Lecţia 101 Romani 8-11

Lecţia 101

Romani 8-11

Introducere

Pavel a propovăduit despre binecuvântările renaşterii spirituale şi supunerii faţă de voinţa Tatălui Ceresc. De asemenea, el a propovăduit despre respingerea legământului lui Dumnezeu de către Israel şi despre răspândirea Evangheliei printre neamuri.

Sugestii pentru predare

Romani 8

Pavel descrie binecuvântările de a fi renăscut spiritual

Începeţi lecţia adresând următoarele întrebări:

Ce este o moştenire?
Dacă aţi putea moşteni bunurile cuiva, ale cui bunuri le-aţi alege şi de ce?
Cine moşteneşte, de regulă, bunurile cuiva?

Rugaţi cursanţii să se gândească la binecuvântările pe care le poate primi cineva în calitate de moştenitor al tuturor bunurilor Tatălui Ceresc. Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Romani 8:1-18, să caute ce trebuie să facem pentru a moşteni toate bunurile pe care le are Tatăl Ceresc.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Romani 8:1, 5-7, 13. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a propovăduit Pavel despre faptul de a umbla „după lucrurile firii pământeşti” sau de a ceda tendinţei de a păcătui şi de a umbla după „lucrurile Duhului” (versetul 5).

Ce înseamnă a „[umbla] după lucrurile firii pământeşti” (versetul 6)? (A te concentra pe satisfacerea pasiunilor şi poftelor trupului fizic.)
Ce înseamnă a „[umbla] după lucrurile Duhului” (versetul 6)?

Explicaţi că a face să „moară faptele trupului” (versetul 13) înseamnă a învinge slăbiciunile, ispitele şi păcatele legate de trupurile noastre muritoare (vezi versetul 13. ).

Ce principiu putem învăţa din versetul 13 despre ceea ce ne poate ajuta să învingem tendinţa omului firesc de a păcătui? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Dacă urmăm influenţa Spiritului, putem învinge tendinţa omului firesc de a păcătui. Scrieţi acest principiu pe tablă).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Romani 8:14-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute modul în care Pavel se referă la cei care urmează Spiritul.

Cum se referă Pavel la cei care urmează Spiritul? (Explicaţi că, în acest context, fii înseamnă atât fii, cât şi fiice [vezi D&L 25:1].)

Subliniaţi expresia „duh de înfiere” (versetul 15). Explicaţi că, „duhul nostru”,versetul 16), însemnând trupurile noastre de spirit, a fost creat de Tatăl Ceresc, făcând literalmente din fiecare persoană un copil de spirit al Tatălui Ceresc. Totuşi, oamenii sunt renăscuţi spiritual sau înfiaţi ca fii şi fiice ale Sale în legământul Evangheliei făcând legăminte cu Dumnezeu prin rânduieli şi, apoi, respectând acele legăminte. Însoţirea Duhului Sfânt indică faptul că, asemenea oameni nu sunt doar copii de spirit ai lui Dumnezeu în virtutea creaţiei, ci sunt, de asemenea, copiii Săi de legământ.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Romani 8:17-18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce pot deveni copiii de legământ ai lui Dumnezeu.

Ce pot deveni copiii de legământ ai lui Dumnezeu? (Scrieţi pe tablă principiul următor lăsând un spaţiu liber în locul cuvântului credincioşi: Dacă suntem copiii de legământ credincioşi ai lui Dumnezeu, putem deveni moştenitori împreună cu Isus Hristos a tot ce are Tatăl Ceresc.)
Ce înseamnă a fi moştenitor împreună cu cineva? (A primi o moştenire egală cu alţi moştenitori.)
Ce trebuie să facă, potrivit celor relatate în versetul 17, copiii de legământ ai lui Dumnezeu pentru a deveni moştenitori împreună cu Hristos?

Explicaţi că să „suferim cu adevărat împreună cu [Isus Hristos]” (versetul 17) nu înseamnă că noi suferim la fel ca Salvatorul ca parte a sacrificiului Său ispăşitor. Ci, asemenea Salvatorului, noi trebuie să negăm tot ceea ce este necuvios, să ţinem poruncile şi să îndurăm cu credinţă opoziţia (vezi Matei 16:24; Traducerea lui Joseph Smith, Matei 16:26 [în Ghid pentru scripturi]). Adăugaţi cuvântul credincioşi pentru a completa principiul de pe tablă. Schiţaţi pe tablă un tabel cu trei coloane. Denumiţi prima coloană Cerinţe, coloana din mijloc Opoziţie şi a treia coloană Moştenire. Scrieţi răspunsurile cursanţilor la următoarele întrebări în coloanele corespunzătoare.

