune dacă îngăduie Dumnezeu”.

Potrivit celor relatate în versetul 1, către ce i-a învăţat Pavel pe sfinţi că trebuie să se îndrepte? (Explicaţi că perfecţiunea se referă la faptul de a fi „complet, deplin şi pe de-a întregul dezvoltat… Cei care Îl urmează cu adevărat pe Hristos pot deveni perfecţi prin harul şi ispăşirea Lui” [Ghid pentru scripturi, „Perfect”, scriptures.lds.org].)
Ce doctrine menţionate în aceste versete reprezintă temelia pe care trebuie să construim pe măsură ce lucrăm pentru a deveni perfecţi?

Rezumaţi Evrei 6:4-8 explicând că Pavel i-a descris pe fiii pierzaniei, care au o cunoaştere perfectă despre Dumnezeu şi, apoi, se îndepărtează de acest adevăr, se răzvrătesc împotriva Salvatorului şi refuză să se pocăiască (vezi, de asemenea, D&L 29:44-45; 76:31-38). Pavel a făcut o deosebire între aceştia şi sfinţii credincioşi cărora li se adresa în această epistolă.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Evrei 6:9-10 şi să afle pentru ce i-a lăudat Pavel pe sfinţii evrei. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Evrei 6:11-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce dorea Pavel din partea sfinţilor.

Ce dorea Pavel din partea sfinţilor?

Explicaţi că expresia „arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde” (versetul 11) se referă la faptul de a fi sârguincioşi până ce vom primi binecuvântările promise de Dumnezeu.

În ce mod a fost Avraam un exemplu de persoană sârguincioasă, credincioasă şi răbdătoare atunci când a căutat să dobândească binecuvântările promise de Dumnezeu?
Ce principiu putem învăţa despre ce trebuie să facem pentru a moşteni binecuvântările promise de Dumnezeu? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să identifice următorul principiu: Fiind sârguincioşi până la sfârşit, având credinţă în Isus Hristos şi fiind răbdători, putem moşteni binecuvântările promise de Dumnezeu. Scrieţi acest principiu pe tablă.)

Subliniaţi, pe tablă, cuvintele sârguincioşi, credinţă şi răbdători. Rugaţi cursanţii să definească aceste cuvinte în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi-i să vă spună ce au scris.

Ce poate fi dificil în faptul de a arăta aceste atribute?
De ce credeţi că avem nevoie de aceste atribute pentru a „[merge] spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1)?
Când aţi primit o binecuvântare promisă datorită sârguinţei, credinţei în Isus Hristos şi răbdării?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 6:16-20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a propovăduit Pavel despre nădejde şi despre promisiunile lui Dumnezeu. ((delete this segment))

Ce adevăr putem învăţa din învăţăturile lui Pavel despre nădejde? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Nădejdea noastră în promisiunile lui Dumnezeu este o ancoră spirituală pentru sufletul nostru. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)

Explicaţi că, aşa cum este folosit în scripturi, cuvântul nădejde înseamnă „aşteptarea încrezătoare şi dorinţa vie pentru binecuvântările promise celor drepţi” (Ghid pentru scripturi, „Speranţă”, scriptures.lds.org).

Ţinând cont de învăţăturile lui Pavel despre Dumnezeu, din versetele 17-18, de ce putem avea încredere în promisiunile lui Dumnezeu?
În ce mod poate să ne ajute nădejdea noastră în promisiunile lui Dumnezeu să fim sârguincioşi, răbdători şi să avem credinţă, mai ales atunci când avem parte de încercări?

Invitaţi un cursant să deseneze o ancoră pe tablă.

Ce face o ancoră pentru o corabie?
În ce mod a fost nădejdea voastră în promisiunile lui Dumnezeu o ancoră spirituală pentru voi?

Invitaţi cursanţii să scrie un ţel de a-şi dezvolta mai mult sârguinţa, credinţa, răbdarea şi nădejdea. Puteţi să-i încurajaţi să înceapă să scrie un plan pentru a dezvolta unul dintre aceste atribute şi, apoi, să se concentreze asupra dezvoltării altuia. Încurajaţi-i să pună în practică ceea ce au scris.

Comentarii şi informaţii generale

Evrei 5:4. Primirea preoţiei

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat:

„Noi credem că niciun om nu poate administra salvarea prin Evanghelie sufletelor oamenilor, în numele lui Isus Hristos, dacă nu este autorizat de Dumnezeu, prin revelaţie sau rânduit de către cineva pe care Dumnezeu l-a trimis prin revelaţie… [În Evrei 5:4 se spune:] «Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron» – Şi, aş întreba, cum a fost chemat Aaron altfel decât prin revelaţie?” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii – Joseph Smith [2007], p. 115; vezi, de asemenea, D&L 42:11).

Evrei 5:7-8. Isus Hristos şi Melhisedec

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:

„[Evrei, capitolul 5,] versetele 7 şi 8 se aplică atât lui Melhisedec, cât şi lui Hristos, deoarece Melhisedec a fost un simbol al lui Hristos, iar slujirea acestui profet a exemplificat-o şi a prefigurat-o pe cea a Domnului nostru într-un mod asemănător slujirii înfăptuite de Moise. (Deuteronomul 18:15-19; Faptele apostolilor 3:22-23; [3 Nefi 20:23; Joseph Smith – Istorie 1:40].) Astfel, deşi cuvintele din aceste versete, în special cele din al şaptelea verset, se aplicau, iniţial, lui Melhisedec, acestea se aplică în aceeaşi măsură sau într-una mai mare vieţii şi slujirii Celui prin intermediul Căruia toate promisiunile făcute lui Melhisedec au fost împlinite” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 3:157).

Evrei 6:4-8. „Ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu”

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:

„Comiterea păcatului de neiertat constă în răstignirea pentru sine a Fiului lui Dumnezeu, din nou, şi expunerea Lui la batjocură (Evrei 6:4-8; D&L 76:34-35). Pentru a comite acest păcat de neiertat, o persoană trebuie să primească Evanghelia, să dobândească prin revelaţie de la Duhul Sfânt cunoaşterea absolută a divinităţii lui Hristos şi, apoi, să nege «noul şi nepieritorul legământ prin care persoana a fost sfinţită, numindu-l un lucru necurat şi acţionând cu ură împotriva Spiritului harului» [Joseph Smith, în History of the Church, 3:232]. Aşadar, acea persoană comite o crimă consimţind moartea Domnului, adică, având o cunoaştere perfectă a adevărului, el se răzvrăteşte în mod vădit şi se pune într-o postură în care L-ar fi răstignit pe Hristos ştiind în tot acest timp că El este Fiul lui Dumnezeu. Aşadar, Hristos este crucificat din nou şi expus batjocurii (D&L 132:27)” (Mormon Doctrine, a doua ediţie, [1966], p. 816-817).