Iacov 3

Introducere

Iacov i-a învăţat pe sfinţi despre importanţa faptului de a-şi controla modul de a vorbi. Apoi, el a pus în antiteză înţelepciunea lumii cu înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

Sugestii pentru predare

Iacov 3:1-12

Iacov îi învaţă pe sfinţi despre importanţa faptului de a-şi controla modul de a vorbi

Aduceţi un tub de pastă de dinţi la lecţie. Invitaţi un cursant să stoarcă toată pasta de dinţi din tub (sau rugaţi cursanţii să-şi imagineze acest scenariu). Rugaţi alt cursant să încerce să bage la loc în tub toată pasta de dinţi. După ce al doilea cursant se chinuie să facă acest lucru, adresaţi întrebarea:

În ce mod poate pasta de dinţi din acest exerciţiu să se asemene cu vorbele pe care le rostim?

Invitaţi cursanţii să se gândească dacă au spus vreodată ceva ce apoi au regretat. Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Iacov 3:1-12, să caute adevăruri care îi vor ajuta să-şi aleagă cuvintele cu înţelepciune.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 3:2-4 şi prima frază din Iacov 3:5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum i-a descris Iacov pe cei care nu îi jignesc pe ceilalţi cu vorbele lor. Explicaţi că Iacov a folosit cuvântul vorbire pentru a face referire la cuvintele pe care le rostim.

Cum i-a descris Iacov pe cei care îşi pot controla vorbele?

Puteţi arăta sau desena pe tablă desene cu frâul unui cal şi cârma unei corăbii. Puteţi explica faptul că un frâu (versetul 3) include zăbala, care este o bucată mică de metal pusă în gura calului, care este legată de frâu, permiţând călăreţului să mâne calul. În acest verset, cuvântul cârmă (versetul 4) se referă la cârma unei corăbii, care ajută pe cineva să cârmuiască sau să întoarcă o corabie.

Potrivit celor relatate de Iacov, ce au în comun frâul unui cal şi cârma unei corăbii? (Amândouă sunt relativ mici, dar amândouă conduc sau controlează entităţile mai mari de care sunt ataşate.)
În ce mod ne ajută comparaţia lui Iacov a limbii sau a cuvintelor pe care le rostim cu aceste obiecte să înţelegem puterea cuvintelor noastre?
Ce principiu putem identifica din aceste versete despre ce se poate întâmpla când învăţăm să ne controlăm limbajul? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Pe măsură ce învăţăm să ne controlăm limbajul, învăţăm să controlăm şi restul acţiunilor noastre.)
De ce faptul de a ne controla limbajul ne ajută să controlăm şi restul acţiunilor noastre?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, ultima propoziţie din Iacov 3:5 şi, de asemenea, Iacov 3:6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cu ce a mai comparat Iacov limbajul. ((delete this segment))

Cu ce a mai comparat Iacov limbajul nostru?
Ce aspecte din viaţa noastră pot fi „[aprinse de foc]” (versetul 6) sau periclitate de modul lipsit de înţelepciune în care ne folosim cuvintele?

Explicaţi că expresia „roata vieţii” din versetul 6 se referă la cursul vieţii unei persoane.

În ce mod influenţează cuvintele pe care le rostim cursul vieţii noastre?
În ce mod influenţează într-un mod pozitiv cursul vieţii noastre faptul de a face mici schimbări în felul în care vorbim? Dar pe cel al altora?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Iacov 3:7-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cu ce a mai comparat Iacov limbajul nostru.

Cu ce a mai comparat Iacov limbajul nostru? (Un animal care trebuie să fie îmblânzit [vezi versetele 7-8], „otravă de moarte” [versetul 8], un izvor care „[ţâşneşte] apă sărată nu poate da apă dulce” [versetele 11-12], un smochin care face măsline şi o viţă care face smochine [vezi versetul 12].)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă conţinutul acestor versete, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Evident, Iacov nu vrea să spună că limbile noastre sunt mereu păcătoase, nici că tot ce spunem este «plin de o otravă de moarte». Dar el spune clar că, cel puţin unele lucruri pe care le spunem pot fi distrugătoare, chiar veninoase – şi aceasta este o acuzaţie neplăcută pentru un sfânt din zilele urmă! Glasul care depune o mărturie profundă, rosteşte rugăciuni fierbinţi şi cântă imnurile Sionului poate fi acelaşi glas care ocărăşte şi critică, stânjeneşte şi înjoseşte, produce dureri şi distruge spiritul propriu şi al altora prin acestea …

Să încercăm să fim femei şi bărbaţi «desăvârşiţi» cel puţin în acest mod – să nu jignim prin cuvinte, sau într-o exprimare mai pozitivă, să vorbim într-o limbă nouă, limba îngerilor. Cuvintele noastre, ca şi faptele noastre, trebuie să fie pline de credinţă, speranţă şi caritate, cele trei mai imperative creştine de care are nevoie lumea de azi cu disperare. Cu asemenea cuvinte, rostite sub influenţa Spiritului, lacrimile pot fi şterse, inimile pot fi vindecate, vieţile pot fi înălţate, speranţa poate reveni, încrederea poate triumfa” („Limba îngerilor”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 16, 18).