Care sunt unele dintre lucrurile pe care trebuie să le facem pentru a fi consideraţi copii de legământ credincioşi ai lui Dumnezeu?
Care sunt câteva exemple de opoziţie de care am putea avea parte în timp ce ne străduim să trăim precum copii de legământ credincioşi ai lui Dumnezeu?
Ce binecuvântări putem moşteni de la Tatăl Ceresc dacă ne străduim să trăim precum copii de legământ credincioşi ai Săi? (Un răspuns posibil este acela că putem deveni asemănători Tatălui Ceresc .)

Rugaţi cursanţii să se gândească la lista de pe tablă.

După ce aţi citit învăţăturile lui Pavel din versetul 18, cum credeţi că se pot compara cerinţele necesare pentru a deveni împreună moştenitori cu Hristos cu binecuvântările moştenite? De ce?

Explicaţi că, în Romani 8:19-30, citim despre faptul că Spiritul ne ajută în slăbiciunile noastre şi ne ajută să ştim pentru ce să ne rugăm. De asemenea, citim că Isus Hristos fost chemat în existenţa premuritoare pentru a fi Salvatorul copiilor lui Dumnezeu (vezi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, în limba engleză, Romani 8:29-30.

Notă. În Romani 8:29-30, cuvintele i-a… hotărât mai dinainte înseamnă i-a prerânduit sau chemat. Cursanţii vor studia unele dintre învăţăturile lui Pavel despre prerânduire în lecţia despre Efeseni 1.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Romani 8:28, 31-39. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute adevărurile pe care Pavel le-a propovăduit despre dragostea lui Dumnezeu în raport cu opoziţia, provocările şi suferinţele din timpul vieţii muritoare. Explicaţi că, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, în limba engleză, Romani 8:31, înlocuieşte expresia „[cine va] fi împotrivă” cu „birui”.).

Ce adevăr putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot identifica mai multe adevăruri, inclusiv pe următorul: Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, toate lucrurile vor conlucra pentru binele nostru. Prin Isus Hristos, putem depăşi toate încercările şi suferinţele din timpul vieţii muritoare. Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu, care se manifestă în ispăşirea lui Isus Hristos.)
Cum pot Isus Hristos şi învăţăturile Sale să ne ajute să biruim încercările şi suferinţele din timpul vieţii muritoare?
Gândindu-vă la provocările şi suferinţele cu care v-aţi confruntat în timpul vieţii muritoare, care declaraţii din aceste versete vă atrag atenţia în mod deosebit? De ce?
Cum aţi simţit dragostea lui Dumnezeu în mijlocul provocărilor şi suferinţelor?

Invitaţi cursanţii să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce simt că sunt îndemnaţi să facă, astfel încât, prin Isus Hristos, să poată birui provocările şi suferinţele. Încurajaţi-i să pună în practică ceea ce au scris.

Romani 9-11

Pavel propovăduieşte despre respingerea legământului lui Dumnezeu de către Israel şi despre răspândirea Evangheliei printre neamuri

Rugaţi cursanţii să se gândească cum ar răspunde în următoarele situaţii:

Îl însoţiţi pe episcopul vostru în vizită la un tânăr a cărui familie este activă în Biserică, dar el nu este. Când episcopul vostru încearcă cu blândeţe să-l ajute pe tânăr să înţeleagă consecinţele faptului de a nu trăi conform Evangheliei, tânărul spune: „Nu vă faceţi griji. Am fost botezat şi părinţii mei sunt activi. Dumnezeu nu-mi va refuza nicio binecuvântare”.
V-aţi împrietenit recent cu o tânără de altă credinţă. Ea v-a întrebat care sunt standardele conform cărora trăiţi. După ce aţi descris unele dintre standardele Domnului, ea spune: „Nu înţeleg de ce faci toate acestea. Tot ceea ce trebuie să faci pentru a fi salvat este să crezi în Isus Hristos”.

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Romani 9-11, să caute adevăruri care îi pot ajuta să înţeleagă ceea ce se cere pentru a primi binecuvântările Evangheliei.

