Lecţia 70 Ioan 10

Lecţia 70

Ioan 10

Introducere

Isus ne-a învăţat că El este Păstorul cel Bun şi că urma să Îşi dea viaţa pentru oile Sale. El a depus, de asemenea, mărturie că Tatăl Ceresc Îi oferise putere asupra morţii. Unii oameni L-au acuzat pe Isus de blasfemie pentru că a proclamat că El este Fiul lui Dumnezeu.

Sugestii pentru predare

Ioan 10:1-24

Isus ne învaţă că El este Păstorul cel Bun şi că Îşi va da viaţa pentru poporul Său

Invitaţi un cursant să vină în faţa clasei. Legaţi cursantul la ochi şi, apoi, aduceţi mai multe seturi de scripturi, inclusiv pe cel al cursantului legat la ochi. Rugaţi-l să pună mâna pe fiecare set de scripturi şi să încerce să spună care este al lui. După ce cursantul încearcă aceasta, întrebaţi:

De ce ai putut (sau nu) să stabileşti care sunt scripturile tale?
Dacă te-aş ruga să pui mâna pe feţele tuturor colegilor tăi de clasă, pe câţi dintre ei crezi că i-ai identifica în mod corect? (Nu rugaţi cursantul să facă acest lucru.)

Invitaţi cursantul să se dezlege la ochi şi să se întoarcă la locul său. Explicaţi că un păstor din Orientul Mijlociu a fost întrebat odată cât de bine îşi cunoaşte oile. El a răspuns: „Dacă m-aţi lega la ochi şi m-aţi duce la oricare dintre oile mele şi m-aţi lăsa doar să pun mâna pe faţa ei, v-aş putea spune imediat dacă este a mea sau nu” (G. M. Mackie, Bible Manners and Customs [fără dată], p. 35).

Dacă aţi fi păstor, de ce credeţi că ar fi nevoie să vă cunoaşteţi oile din turma voastră la fel de bine ca acest păstor?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 10:14 şi să afle cum S-a numit Isus pe El Însuşi. Rugaţi-i să vă spună ce au aflat. Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie: Isus Hristos este Păstorul cel Bun.

De ce credeţi că „Păstorul cel Bun” este un titlu potrivit pentru Salvator?

Îndemnaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Ioan 10, să caute adevăruri care ne învaţă în ce mod este Salvatorul Păstorul nostru cel Bun.

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cadrul cultural al fragmentului Ioan 10:1-5, explicaţi că, în zilele Salvatorului, păstorii îşi conduceau turna la hrană, apă şi adăpost în timpul zilei. Noaptea, mai mulţi păstori îşi adunau fiecare turma într-un staul comun. Un staul este o peşteră sau un ţarc înconjurat de pereţi de piatră care au ghimpi ascuţiţi deasupra pentru a preveni intrarea animalelor sălbatice.

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi membrii fiecărei echipe să citească, împreună, cu glas tare, Ioan 10:1-5 şi să afle ce face un păstor bun. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să spună ce au aflat. Scrieţi răspunsurile lor pe tablă, sub afirmaţia Isus Hristos este Păstorul cel Bun. (Răspunsurile pot include următoarele: El intră pe uşă, Îşi cheamă oile pe nume şi merge înaintea lor.)

Potrivit celor relatate în versetul 3, cum îşi conduce păstorul oile în afara staulului?
Potrivit celor relatate în versetele 4-5, de ce îl urmează oile doar pe păstorul lor?
Cum i-a numit Salvatorul pe cei care încearcă să intre în staul pe altă cale în afară de uşă?

Explicaţi că fariseii erau printre oamenii cărora Isus le vorbea (vezi Ioan 9:41).

În ce mod erau fariseii precum nişte hoţi, tâlhari şi străini în staul?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 10:6 şi să afle reacţia fariseilor la învăţătura Salvatorului. Rugaţi-i să vă spună ce au aflat.

