Bibliotecă
Lecţia 78 Ioan 18-19

Lecţia 78

Ioan 18-19

Introducere

După ce conducătorii iudei L-au prins şi interogat pe Isus, L-au dus la Pilat pentru a fi judecat şi condamnat. Pilat a consimţit ca Isus să fie răstignit, deşi era convins de nevinovăţia lui Isus. Când era pe cruce, Salvatorul a lăsat-o pe mama Sa în grija apostolului Ioan. După ce a fost răstignit, trupul lui Isus a fost pus într-un mormânt.

Sugestii pentru predare

Ioan 18:1-32

Isus este prins şi interogat de conducătorii iudei, care, apoi, Îl duc la Pilat

Scrieţi, pe tablă, următoarea întrebare:

Când ne este cel mai greu să ne îngrijim de bunăstarea altora?

Invitaţi mai mulţi cursanţi să explice cum ar răspunde la întrebarea scrisă pe tablă.

Explicaţi că Isus Hristos şi dregătorul roman Pilat au ales să-şi stabilească priorităţi diferite sau să preţuiască lucruri diferite în timpul evenimentelor descrise în Ioan 18-19. Scrieţi, pe o parte a tablei, Preocupările lui Isus şi, pe cealaltă, Preocupările lui Pilat. Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Ioan 18-19, să caute un adevăr care îi poate ajuta să ştie ce preocupări ar trebui să aibă prioritate în vieţile lor.

Rezumaţi Ioan 18:1-3 explicând că, după ce Isus a suferit în Grădina Ghetsimani, Iuda Iscarioteanul a venit cu aprozi ai preoţilor celor mai de seamă şi ai fariseilor pentru a-L prinde pe Isus.

  • Dacă aţi şti că un grup de aprozi înarmaţi s-ar apropia pentru a vă aresta şi, în final, pentru a vă condamna la moarte, cum aţi reacţiona?

Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Ioan 18:4-11 şi Luca 22:50-51. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a reacţionat Isus când a sosit acest grup.

  • Ce le-a spus Isus celor care au venit să-L prindă? (Puteţi explica faptul că termenul aceştia, din Ioan 18:8, şi termenul aceia, din Ioan 18:9, se referă la apostolii care erau cu Isus.)

  • Potrivit celor relatate în aceste versete, care erau preocupările lui Isus Hristos? (Pe măsură ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, sub „Preocupările lui Isus Hristos”, următoarele expresii: protejarea apostolilor Săi, vindecarea urechii robului, a face voia Tatălui Ceresc.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, rezumatul de mai jos al fragmentului scriptural Ioan 18:12-32.

Isus le-a permis aprozilor să-L prindă. Ei L-au dus la Ana, unul dintre conducătorii iudei şi, apoi, la Caiafa, marele preot care a căutat să-L condamne pe Isus la moarte. Petru şi un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Când trei persoane diferite l-au întrebat pe apostolul Petru dacă este unul dintre ucenicii lui Isus, el a negat de fiecare dată că Îl ştia pe Isus. După ce Caiafa L-a interogat pe Isus, conducătorii iudei L-au dus la Pilat, dregătorul roman al provinciei Iudea, pentru a fi judecat şi condamnat. În Ierusalim, doar romanii puteau pronunţa o condamnare la moarte.

Explicaţi că este posibil ca această judecată să fi avut loc în Fortăreaţa Antonia, din apropierea templului. (Puteţi invita cursanţii să studieze harta 12 „Ierusalimul în timpul lui Isus” din Ghidul pentru scripturi şi să caute Fortăreaţa Antonia [notată cu numărul 3 pe hartă].)

Ioan 18:33–19:16

Isus Hristos este judecat înaintea lui Pilat

Invitaţi doi cursanţi să citească, cu glas tare, cuvintele Salvatorului şi pe cele ale lui Pilat, consemnate în Ioan 18:33-37. (Puteţi invita aceşti cursanţi, înainte de începerea lecţiei, să găsească replicile pe care le vor citi.) Dumneavoastră puteţi fi naratorul sau puteţi invita un alt cursant să aibă acest rol. În timp ce cursanţii citesc părţile care le-au fost desemnate, rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a dorit Pilat să ştie despre Isus.