Invitaţi un cursant să citească următoarea explicaţie despre învăţăturile lui Pavel din Romani 9-11:

Conform celor consemnate în Romani 9-11, Pavel a folosit termenii Israel şi israeliţi şi nu iudei când a discutat despre alegerile făcute de mulţi iudei. Uneori, copiii de legământ ai lui Dumnezeu sunt numiţi casa lui Israel. În Vechiul Testament, Dumnezeu a ales descendenţii lui Iacov sau Israel, pentru a fi parte a legământului Său cu Avraam (vezi Romani 9:4-5), care a inclus mari binecuvântări, cum ar fi Evanghelia, autoritatea preoţiei, viaţa eternă, posteritate eternă, o ţară a moştenirii şi responsabilitatea de a împărtăşi binecuvântările Evangheliei oamenilor din întreaga lume.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Romani 9:6, 8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a spus Pavel despre membrii casei lui Israel.

Ce credeţi că a vrut să spună Pavel prin expresia „nu toţi cei se coboară din Israel, sunt Israel” (versetul 6)? (Mulţi iudei credeau în mod greşit că descendenţa lor din Avraam le garanta binecuvântările legământului.)

Explicaţi că, în Romani 9:25-30, citim că Pavel a propovăduit că neamurile care s-au alăturat Bisericii pot primi toate binecuvântările legământului şi pot deveni neprihăniţi dând dovadă de credinţă în Isus Hristos.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Romani 9:31-33; 10:1-4. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute modul în care unii israeliţi, în zilele lui Pavel, au căutat să devină neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu. Explicaţi că „legea care să dea neprihănirea” (Romani 9:31) se referă la legea lui Moise; „piatra de poticnire” (Romani 9:32, 33) este Isus Hristos şi „neprihănirea pe care o dă Dumnezeu” (Romani 10:3) se referă la Isus Hristos şi Evanghelia Sa.

Conform celor arătate în Romani 9:31-33, cum au căutat unii israeliţii să devină neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu? (Prin îndeplinirea strictă a lucrărilor din legea lui Moise.)
Conform celor arătate în Romani 10:3-4, ce respinseseră acei israeliţi? (Pe Isus Hristos şi neprihănirea care a fost posibilă prin El.)

Explicaţi că, potrivit celor relatate în Romani 10:8-13, Pavel a prezentat modul în care poate fi obţinută „neprihănirea care se capătă prin credinţă” (Romani 9:30). Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Romani 10:8-13. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să caute cum se obţine această stare de neprihănire.

Ce trebuie să facă cineva pentru a obţine neprihănirea care vine prin credinţă?

Explicaţi că termenul grecesc tradus prin mărturiseşti în versetul 9 denotă o recunoaştere deschisă a acceptării sau a legământului, iar cuvântul grecesc tradus prin crezi indic[ angajamentul de a te încrede. Această încredere profundă în Salvator conduce oamenii spre recunoaşterea în mod deschis a faptului că Îl acceptă în modurile stabilite de El. Aceste moduri stabilite includ supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu, pocăinţa şi primirea rânduielilor necesare salvării, cum ar fi botezul şi darul Duhului Sfânt.

Conform celor arătate în învăţăturile lui Pavel, ce trebuie să facem dacă dorim să primim binecuvântările legămintelor lui Dumnezeu, inclusiv salvarea? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Dacă acceptăm şi ne supunem lui Isus Hristos şi Evangheliei Sale, putem primi binecuvântările legămintelor lui Dumnezeu şi putem fi salvaţi. Scrieţi acest principiu pe tablă).

Subliniaţi că unii oameni au folosit Romani 10:9, 13 pentru a pretinde că tot ceea trebuie să facem pentru a fi salvaţi este să mărturisim credinţa noastră în Isus Hristos. Amintiţi cursanţilor de situaţiile prezentate mai devreme în timpul lecţiei.

Cum vă pot ajuta adevărurile din această lecţie să răspundeţi în aceste situaţii?

Rezumaţi versetele care au mai rămas din Romani 10-11 şi explicaţi că Pavel a propovăduit că ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este esenţială pentru dezvoltarea credinţei în Hristos. El a folosit analogia altoirii de ramuri dintr-un măslin sălbatic într-un măslin cultivat pentru a reprezenta înfierea neamurilor în casa lui Israel (vezi, de asemenea, Iacov 5:3-14). De asemenea, el a propovăduit că Evanghelia va fi din nou oferită iudeilor.

Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile discutate în această lecţie.