Explicaţi că, aşa cum este consemnat în Ioan 10:7-16, Salvatorul a continuat să propovăduiască despre diferenţele dintre El şi farisei. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, versetele 7-10 şi, apoi, Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru acest verset: „Toţi cei ce au venit înainte de Mine şi nu au depus mărturie despre Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei”. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să găsească învăţăturile lui Isus din aceste versete.

Ce alte cunoştinţe referitoare la hoţi ne oferă Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru versetul 8?
La ce credeţi că S-a referit Salvatorul când a spus: „Eu sunt Uşa” (versetele 7, 9)?

Explicaţi că, „în Israel, păstorii stăteau la intrarea în staul şi examinau fiecare oaie la intrare, tratând rănile dacă era cazul. După ce oile se adunau în staul înainte de venirea nopţii, păstorul se culca la intrare, blocând-o, astfel încât prădătorii sau hoţii să nu le poată face rău oilor” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 231-232).

În ce mod sunt faptele acestor păstori asemănătoare cu ceea ce face Salvatorul pentru noi?
În ce mod credeţi că oferă Salvatorul viaţă „din belşug” (Ioan 10:10) celor care Îl urmează?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 10:11-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce altceva a mai spus Salvatorul că fac păstorii buni. Subliniaţi faptul că principalul scop al muncii celui plătit este acela de a primi bani.

Invitaţi câţiva cursanţi să vină la tablă şi să scrie, sub afirmaţia Isus Hristos este Păstorul cel Bun, tot ce au mai aflat despre Păstorul cel Bun. (Răspunsurile pot include următoarele: Îşi dă viaţa pentru oile Sale, Îşi cunoaşte oile şi acestea Îl cunosc pe El.)

Ce este dispus să facă un păstor, iar o persoană plătită nu?
Ce adevăr despre Salvator putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Fiind Păstorul cel Bun, Isus Hristos ne cunoaşte pe fiecare în parte şi Şi-a dat viaţa pentru noi. Scrieţi acest adevăr pe tablă, sub afirmaţia Isus Hristos este Păstorul cel Bun.)

Amintiţi cursanţilor de păstorul din Orientul Mijlociu care îşi cunoştea atât de bine fiecare oaie.

Cât de bine credeţi că vă cunoaşte Salvatorul?
Cum poate fi afectat modul în care trăiţi zi de zi de înţelegerea faptului că Salvatorul vă cunoaşte şi a fost dispus să Îşi dea viaţa pentru voi?

Explicaţi că, după ce Salvatorul ne-a învăţat că urma să Îşi dea viaţa pentru noi, El a indicat un alt lucru pe care avea să-l facă. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 10:16. Rugaţi membrii clasei să afle ce a mai spus Salvatorul că urma să facă pentru oile Sale (adică poporul Său).

Ce a spus Salvatorul că urma să facă pentru oile Sale?
Ce sugerează acest verset despre locul în care se află oile Sale?

Explicaţi că Salvatorul îi învăţa pe iudeii din Ierusalim despre faptul că avea să îi viziteze pe copiii lui Dumnezeu din alte locuri, să îi înveţe Evanghelia Sa şi să îi aducă pe aceştia la turma Sa (Biserica Sa). Explicaţi faptul că scriptura Cartea lui Mormon oferă mai multe informaţii despre acest verset.

Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 15:15-17, 21; 16:1-3. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie această referinţă pe marginea propriilor scripturi, lângă Ioan 10:16.

Cum ne ajută aceste versete să înţelegem mai bine Ioan 10:16? (Expresia „alte oi” se referă la nefiţi şi la triburile pierdute, nu la neamuri.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 10:17-18 şi să caute o doctrină despre Salvator. Invitaţi-i să spună ce au găsit. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice următoarea doctrină: Fiind literalmente Fiul lui Dumnezeu, Isus avea putere să Îşi dea viaţa şi s-o ia înapoi. Încurajaţi cursanţii să marcheze cuvintele din aceste versete care ne învaţă această doctrină.)