  • Potrivit celor relatate în Ioan 18:33, ce a vrut Pilat să ştie despre Isus?

Explicaţi că Isus a fost acuzat de conducătorii iudei că S-a declarat împăratul iudeilor, deoarece, dacă Isus Se declara împărat, avea să fie acuzat de revoltă sau trădare împotriva guvernului roman (vezi Ioan 19:12), un delict pedepsit cu moartea.

  • Ce i-a explicat Isus lui Pilat? (Împărăţia Sa nu era „din lumea aceasta” [Ioan 18:36] şi că El a venit pe pământ „să [mărturisească] despre adevăr” [Ioan 18:37].)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 18:38-40 şi să afle la ce concluzie a ajuns Pilat cu privire la Isus.

  • La ce concluzie a ajuns Pilat cu privire la Isus? (El a spus: „Nu găsesc nicio vină în El” [versetul 38].)

  • Potrivit celor relatate în versetul 39, ce a făcut Pilat pentru a încerca să-L elibereze pe Isus?

Rezumaţi Ioan 19:1-5 explicând că ostaşii romani L-au bătut pe Isus şi L-au batjocorit. Apoi, Pilat L-a adus pe Isus în faţa oamenilor.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 19:4, 6 şi să afle ce le-a repetat Pilat iudeilor („Nu găsesc nicio vină în El”).

  • Având în vedere insistenţa lui Pilat referitoare la faptul că nu găsea nicio vină în Isus, ce credea el că trebuia făcut?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 19:7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-au spus conducătorii iudei lui Pilat cu privire la Isus.

Invitaţi cursanţii care au citit cuvintele lui Pilat, pe cele ale lui Isus, precum şi pe cele ale naratorului să-şi reia rolurile şi să citească, cu glas tare, din Ioan 19:8-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a reacţionat Pilat când a auzit că Isus spusese că este Fiul lui Dumnezeu.

  • Cum a reacţionat Pilat atunci când conducătorii iudei i-au zis că Isus spusese că este Fiul lui Dumnezeu?

  • Dacă aţi fi fost în locul lui Pilat, cum v-aţi fi simţit după ce aţi fi auzit ce a spus Isus despre puterea voastră în calitate de dregător? De ce?

Explicaţi că afirmaţia lui Isus, consemnată în versetul 11 referitoare la faptul că „un mai mare păcat” era comis de conducătorii iudei, sugerează că, dacă Pilat ar fi cedat solicitării mulţimii şi ar fi ordonat ca Isus să fie răstignit, Pilat ar fi fost vinovat de păcat, dar nu în aceeaşi măsură ca cei care au căutat, în mod activ, moartea lui Isus.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 27:19 şi să afle ce a fost sfătuit Pilat de soţia lui. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 19:12-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a căuta Pilat să facă în privinţa lui Isus şi cum au reacţionat iudeii.

  • Potrivit celor relatate în versetul 12, ce a căutat Pilat să facă?

  • Ce i-au spus conducătorii iudei lui Pilat când au aflat că acesta dorea să Îl elibereze pe Isus?

Amintiţi-le cursanţilor că Cezar era împăratul roman care îi conferise lui Pilat funcţia de dregător al Iudeii. De mai multe ori înainte, Pilat a poruncit soldaţilor romani să ucidă iudei şi a pângărit câteva dintre tradiţiilor lor religioase sacre. Faptele lui Pilat fuseseră raportate lui Cezar şi acesta îl mustrase pe Pilat (vezi capitolul 34, nota 7, în James E. Talmage, Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 648-649).

  • Ce s-ar fi putut întâmpla cu Pilat dacă iudeii i-ar fi raportat că acesta nu este „prieten” cu Cezar (versetul 12)? (Dacă Cezar suspecta că Pilat nu îi era loial, i-ar fi putut revoca puterea şi funcţia de dregător.)