Comentarii şi informaţii generale

Romani 8:14-17. „Suntem copii ai lui Dumnezeu”

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a depus mărturie despre moştenirea noastră divină în calitate de copii ai lui Dumnezeu:

„Tatăl vostru Ceresc vă cunoaşte pe nume şi ştie situaţiile voastre. El vă aude rugăciunile. El cunoaşte speranţele şi visele voastre, inclusiv temerile şi frustrările voastre. Şi ştie ce puteţi deveni prin credinţa în El. Datorită acestei moşteniri divine, voi împreună cu toate surorile şi fraţii voştri de spirit vă bucuraţi de o egalitate deplină înaintea Lui şi sunteţi împuternicite prin supunere să deveniţi moştenitoare de drept a împărăţiei Lui veşnice, «[moştenitoare ale] lui Dumnezeu şi împreună [moştenitoare] cu Hristos» [Romani 8:17]. Căutaţi să pătrundeţi semnificaţia acestor doctrine („Tinerelor fete”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 28).

„Scripturile vorbesc despre noi ca despre «copii ai lui Dumnezeu» în mai multe sensuri (Romani 8:16). Primul, fiecare fiinţă umană este literalmente un copil de spirit iubit al Tatălui Ceresc (vezi Maleahi 2:10; Faptele apostolilor 17:29; Evrei 12:9; «Familia: o declaraţie oficială către lume», Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129). Al doilea, noi suntem «renăscuţi» în calitate de copii ai lui Dumnezeu printr-o relaţie stabilită prin legământ când dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos, ne pocăim, suntem botezaţi şi primim Duhul Sfânt [şi alte rânduieli] (vezi Ioan 1:12; Galateni 3:26-29; Mosia 5:7; D&L 11:30; [D&L 84:33-38;] Moise 6:65-68)” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014],p. 348).

Spiritul nu confirmă doar că suntem copiii de legământ ai lui Dumnezeu, ci confirmă, de asemenea, spiritelor noastre că noi suntem literalmente copiii iubiţi ai lui Dumnezeu şi că am trăit în prezenţa Lui înainte să ne fi născut.

Romani 8:15. „Duh de înfiere”

„Înfierea era un lucru obişnuit în lumea romană şi a fost un concept cunoscut cititorilor lui Pavel. O persoană care înfia în mod legal pe cineva îi conferea acelei persoane toate drepturile şi privilegiile pe care le-ar fi avut un copil biologic. De aceea, când primim un «duh de înfiere» (Romani 8:15) prin intrarea în legământul Evangheliei, noi devenim copiii lui Dumnezeu şi «împreună moştenitori cu Hristos» (Romani 8:17)” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 348).

În Cartea lui Mormon, regele Beniamin a propovăduit, de asemenea, modul în care putem deveni „copii ai lui Hristos” (veziMosia 5:5-10). Preşedintele Joseph Fielding Smith a propovăduit că Isus Hristos, de asemenea, „devine Tatăl nostru”, deoarece El „ne oferă viaţă, viaţă eternă, prin ispăşirea pe care a înfăptuit-o pentru noi”. Preşedintele Smith a explicat: „Noi devenim copiii, fii şi fiice ale lui Isus Hristos, prin legămintele noastre de a fi supuşi Lui” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956],1:29).

Romani 8:31-32. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

Pavel a propovăduit că ispăşirea lui Hristos ne arată că «Dumnezeu [este] pentru noi şi S-a angajat faţă de noi şi pentru bunăstarea noastră eternă. Deoarece Dumnezeu Şi-a dat Singurul Său Fiu Născut pentru noi, putem fi asiguraţi că Dumnezeu va continua să lucreze pentru salvarea noastră şi să ne pregătească să fim moştenitori a tot ceea ce vrea să ne dea. În mod similar, vârstnicul Jeffrey R. Holland i-a îndemnat pe membrii Bisericii:

«Luând în considerare preţul de neînţeles al răstignirii şi ispăşirii Lui, vă promit că El nu ne va întoarce spatele acum… Dragi fraţi şi surori, oricare ar fi suferinţa dumneavoastră, vă rog, nu renunţaţi» («Lucruri stricate de reparat», Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 71)” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014],p. 350).

