Lecţia 94 Faptele apostolilor 17

Lecţia 94

Faptele apostolilor 17

Introducere

După ce au plecat din Filipi, Pavel şi Sila au predicat Evanghelia în Tesalonic şi Bereea. Persecuţia din partea necredincioşilor din aceste oraşe l-au forţat pe Pavel să fugă la Atena unde, în Areopag, el i-a învăţat pe oameni despre adevărata natură a lui Dumnezeu.

Sugestii pentru predare

Faptele apostolilor 17:1-15

Unii iudei din Tesalonic încearcă să-l oprească pe Pavel să predice Evanghelia

Invitaţi cursanţii să explice ce sfat le-ar da oamenilor în următoarele situaţii:

Un tânăr membru al Bisericii îl ascultă pe un membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli vorbind despre importanţa căsătoriei şi familiei în planul Tatălui Ceresc. Unii dintre prietenii tânărului îşi exprima dezacordul faţă de învăţăturile apostolului. Tânărul vrea să ştie pentru el însuşi dacă învăţăturile apostolului sunt adevărate.
O tânără pune la îndoială importanţa ţinerii zilei de sabat sfinte. În majoritate, prietenele ei îşi petrec duminicile făcând cumpărături şi dormind şi nu merg la biserică. Mama ei îi explică binecuvântările pe care le poate primi cinstindu-L pe Domnul duminica, dar tinerei încă îi este greu să creadă că ţinerea zile de sabat sfântă este importantă.

Invitaţi cursanţi ca, în timp ce studiază Faptele apostolilor 17, să caute principii care îi vor ajuta să cunoască pentru ei înşişi adevărul mesajelor pe care le primim de la slujitorii Domnului.

Explicaţi că Pavel şi Sila au călătorit la Tesalonic, unde au predicat în sinagoga iudeilor. (Îi puteţi invita pe cursanţi să găsească Tesalonic în Hărţi şi fotografii din Biblie, nr. 13, „Călătoriile misionare ale apostolului Pavel”.) Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 17:1-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a folosit Pavel pentru a le predica iudeilor.

Ce a folosit Pavel pentru a le predica iudeilor?

Explicaţi că a lămuri (versetul 3) înseamnă a explica sau, în acest context, a arăta sau declara. Pavel a folosit pasaje din scripturi pentru a declara sau a arăta că Isus este Hristosul.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 17:4-5 şi rugaţi membrii clasei să caute cum au reacţionat oamenii din Tesalonic la învăţăturile lui Pavel. Poate va trebui să explicaţi că, în acest context, fără căpătâi înseamnă răi.

Ce reacţii diferite au avut oamenii la învăţăturile lui Pavel?

Rezumaţi Faptele apostolilor 17:6-9 explicând că un grup de necredincioşi a încercat să-i găsească pe Pavel şi Sila. Când nu i-a putut găsi, cei care se aflau în grup s-au dus la conducătorii Tesalonicului şi au pretins că învăţăturile lui Pavel ameninţau autoritatea Cezarului.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 17:10-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească unde au fugit Pavel şi Sila. Invitaţi cursanţii să spună ce au aflat.

Potrivit celor relatate în versetul 12, cum au reacţionat iudeii din Bereea la învăţăturile lui Pavel?

Copiaţi următoarea ecuaţie incompletă pe tablă:

__________________________ + _____________________________ = Credinţă

Potrivit celor relatate în versetul 11, ce au făcut oamenii mai întâi pentru a crede în învăţăturile lui Pavel? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următoarea afirmaţie ca prima parte a ecuaţiei:) Au primit cuvintele lui Pavel cu toată râvna.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce înseamnă a „[primi] cuvântul cu toată râvna”, aduceţi o minge la oră şi invitaţi doi cursanţi să vină în faţa clasei. Rugaţi-l pe unul dintre ei să se pregătească să prindă mingea şi instruiţi-l pe celălalt să arunce mingea la primul cursant. După aceea, întrebaţi membrii clasei cum şi-au dat seama că primul cursant a fost gata să prindă mingea.

Apoi, invitaţi primul cursant să arate cum nu este gata să prindă mingea şi să rămână aşa în timp ce celălalt aruncă mingea din nou. Rugaţi-l pe celălalt cursant să arunce mingea (având grijă să nu rănească pe cineva). Întrebaţi membrii clasei cum şi-au dat seama că primul cursant nu a fost gata să prindă mingea. Rugaţi-i pe cei doi cursanţi să se întoarcă la locurile lor.

Invitaţi membrii clasei să arate ce înseamnă a fi pregătiţi să primească cuvintele slujitorilor lui Dumnezeu. Apoi, rugaţi-i să arate ce înseamnă că cineva nu este gata să primească cuvintele slujitorilor lui Dumnezeu. (De exemplu, cursanţii îşi pot închide scripturile, pot vorbi cu colegul de lângă ei sau se pot concentra asupra dispozitivelor lor electronice.)