De ce avea Salvatorul atât capacitatea de a muri, cât şi de a învia după ce murea? (De la mama Sa, Maria, o femeie muritoare, Isus a moştenit viaţa muritoare, inclusiv capacitatea de a muri. De la Elohim, Tatăl Său, El a moştenit nemurirea, puterea de a trăi veşnic. Astfel, El a moştenit capacitatea de a muri şi de a învia, lucruri care I-au fost necesare pentru a putea înfăptui ispăşirea. [Vezi lecţia despre Matei 1-2.])

Rezumaţi Ioan 10:19-24 explicând că, după ce Salvatorul a propovăduit aceste lucruri, oamenii aveau păreri diferite cu privire la cine era Isus. Ei s-au apropiat de Isus la templu şi au încercat să-L convingă să proclame adevărata Sa identitate, aceea de Hristos.

Ioan 10:25-42

Isus proclamă faptul că este Fiul lui Dumnezeu

Invitaţi un alt cursant să vină în faţa clasei. Legaţi cursantul la ochi şi, apoi, rugaţi mai mulţi cursanţi să spună, pe rând, un anumit cuvânt (de exemplu, „păstor”). Rugaţi cursantul legat la ochi să asculte fiecare persoană rostind cuvântul şi să afle dacă poate să recunoască, după glas, persoana care vorbeşte.

De ce ar putea unele glasuri să fie mai uşor de recunoscut decât altele?

Spuneţi cursantului să se dezlege la ochi şi să se întoarcă la locul său. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 10:25-30. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute răspunsul Salvatorului la cererea oamenilor de a le spune dacă era sau nu Hristosul.

Cum le-a descris Salvatorul pe oile Sale? (Oile Salvatorului ascultă glasul Său şi vin după El.)
Potrivit celor relatate în versetul 28, ce vor primi cei care ascultă glasul Salvatorului şi vin după El?
Ce principiu putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot identifica diverse principii, dar asiguraţi-vă că îl accentuaţi pe următorul: Dacă ajungem să cunoaştem glasul Păstorului celui Bun şi Îl urmăm, El ne va conduce la viaţa veşnică. Scrieţi acest principiu pe tablă, sub afirmaţia Isus Hristos este Păstorul cel Bun. Sugeraţi cursanţilor să scrie acest principiu pe marginea propriilor scripturi, lângă Ioan 10:27-28.)

Amintiţi membrilor clasei de al doilea cursant legat la ochi şi de capacitatea sa de a recunoaşte glasurile colegilor săi de clasă.

Ce putem face pentru a ajunge să recunoaştem glasul Salvatorului? (Vezi, de asemenea, D&L 18:34-36.)
Ce aţi făcut pentru a fi mai familiarizaţi cu glasul Salvatorului?
În ce moduri putem arăta că Îl urmăm pe Salvator?

Acordaţi cursanţilor timp să cugete asupra modurilor în care pot asculta mai bine glasul Salvatorului şi Îl pot urma. În jurnalele lor pentru studiul scripturilor, invitaţi-i să scrie fie (1) un obiectiv de a asculta cu mai multă atenţie glasul Salvatorului şi moduri concrete în care vor face acest lucru, fie (2) un obiectiv de a urma mai bine glasul Său şi cum planifică să facă aceasta.

Rezumaţi Ioan 10:31-42 explicând că, după ce Salvatorul a depus mărturie că El şi Tatăl Său sunt una, conducătorii iudeilor au căutat să-L omoare cu pietre, acuzându-L de blasfemie. Însă, El a răspuns acuzaţiilor aduse citând Psalmii 82:6, în care se spune: „Eu am zis: «Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt»”. Apoi, Salvatorul i-a întrebat pe iudei de ce Îl acuzau de blasfemie când El a spus că este Fiul lui Dumnezeu, având în vedere faptul că scripturile spun că noi suntem copiii lui Dumnezeu şi că putem şi să devenim dumnezei.

Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile şi principiile predate în Ioan 10 şi încurajând cursanţii să le pună în practică.