Explicaţi că Pilat trebuia să aleagă între protejarea propriilor interese şi eliberarea Salvatorului, despre care ştia că era nevinovat.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 19:16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a ales Pilat să facă.

  • Ce a ales Pilat să facă?

  • Ce indică această alegere cu privire la posibilele preocupări ale lui Pilat? (Pe măsură ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, sub „Preocupările lui Pilat”, următoarele expresii: propria persoană, funcţia sa şi puterea sa.)

  • Ce principiu putem desprinde din hotărârea lui Pilat de a-şi concentra atenţia asupra propriilor interese şi nu asupra eliberării Salvatorului, despre care ştia că este nevinovat? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Faptul de a ne concentra atenţia asupra propriilor interese şi nu asupra a ceea ce este drept ne va face să păcătuim.)

  • Care sunt unele dintre situaţiile în care am putea fi ispitiţi să ne concentrăm atenţia asupra propriilor interese şi nu asupra a ceea ce este drept?

  • Ce putem face pentru a învinge ispita de a ne concentra atenţia asupra propriilor interese şi nu asupra a ceea ce este drept?

Invitaţi cursanţii să caute ce pot învăţa despre caracterul lui Hristos în comparaţie cu caracterul lui Pilat pe măsură ce studiază ultimele momente din viaţa muritoare a lui Isus Hristos.

Ioan 19:17-42

Isus este răstignit şi trupul Său este pus într-un mormânt

Rezumaţi Ioan 19:17-24 explicând că Salvatorul Şi-a dus crucea pe Golgota, unde a fost răstignit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 19:25-27. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cine a fost de faţă la răstignirea lui Isus.

  • Cine stătea în apropierea crucii când Isus a fost răstignit? (După ce cursanţii răspund, explicaţi că expresia „ucenicul, pe care [Isus îl] iubea” [versetul 26] se referă la apostolul Ioan, cunoscut şi drept Ioan cel Iubit.)

  • Potrivit celor relatate în versetele 26-27, pentru cine era îngrijorat Isus atunci când atârna pe cruce? Ce l-a instruit pe Ioan să facă? (Să aibă grijă de mama Sa ca şi cum ar fi fost chiar mama lui Ioan.) Pe tablă, sub „Preocupările lui Isus Hristos”, scrieţi bunăstarea mamei Sale.)

Dacă este posibil, oferiţi cursanţilor câte un exemplar al declaraţiei de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, această declaraţie.

Bednar, David A.

„Adevăratul nostru caracter moral este revelat… de puterea de a discerne suferinţa altor oameni atunci când şi noi suferim; de abilitatea de a detecta foamea altora când şi nouă ne este foame şi de puterea de a ajuta şi a avea compasiune faţă de agonia spirituală a altora când ne confruntăm cu propriile probleme spirituale. Astfel, ne arătăm adevăratul caracter preocupându-ne de bunăstarea altora şi ajutându-i pe alţii atunci când răspunsul nostru natural şi instinctiv este de a ne concentra asupra propriilor probleme şi dificultăţi. Dacă o asemenea trăsătură este, cu adevărat, cel mai important criteriu în ceea ce priveşte caracterul moral, atunci, Salvatorul lumii este exemplul perfect al unui asemenea caracter consecvent şi caritabil” („The Character of Christ” [simpozion religios în cadrul Universităţii Brigham Young - Idaho, 25 ian. 2003], p. 2-3).

  • Ţinând cont de ceea ce am învăţat din Ioan 18-19 despre caracterul Salvatorului, ce putem face pentru a urma exemplul Său? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Putem urma exemplul Salvatorului alegând să-i ajutăm pe alţii chiar şi atunci când şi noi avem nevoie de ajutor.)

  • Cum putem să învingem dorinţa de a fi preocupaţi, înainte de toate, de propria persoană şi să alegem să-i ajutăm pe alţii chiar şi atunci când şi noi avem nevoie de ajutor?