Dincolo de înfăţişarea sa exterioară, ce se poate întâmpla în inima şi mintea cuiva care este pregătit să primească un mesaj al Evangheliei?

Îndreptaţi atenţia cursanţilor spre cea de-a doua parte a ecuaţiei necompletate de pe tablă.

Potrivit celor relatate în versetul 11, ce altceva au făcut oamenii mai întâi pentru a crede în învăţăturile lui Pavel? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următoarea afirmaţie ca a doua parte a ecuaţiei:) Au cercetat scripturile zilnic pentru a înţelege cuvintele lui Pavel.)
Ce principiu putem învăţa din Faptele apostolilor 17:10-12 care ne poate întări credinţa în cuvintele slujitorilor lui Dumnezeu? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul principiu: Dacă mintea noastră este perfect pregătită să acceptăm cuvintele lui Dumnezeu şi cercetăm zilnic scripturile, credinţa noastră în cuvintele lor se va întări.)

Recapitulaţi situaţiile descrise la începutul lecţiei.

Cum i-ar ajuta acest principiu pe oamenii din aceste situaţii?
În ce moduri ne poate fi influenţată abilitatea de a crede adevărul de studiul zilnic din scripturi?

Invitaţi cursanţii să se gândească la momente în care au fost martorii adevărului acestui principiu. Îi puteţi invita pe câţiva dintre ei să-şi împărtăşească experienţele.

Îndemnaţi cursanţii să primească cuvintele profeţilor, conducătorilor, învăţătorilor şi părinţilor cu „toată râvna” şi să citească zilnic din scripturi.

Rezumaţi Faptele apostolilor 17:13-15 explicând că, atunci când iudeii din Tesalonic au auzit că Pavel predica în Bereea, au venit acolo să aţâţe oamenii. Pavel a trebuit să fugă din nou, aşadar a călătorit la Atena.

Faptele apostolilor 17:16-34

Pavel predică Areopagului

Invitaţi cursanţii să deschidă la fotografia nr. 29 din Hărţi şi fotografii din Biblie, „Atena” din Ghidul pentru scripturi. Subliniaţi că această fotografie ilustrează unul dintre multele temple din Atena care erau folosite pentru a preaslăvi dumnezei falşi. În aceste temple, erau statui făcute de oameni, care-i înfăţişau pe acei dumnezei. În exterior, erau altare pe care se ofereau jertfe pentru acei dumnezei falşi.

Rezumaţi Faptele apostolilor 17:16-21 explicând că Pavel era foarte îngrijorat de idolatria din Atena şi a predicat în sinagogile şi în piaţa de-acolo. Apoi, filozofii l-au invitat pe Pavel să explice „învăţătura nouă” a sa (versetul 19) consiliului de judecători sau Areopagului, care se întâlnea pe Dealul lui Marte.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 17:22-23. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a observat Pavel pe unul dintre altarele ateniene.

Ce a văzut Pavel pe unul dintre altarele ateniene?

Explicaţi că versetul 22 consemnează că Pavel i-a complimentat pe atenieni spunându-le că erau „foarte religioşi”, adică erau foarte atenţi faţă de lucrurile divine (Faptele apostolilor 17:22). Altarul pe care era scris: „Unui Dumnezeu necunoscut” (versetul 23) reprezenta încercarea atenienilor de a mulţumi unui dumnezeu necunoscut sau oricărui dumnezeu al cărui nume nu era cunoscut. Se pare că nu voiau să jignească sau să neglijeze niciun dumnezeu.

Subliniaţi ultima frază din Faptele apostolilor 17:23 şi, apoi, întrebaţi:

De ce a făcut Pavel referire la acest altar dedicat „unui Dumnezeu necunoscut”? (A făcut-o pentru a introduce ideea de Dumnezeu adevărat, Tatăl Ceresc, Dumnezeul pe care nu-L cunoşteau.)

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi sau în grupuri mici. Invitaţi fiecare grup să caute în Faptele apostolilor 17:24-31 cât mai multe adevăruri despre Dumnezeul care era necunoscut de oamenii din Atena. În timp ce studiază, scrieţi numărul fiecărui verset (24-31) pe tablă: După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi câţiva cursanţi să iasă la tablă şi să scrie, lângă numărul versetului corespunzător, un adevăr pe care l-au găsit. (Pentru a-i ajuta pe cursanţi să identifice un adevăr din Faptele apostolilor 17:27, explicaţi că traducerea lui Joseph Smith a acestui verset este: „Ca ei să Îl găsească pe Domnul, dacă binevoiesc să Îl caute, căci nu este departe de niciunul dintre noi.)

De asemenea, le puteţi sugera să marcheze fiecare dintre aceste adevăruri în scripturile lor. Unele dintre adevărurile menţionate pe tablă pot fi următoarele:

Versetul 24: Dumnezeu a creat lumea.
Versetul 25: Dumnezeu dă viaţă tuturor lucrurilor.
Versetul 26: Dumnezeu guvernează tot ceea ce are viaţă.
Versetul 27: Dacă suntem dornici să Îl căutăm pe Dumnezeu, vom descoperi că El nu este departe de noi.
Versetul 28: Suntem din neamul Lui sau copiii Săi.
Versetul 29: Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu.
Versetul 30: Dumnezeu porunceşte tuturor să se pocăiască.
Versetul 31: Dumnezeu ne va judeca; Dumnezeu îi va ridica pe toţi oamenii din morţi.

