Lecţia 143 Iacov 4-5

Lecţia 143

Iacov 4-5

Introducere

Iacov i-a sfătuit pe sfinţi să se împotrivească diavolului, să se apropie de Dumnezeu şi să îndure, cu răbdare, suferinţele în timp ce aşteaptă cea de-a Doua Venire a Salvatorului. El a propovăduit că cei bolnavi trebuie „să cheme pe presbiterii Bisericii” (Iacov 5:14) pentru ca ei să le slujească. Iacov a propovăduit, de asemenea, despre importanţa faptului de a-i ajuta pe păcătoşi să se pocăiască.

Sugestii pentru predare

Iacov 4

Iacov îi sfătuieşte pe sfinţi să se apropie de Dumnezeu şi să se împotrivească diavolului

Invitaţi cursanţii să se gândească la un membru al familiei sau la un prieten faţă de care se simt apropiaţi.

La cine v-aţi gândit? De ce vă simţiţi apropiaţi de această persoană?
Cum aţi devenit apropiaţi de această persoană?

Rugaţi cursanţii să se gândească cât de apropiaţi se simt de Dumnezeu.

Cum vor fi binecuvântate vieţile noastre dacă avem o relaţie solidă cu Dumnezeu?

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Iacov 4, să caute adevăruri care îi pot ajuta să-şi întărească relaţia cu Dumnezeu.

Rezumaţi Iacov 4:1-3 explicând că Iacov i-a mustrat pe sfinţi pentru că au cedat dorinţelor lumeşti.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 4:4. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle în legătură cu ce tip de prietenie i-a avertizat Iacov pe sfinţi. Explicaţi că vrăjmăşie înseamnă ostilitate sau ură.

În legătură cu ce tip de prietenie i-a avertizat Iacov pe sfinţi?
Ce credeţi că înseamnă a „[fi] prieten cu lumea”? (Dacă este necesar, explicaţi că sfatul lui Iacov din versetul 4 nu înseamnă că trebuie să evităm să ne asociem cu persoane care nu sunt membre ale Bisericii. Ci faptul că trebui să evităm să acceptăm învăţăturile neadevărate şi dorinţele, standardele şi practicile ticăloase ale lumii.
Potrivit celor relatate de Iacov, ce li se întâmplă celor care se împrietenesc cu cei lumeşti?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 4:6-8 şi să afle ce i-a sfătuit Iacov pe sfinţi să facă.

Ce i-a sfătuit Iacov pe sfinţi să facă?
În ce mod ne ajută faptul de a ne supune lui Dumnezeu să ne împotrivim diavolului?
Potrivit celor relatate în versetul 8, ce trebuie să facem dacă dorim să fim mai aproape de Dumnezeu? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Când ne apropiem de Dumnezeu, El Se va apropia de noi.)
Ce putem face pentru a ne apropia de Dumnezeu? (Întocmiţi, pe tablă, o listă cu răspunsurile cursanţilor.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă un mod în care ne putem apropia de Dumnezeu, subliniaţi sfaturile lui Pavel de a „[ne curăţi] mâinile” şi „inimile” (Iacov 4:8). Explicaţi că, în scripturi, mâinile pot reprezenta faptele noastre, iar inima, dorinţele noastre.

Cum credeţi că ne ajută faptul de a avea mâinile şi inima curate să ne apropiem de Dumnezeu?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 4:9-12, 17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească alte sfaturi pe care Iacov le-a dat sfinţilor pentru a-i ajuta să se apropie de Dumnezeu. Explicaţi că expresia „râsul vostru să se prefacă în tânguire” (versetul 9) se referă la faptul de a avea întristare după voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte păcatul.

Ce alte sfaturi a mai oferit Iacov care pot ajuta pe cineva să se apropie de Dumnezeu?
Potrivit celor relatate în versetul 17, ce a propovăduit Iacov că este un păcat? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Dacă ştim să facem bine, dar alegem să nu facem, comitem un păcat.)
De ce credeţi că este un păcat faptul de a şti lucrurile bune pe care trebuie să le facem şi de a alege să nu le facem?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui James E. Faust, care a slujit în cadrul Primei Preşedinţii:

„Mă tem că cele mai mari păcate ale noastre sunt păcatele făcute prin omisiune. Acestea sunt unele dintre lucrurile cele mai însemnate ale legii despre care Salvatorul a spus că nu trebuie să le lăsăm nefăcute [vezi Matei 23:23]. Acestea sunt faptele atente şi grijulii pe care nu reuşim să le facem şi ne simţim atât de vinovaţi pentru că am neglijat să le facem.