Ce adevăr putem identifica în aceste versete despre cum ar trebui să vorbească cei care Îl urmează pe Dumnezeu? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Cei care Îl urmează pe Dumnezeu se străduiesc să-şi folosească limbajul în scopuri neprihănite, nu pentru a răspândi răul.)
De ce este o problemă serioasă dacă sfinţii din zilele din urmă îşi folosesc limbajul în scopuri rele sau pentru a răni sau jigni pe alţii?
Care sunt unele dintre lucrurile pe care le putem face într-un mod puţin mai „desăvârşit” (Iacov 3:2) atunci când ne alegem cuvintele?

Invitaţi cursanţii să explice cum le-ar îndruma faptul de a trăi potrivit adevărului pe care l-au identificat în Iacov 3:9-10 acţiunile într-una din situaţiile de mai jos.

Trimiteţi mesaje sau folosiţi site-urile de socializare.
Sunteţi un preot care binecuvântează împărtăşania duminica. La şcoală, prietenii tăi râd de un alt coleg.
Sunteţi o tânără fată care, în trecut, a vorbit urât despre o altă tânără fată din episcopia sau ramura ei.
Colegii tăi de echipă folosesc un limbaj vulgar.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea afirmaţie din broşura Pentru întărirea tineretului:

„Modul în care comunicaţi trebuie să reflecte cine sunteţi ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu. Limbajul curat şi inteligent este o dovadă a unei minţi limpezi şi sănătoase. Limbajul care înalţă, încurajează şi îi complimentează pe ceilalţi invită Spiritul să fie alături de voi. Cuvintele noastre, ca şi faptele noastre, trebuie să fie pline de credinţă, speranţă şi milostenie” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. 20).

Când v-au înălţat sau v-au încurajat cuvintele unei persoane?
Cum aţi fost binecuvântaţi pe măsură ce aţi încercat să înălţaţi sau să încurajaţi pe alţii cu propriile cuvinte?

Invitaţi cursanţii să scrie un ţel în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor despre ce vor face pentru a-şi controla mai bine limbajul şi a-l folosi în scopuri neprihănite. Invitaţi-i să acţioneze pe parcursul săptămânii viitoare potrivit lucrurilor pe care le-au scris.

Iacov 3:13-18

Iacov pune în antiteză înţelepciunea lumii cu înţelepciunea care vine de la Dumnezeu

Rezumaţi Iacov 3:13–18 explicând că Iacov a pus în antiteză înţelepciunea lumii cu înţelepciunea care vine de la Dumnezeu. Înţelepciunea lumii duce la „tulburare” (versetul 16) şi „duh de ceartă” (versetul 14), în timp ce înţelepciunea „de sus” este „curată” şi „plină de îndurare” (versetul 17).

Depuneţi mărturie despre principiile predate în cadrul lecţiei de astăzi.

Comentarii şi informaţii generale

Iacov 3:2. „Nu greşeşte cineva în vorbire”

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a avertizat cu privire la pericolul de a vorbi în mod negativ şi a vorbit despre nevoia de a fi mai pozitivi atunci când vorbim:

„Vorbind despre aceasta, presupun că fiecare înţelege că vorbirea negativă vine din gândirea negativă, inclusiv din gândirea negativă despre noi înşine. Ne vedem propriile greşeli, vorbim – sau cel puţin gândim – critic despre noi înşine şi, în scurt timp, aşa vom vedea pe toţi şi totul. Devenim incapabili să vedem lucrurile bune, precum lumina soarelui, trandafirii, promisiunea speranţei sau a fericirii. În scurt timp, noi şi toţi cei din jurul nostru suntem nenorociţi…

Ar trebui să cinstim afirmaţia Salvatorului: «[Bucuraţi-vă]» [Matei 14:27; Marcu 6:50; Ioan 16:33]. (Într-adevăr, mi se pare că am putea fi mai vinovaţi de încălcarea acelei porunci decât de încălcarea aproape a oricărei alta!) Vorbiţi plini de speranţă. Vorbiţi cu încurajări, inclusiv despre dumneavoastră. Încercaţi să nu vă plângeţi şi să jeliţi neîncetat” („Limba îngerilor”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 17-18).

Iacov 3:10. „Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul”

Vârstnicul Robert S. Wood, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat despre puterea cuvintelor noastre de a-i binecuvânta pe alţii şi pe noi:

„Cuvintele şi expresiile noastre nu sunt neutre, deoarece ele indică cine suntem şi influenţează persoana care vom deveni …

Ce spunem şi modul în care ne prezentăm nu doar că ne trădează personalitatea, ci ne-o şi modelează, îi modelează pe cei din jurul nostru şi, în cele din urmă, modelează întreaga noastră societate. În fiecare zi, fiecare dintre noi este implicat în faptul de a ascunde lumina sau de a alunga întunericul. Am fost chemaţi să invităm lumina şi să fim o lumină, să ne sfinţim şi să-i edificăm pe alţii …

Când vorbim şi acţionăm, trebuie să ne întrebăm dacă expresiile şi cuvintele noastre sunt menite să invite puterile cerului în viaţa noastră şi să-i invite pe toţi să vină la Hristos. Trebuie să tratăm lucrurile sacre cu pioşenie. Trebuie să eliminăm din conversaţiile noastre lucrurile lipsite de modestie, necorespunzătoare, violente, ameninţătoare, jignitoare sau false. Apostolul Petru a spus: «Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră» (1 Petru 1:15). Expresia în toată purtarea voastră se referă nu doar la limbaj, ci şi la tot comportamentul nostru” („Limba îngerilor”, Ensign, ian. 2000, p. 83, 84).