Invitaţi cursanţii să aleagă un adevăr de pe tablă care are însemnătate pentru ei. Rugaţi-i pe câţiva dintre ei să împărtăşească adevărul pe care l-au ales şi de ce are însemnătate pentru ei.

Subliniaţi doctrina, „Suntem din neamul Lui”.

Ce înseamnă a fi „din neamul Lui” sau din „neamul [lui Dumnezeu]? (Înseamnă că suntem copii de spirit ai Tatălui Ceresc.)
De ce este important să înţelegem această doctrină? (Ne poate ajuta să ne recunoaştem valoarea infinită în faţa Tatălui Ceresc şi potenţialul nostru de a deveni asemenea Lui.)
Ce probleme sau confuzii se pot ivi neînţelegând această doctrină?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să asculte motivul pentru care trebuie să ne amintim să ne vedem pe noi înşine, în primul rând şi mai presus de toate, în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

„Aveţi grijă cum vă caracterizaţi pe voi înşivă. Nu vă caracterizaţi sau definiţi în funcţie de vreo trăsătură temporară. Singura trăsătură care ar trebui să ne caracterizeze este că suntem un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Acest aspect transcende toate celelalte caracteristici, inclusiv etnia, ocupaţia, trăsăturile fizice, titlurile sau chiar apartenenţa religioasă” („How to Define Yourself”, New Era, iunie 2013, p. 48).

De ce este important să ne amintim că suntem, în primul rând şi mai presus de toate, copii ai lui Dumnezeu?

Faceţi referire la principiul „Dacă suntem dornici să Îl căutăm pe Dumnezeu, vom descoperi că El nu este departe de noi”.

În ce moduri putem căuta să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să ne apropiem mai mult de El?
În ce fel ne poate fi influenţată dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu de înţelegerea relaţiei pe care o avem cu El?
Când L-aţi simţit pe Tatăl Ceresc aproape de voi?

Rezumaţi Faptele apostolilor 17:32-34 explicând că atenienii au avut reacţii diferite când Pavel a menţionat „învierea morţilor” (versetul 32). Unii dintre ei şi-au bătut joc de Pavel, alţii au vrut să audă mai mult, iar unii oameni au crezut.

Le puteţi depune mărturie cursanţilor că ei pot ajunge să-L înţeleagă pe Dumnezeu, deşi El este necunoscut multor oameni. Invitaţi cursanţii să scrie pe o bucată de hârtie sau pe un cartonaş Unui Dumnezeu cunoscut şi să scrie moduri în care ei vor căuta şi vor dezvolta o relaţie cu Dumnezeu. Îndemnaţi-i să ţină acea hârtie într-un loc în care o pot vedea des pentru a-şi aminti de obiectivele lor.

Comentarii şi informaţii generale

Faptele apostolilor 17:18. Epicurienii şi stoicii

„În Atena, Pavel s-a întâlnit cu filozofi epicurieni şi stoici (vezi Faptele apostolilor 17:18). Epicurismul a fost numit după Epicur (341-270 î.Hr.). Potrivit acestei filozofii, lumea a luat fiinţă din întâmplare şi nu are scop sau o menire anume. Epicurienii credeau că dumnezeii, dacă existau, nu se amestecau în vieţile oamenilor şi că fericirea se dobândea în absenţa grijilor şi durerilor şi în plăcerile trăite cu moderaţie.

Stoicismul a început cu învăţăturile unui bărbat numit Zenon (333-264 î.Hr.). Stoicismul susţinea că toate lucrurile au fost create, organizate şi puse în mişcare prin putere divină. Stoicii credeau că omul a fost înzestrat cu o scânteie de raţiune şi că trebuie să caute armonia cu ordinea divină a lucrurilor, să depăşească pasiunile şi să trăiască o viaţă morală şi dreaptă” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 315-316; vezi, de asemenea, Dicţionarul biblic din ediţia SZU a Bibliei în limba engleză, „Epicureans”, „Stoics”).

Faptele apostolilor 17:11. „Au primit cuvântul cu toată râvna”

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, ne-a învăţat:

„Cu cât ne îndreptăm mai mult inima şi mintea către Dumnezeu, cu atât mai multă lumină cerească se revarsă asupra sufletului nostru. Şi, de fiecare dată când căutăm cu sinceritate şi de bunăvoie acea lumină, Îi arătăm lui Dumnezeu că suntem pregătiţi să primim mai multă lumină. Treptat, lucruri care înainte păreau neclare, întunecate şi vagi devin clare, luminoase şi cunoscute nouă” („Să primim o mărturie despre lumină şi adevăr”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 22).