Îmi amintesc că atunci când eram copil şi eram la fermă în timpul arşiţei verii, bunica mea, Mary Finlinson, ne gătea mesele delicioase pe un cuptor cu lemne încins. Când se golea cutia cu lemne de lângă cuptor, bunica o lua în linişte, se ducea afară pentru a o umple din nou luând leme de cedru din grămada de afară şi aducea cutia grea şi plină înapoi în casă. Am fost atât de insensibil şi interesat de conversaţia din bucătărie, încât am stat acolo şi am lăsat-o pe bunica mea preaiubită să umple din nou cutia de lemne din bucătărie. Mă simt ruşinat şi am regretat această omisiune tot restul vieţii mele. Sper ca într-o zi să pot să îi cer iertare” („The Weightier Matters of the Law: Judgment, Mercy, and Faith”, Ensign, nov. 1997, p. 59).

Ce faptă bună a neglijat preşedintele Faust să facă atunci când era tânăr băiat? Cum s-a simţit din cauza aceasta?
Care sunt exemple de păcate săvârşite prin omisiune care ne împiedică să ne apropiem mai mult de Dumnezeu?
Ce ne împiedică să facem faptele bune pe care Evanghelia lui Isus Hristos ne învaţă să le facem?
Când aţi simţit că v-aţi apropiat de Domnul făcând lucrurile bune pe care aţi fost învăţaţi să le faceţi?

Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce vor face pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu. Încurajaţi-i să acţioneze conform tuturor îndemnurilor pe care le primesc.

Iacov 5

Iacov îi învaţă pe sfinţi să îndure cu răbdare suferinţele şi îi instruieşte pe cei bolnavi să-i cheme pe presbiteri (se numesc vârstnici în zilele noastre)

Rezumaţi Iacov 5:1-6 explicând că Iacov i-a condamnat pe bogaţii care şi-au folosit în mod greşit averea şi i-au persecutat pe cei drepţi. El i-a avertizat că urmau să aibă parte de suferinţă şi judecată.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Iacov 5:7-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a spus Iacov sfinţilor să facă pe măsură ce vor avea parte de suferinţe în timp ce aşteaptă a Doua Venire a lui Isus Hristos.

Potrivit celor relatate în versetele 7-8, ce le-a spus Iacov sfinţilor să facă în timp ce aşteaptă a Doua Venire a Salvatorului?
Potrivit celor relatate în versetul 10, la cine se puteau uita sfinţii ca exemple de oameni care au îndurat cu răbdare suferinţele lor?
Care sunt câteva exemple de profeţi din scripturi care au îndurat cu răbdare suferinţele lor?

Explicaţi că, în Iacov 5:13-16, sunt consemnate sfaturile lui Iacov pentru cei bolnavi şi suferinzi. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, scenariul următor:

Un prieten spune: „Mă simt groaznic. Îmi este rău de mai bine de o săptămână. Am fost la doctor şi am luat medicamente, dar nu mă simt deloc mai bine. Nu mai ştiu ce să fac”.

Rugaţi cursanţii să se gândească ce i-ar spune acestui prieten. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 5:13-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce sfaturi le-a dat Iacov celor bolnavi şi suferinzi.

Ce sfaturi le-a dat Iacov celor bolnavi şi suferinzi?
Ce le-a spus Iacov presbiterilor să facă pentru cei bolnavi? (Să slujească celor bolnavi prin autoritatea preoţiei şi să îi ungă cu ulei.)

Explicaţi că vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că, atunci „când vârstnicii ung o persoană bolnavă şi pecetluiesc ungerea, ei deschid zăgazurile cerurilor pentru ca Domnul să reverse binecuvântările pe care El le doreşte pentru persoana suferindă” („Vindecarea bolnavilor”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 48).

Pe lângă puterea preoţiei, ce a mai spus Iacov că putea să-i salveze sau să-i vindece pe cei bolnavi? („Rugăciunea făcută cu credinţă” [Iacov 5:15].)
Ce adevăr putem învăţa de la Iacov despre modul în care pot fi vindecaţi cei bolnavi? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Prin intermediul rugăciunii rostite cu credinţă şi al puterii preoţiei, cei bolnavi pot fi vindecaţi. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest adevăr, oferiţi, pe o foaie de prezentare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi şi invitaţi membrii fiecărei echipe să citească această declaraţie împreună, cu glas tare. Rugaţi-i să afle ce ne-a învăţat vârstnicul Oaks despre rugăciunea rostită cu credinţă şi despre puterea vindecătoare a preoţiei.