Romani 8:29-30; 9:11; 11:2, 5, 7, 28. Predestinare, prerânduire şi alegere

„În Romani 8:29-30, termenul grecesc tradus prin expresia hotărât mai dinainte înseamnă «a numi sau a stabili mai dinainte» şi se referă la prerânduirea primită de unii oameni, pe baza cunoaşterii dinainte a lui Dumnezeu, de a-L urma pe Isus Hristos şi a deveni asemănători Lui (vezi, de asemenea, Efeseni 1:3-4; 1 Petru 1:2). «Prerânduirea nu garantează că persoanele vor primi anumite chemări sau responsabilităţi. Astfel de ocazii se ivesc în această viaţă ca urmare a exercitării drepte a libertăţii de a alege, aşa cum prerânduirea este rezultatul neprihănirii din viaţa premuritoare» («Prerânduire», Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie[2004], p. 140; vezi, de asemenea, Alma 13:3-4)” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 350).

Bible Dictionary arată că alegerea este „un termen teologic care se referă, în general, la alegerea casei lui Israel de către Dumnezeu pentru a fi poporul de legământ cu privilegii şi responsabilităţi, pentru ca acesta să poată deveni un mijloc de binecuvântare pentru întreaga lume …

Aleşii sunt aleşi chiar «înainte de întemeierea lumii», dar niciunul nu este ales necondiţionat pentru viaţa eternă. Fiecare persoană trebuie să dea ascultare Evangheliei şi să primească rânduielile şi legămintele ei prin intermediul slujitorilor Domnului pentru a obţine salvarea. Dacă cineva este ales, dar nu slujeşte, se poate spune că alegerea sa a fost în zadar, după cum s-a exprimat Pavel în 2 Corinteni 6:1.

O «[alegere] prin har» despre care se vorbeşte în Romani. 11:1-5 face referire la situaţia cuiva din viaţa muritoare, adică, de a fi născut la un anumit moment, într-un loc şi în circumstanţe în care să poţi face cunoştinţă cu Evanghelia în condiţii prielnice. Această alegere a avut loc în existenţa premuritoare. Cei care sunt credincioşi şi sârguincioşi în Evanghelie în viaţa muritoare primesc o chemare şi mai de dorit în această viaţă şi devin aleşii lui Dumnezeu. Aceştia primesc promisiunea că vor primi plenitudinea slavei lui Dumnezeu în eternitate (D&L 84:33-41)” (; vezi, de asemenea,Alma 13:3-4).

Profetul Joseph Smith a explicat că „alegerea necondiţionată a persoanelor de a primi viaţa eternă [predestinare] nu a fost propovăduită de apostolii din vechime. Dumnezeu a ales sau predestinat ca toţi cei care aveau să fie salvaţi să fie salvaţi în Isus Hristos şi prin supunere faţă de Evanghelie” (în History of the Church, 4:360). Aceasta înseamnă că toţi oamenii care vor fi salvaţi vor primi salvarea prin ispăşirea lui Isus Hristos şi în niciun alt mod.

Romani 11:25. „Plenitudinea neamurilor sau numărul deplin al neamurilor”

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat ce se înţelege prin „plenitudinea neamurilor”:

„A fost o perioadă stabilită pentru iudei de a asculta cuvântul (Evanghelia) şi, apoi, o perioadă în care neamurile au avut prioritate în ascultarea cuvântului (sau Evangheliei). Perioada neamurilor este cea în timpul căreia Evanghelia ajunge la ei pentru că ei au fost aleşi să o primească, iar acest lucru va continua până când ei vor fi avut ocazia să accepte adevărul sau, cu alte cuvinte, până la plenitudinea neamurilor sau „numărul deplin al neamurilor”. Apoi, mesajul va ajunge din nou la iudei, însemnând la iudei ca naţiune şi ca popor” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:290).

Cu secole înainte ca Pavel să scrie epistolele sale, Nefi a propovăduit fraţilor săi că Evanghelia va fi adusă urmaşilor săi şi urmaşilor fraţilor săi prin plenitudinea neamurilor în zilele din urmă. Acest lucru le va da posibilitatea ca ei să „ajungă la cunoaşterea Mântuitorului lor, precum şi a punctelor adevărate ale doctrinei Lui, pentru ca ei să ştie cum să vină la El şi să fie salvaţi” (1 Nefi 15:14). Această adunare a seminţiei lui Lehi face parte din altoirea ramurilor naturale la arborele de măslin, precum au profeţit Pavel şi Zenos (vezi Romani 11:23-25; Iacov 5:52, 60, 63, 67-68).

Când îngerul Moroni i-a apărut profetului Joseph Smith, în anul 1823, Moroni a spus că „plenitudinea neamurilor va veni în curând” (Joseph Smith –Istorie 1:41).