Comentarii şi informaţii generale

Ioan 10:30. „Eu şi Tatăl una suntem”

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a clarificat înţelesul declaraţiei conform căreia Salvatorul şi Tatăl sunt una:

„Primul şi cel mai important articol de credinţă al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din urmă este: «Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Veşnic, şi în Fiul Său, Isus Hristos, şi în Duhul Sfânt» [Articolele de credinţă 1:1]. Noi credem că aceste trei personaje divine, care constituie o singură Dumnezeire, sunt unite în scop, în mod de a acţiona, în mărturie, în misiune. Noi credem că Ei sunt plini de aceleaşi sentimente divine de milă şi dragoste, dreptate şi har, răbdare, iertare şi mântuire. Eu cred că este corect să spun că noi credem că Ei sunt una în fiecare aspect semnificativ şi etern imaginabile, cu excepţia faptului că nu credem că Ei sunt trei persoane combinate într-o singură esenţă, o idee trinitară care nu a fost niciodată declarată în scripturi pentru că nu este adevărată” („Singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care El L-a trimis”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 40).

Vârstnicul B. H. Roberts, din Preşedinţia celor Şaptezeci, ne-a ajutat să înţelegem logica Salvatorului în a respinge acuzaţiile de hulă ale fariseilor:

„Trebuie ştiut că, în conversaţia pe care tocmai am menţionat-o, când Isus era acuzat de faptul că S-a făcut pe Sine Dumnezeu, El nu a negat acuzaţia, ci, dimpotrivă, le-a atras atenţia asupra faptului că Dumnezeu, în legea dată lui Israel, a spus unora dintre ei – «voi sunteţi dumnezei». Mai mult, Isus a argumentat că, dacă cei asupra cărora a venit cuvântul lui Dumnezeu erau numiţi dumnezei în legea iudaică şi scriptura în care era scris acest lucru nu putea fi dezminţită, şi anume adevărul nu putea fi negat sau contrazis [declarat fals sau nul] – de ce să se plângă iudeii când El, adică Hristos, care fusese sfinţit de Dumnezeu Tatăl, Se numea pe Sine Fiul lui Dumnezeu?” (New Witnesses for God, 3 volume [1909-1911], 1:465-466).

Ioan 10:27. „Oile Mele ascultă glasul Meu… şi ele vin după Mine”

Preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat despre diverse moduri în care putem auzi glasul Salvatorului:

„Dacă suntem demni, atunci Domnul ne va îndruma – printr-o apariţie personală sau prin propriul glas ori auzind glasul Său în mintea noastră sau prin impresii trimise inimii şi sufletului nostru. Şi, o, cât de recunoscători trebuie să fim dacă Domnul ne dă un vis în care ni se revelează frumuseţile eternităţii sau primim o avertizare sau o îndrumare pentru a fi mângâiaţi! Da, dacă trăim astfel, Domnul ne va îndruma spre salvarea noastră şi în beneficiul nostru” (Teachings of Presidents of the Church: Harold B. Lee [2000], p. 51-52).

Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat cum putem să-L urmăm pe Salvator:

„Cum Îl urmăm pe Salvator? Exercitându-ne credinţa. Crezând în El. Crezând în Tatăl nostru Ceresc. Crezând în faptul că Dumnezeu vorbeşte oamenilor de pe pământ în ziua de azi.

Îl urmăm pe Salvator pocăindu-ne de păcatele noastre, suferind din cauza lor şi abandonându-le.

Îl urmăm pe Salvator intrând în apele botezului şi primind iertare pentru păcatele noastre; Îl urmăm atunci când primim darul Duhului Sfânt şi permitem acestei influenţe să ne inspire, să ne înveţe, să ne îndrume şi să ne aline.

Cum Îl urmăm pe Salvator? Supunându-ne Lui. El şi Tatăl nostru Ceresc ne-au dat porunci – nu pentru a ne pedepsi sau a ne chinui – ci pentru a ne ajuta să avem parte de plenitudinea bucuriei, atât în această viaţă, cât şi în eternităţile care vor urma, în vecii vecilor” („Veniţi după Mine”, Ensign, iul. 2002, p. 16-17).