„În timp ce exercităm puterea de netăgăduit a preoţiei lui Dumnezeu şi preţuim promisiunea Sa că El ne va auzi şi va răspunde la rugăciunile rostite cu credinţă, trebuie să ne amintim mereu că puterea vindecătoare a preoţiei şi credinţa nu pot aduce un rezultat care este în dezacord cu voinţa Celui a Cărui preoţie este …

Până şi slujitorii Domnului, în timp ce exercită puterea Sa divină într-o împrejurare în care există suficientă credinţă pentru vindecare, nu pot oferi o binecuvântare a preoţiei care va face ca persoana să fie vindecată, dacă acea vindecare nu este voinţa Domnului.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, cunoscând dragostea Sa măreaţă şi cunoaşterea Sa supremă cu privire la ce este cel mai bine pentru bunăstarea noastră eternă, noi ne încredem în El. Primul principiu al Evangheliei este credinţa în Domnul Isus Hristos, iar credinţa înseamnă încredere… Am simţit aceeaşi încredere în cuvintele tatălui unei adolescente speciale care a murit de cancer. El a declarat: «Credinţa familiei noastre este în Isus Hristos şi aceasta nu depinde de rezultate». Aceste învăţături sunt adevărate. Facem tot ce putem pentru vindecarea unei persoane dragi nouă, iar, apoi, ne încredem în Domnul pentru a obţine un rezultat” („Vindecarea bolnavilor”, p. 50).

Cum ne ajută învăţăturile vârstnicului Oaks să înţelegem puterea vindecătoare a preoţiei?
De ce este important ca, în ceea ce priveşte credinţa noastră în Isus Hristos, aceasta să nu depindă de rezultatul unei binecuvântări a preoţiei?

Invitaţi cursanţii să se gândească la experienţe în care ei sau oameni pe care îi cunosc au fost binecuvântaţi prin intermediul rugăciunii rostite cu credinţă şi a puterii preoţiei. Rugaţi cursanţii să împărtăşească modul în care aceste experienţe le-au întărit credinţa şi mărturia. (Amintiţi-le să nu împărtăşească nimic care este prea personal sau sacru.)

În versetul 15, subliniaţi legătura dintre vindecarea celor bolnavi şi iertarea păcatelor. Tipul de umilinţă şi credinţă necesare pentru ca noi să fim vindecaţi din punct de vedere fizic este acelaşi tip de umilinţă şi credinţă necesare pentru a primi iertare (vezi Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, a doua ediţie, [1966], p. 297-298).

Rezumaţi Iacov 5:17-20 explicând că Iacov l-a menţionat pe profetul Ilie drept exemplu de persoană care a folosit puterea rugăciunii rostite cu ardoare. De asemenea, el i-a sfătuit pe sfinţi să îi ajute pe cei păcătoşi să se pocăiască.

Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile predate în această lecţie.

Comentarii şi informaţii generale

Iacov 4:8. „Curăţiţi-vă mâinile… curăţiţi-vă inima”

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum putem avea mâinile şi inima curate:

„Mâinile devin nevinovate prin procesul înlăturării omului firesc şi prin biruirea păcatului şi a influenţelor rele din viaţa noastră, prin ispăşirea Salvatorului. Inimile devin curate pe măsură ce primim puterea Sa întăritoare de a face bine şi de a deveni mai buni” („Mâini nevinovate şi o inimă curată”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 82).

Iacov 5:15. „Dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate”

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat legătura dintre vindecarea celor bolnavi şi iertarea păcatelor:

„Persoana care, prin credinţă, devotament, neprihănire şi demnitate personală, este demnă să fie vindecată este, de asemenea, demnă să aibă aprobarea justificatoare a Spiritului pentru cursul vieţii ei şi păcatele îi sunt iertate, despre acest lucru depunând mărturie faptul că aceasta beneficiază de însoţirea Spiritului, de care nu ar avea parte dacă ar fi nedemnă” (Mormon Doctrine, a doua ediţie, [1966], p. 297-298).

Iacov 5:20. „Va acoperi o sumedenie de păcate”

„Iacov a propovăduit că, atunci când un păcătos este convertit şi primeşte rânduielile necesare salvării, păcatele sale sunt «[acoperite]» – ascunse sau iertate – prin ispăşirea lui Isus Hristos şi el este salvat de la moartea spirituală” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 499).

De asemenea, cel care ajută o altă persoană să se convertească la Evanghelia lui Isus Hristos primeşte mari binecuvântări. Preşedintele Spencer W. Kimball ne-a învăţat:

„Prin această muncă misionară de salvare a sufletelor altora, o persoană ajunge în punctul în care se salvează şi se sfinţeşte pe sine …

Motivaţia corespunzătoare pentru munca misionară de orice fel, precum şi pentru toată slujirea din Biserică, este, desigur, dragostea pentru semenii noştri, dar întotdeauna o astfel de lucrare are anumite efecte asupra propriei vieţi. Astfel, pe măsură ce devenim instrumente în mâinile lui Dumnezeu schimbând viaţa altora, viaţa noastră este inevitabil mai bună. O persoană nu poate ajuta pe altcineva să ajungă în vârful dealului fără ca şi ea să urce acolo” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 205).