  • Când aţi văzut pe cineva urmând exemplul Salvatorului alegând să-i ajute pe alţii chiar şi atunci când acea persoană avea şi ea nevoie de ajutor?

Vă puteţi împărtăşi mărturia despre Isus Hristos şi exemplul perfect pe care ni l-a oferit de a acorda o prioritate mai mare nevoilor altora decât celor proprii. Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce vor face pentru a urma exemplul Salvatorului.

Rezumaţi Ioan 19:28-42 explicând că, după moartea lui Isus, Iosif din Arimatea i-a cerut lui Pilat trupul lui Isus. Iosif şi Nicodim au pregătit, apoi, trupul Salvatorului şi l-au pus în mormântul pe care Iosif îl dăruise.

Comentarii şi informaţii generale

Ioan 18:5-8. „Eu sunt!”

„Aceste cuvinte, [«Eu sunt»], sunt traduse din expresia din limba greacă egō eimi, folosite în multe alte locuri în Ioan făcând referire la divinitatea lui Isus Hristos… După ce Salvatorul a spus aceste cuvinte, ostaşii şi aprozii «s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ» (Ioan 18:6), «aparent, fără să-i poată face vreun lucru lui Isus fără să le fie permis acest lucru» (Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 1:780). «Demnitatea simplă şi forţa blândă, dar irezistibilă a prezenţei lui Hristos s-au dovedit a fi mai viguroase decât braţele puternice şi armele violenţei» (James E. Talmage, Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 615). Acest detaliu ne arată că Salvatorul avea puterea de a-i învinge pe cei care voiau să-L închidă, dar că S-a predat voluntar pentru a fi închis şi răstignit” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 256).

Ioan 19:12, 16. De ce a luat Pilat o hotărâre despre care ştia că este greşită?

Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a ajutat să înţelegem mai bine de ce Pilat a luat o hotărâre despre care ştia că este greşită:

„Care a foste cauza slăbiciunii lui Pilat? El era reprezentantul împăratului, procuratorul imperial cu autoritatea de a răstigni sau a salva; oficial, el era un autocrat. Convingerea sa cu privire la nevinovăţia lui Hristos şi dorinţa sa de a-L salva de la răstignire nu pot fi puse la îndoială. De ce a şovăit, ezitat şi pregetat Pilat şi, apoi, a acţionat contrar conştiinţei şi voinţei sale? Deoarece, până la urmă, el era mai mult sclav decât liber. El era în slujba trecutului său. El ştia că, dacă iudeii aveau să-l denunţe la Roma, corupţia, cruzimea şi extorcările sale, precum şi crimele nejustificate pe care le cauzase aveau să se întoarcă împotriva sa. El era conducătorul roman, dar oamenii asupra cărora exercita oficial stăpânire se bucurau când Pilat li se supunea pentru că îl ameninţau că aveau să-l denunţe superiorului său, Tiberius ” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 641).

Vârstnicul Talmage a mai spus că „Pilat a ştiut ce era drept, dar nu a avut curajul moral de a face acest lucru” (capitolul 34, nota 7 în Jesus the Christ, p. 648).

Ioan 19:31-36. „Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească [fluierele] picioarelor celor răstigniţi”

Uneori, cei care erau răstigniţi trăiau în chinuri mai multe zile înainte de a muri. După ce persoanele răstignite mureau, era obiceiul romanilor de a lăsa trupurile pe cruce pentru a descuraja potenţialii delincvenţi. Totuşi, legea lui Moise interzicea lăsarea trupurilor criminalilor să atârne peste noapte într-un copac (vezi Deuteronom 21:22-23). De asemenea, în cazul răstignirii lui Isus, a doua zi era sabatul. Astfel, conducătorii iudei, dorind ca trupurile să fie luate de pe cruci înainte de începerea sabatului, la apus, au căutat să grăbească moartea celor trei bărbaţi de pe cruci cerând să le fie zdrobite fluierele picioarelor. Acest lucru ar fi cauzat apariţia durerilor în piept şi ar fi împiedicat respiraţia, deoarece victimele nu-şi mai puteau folosi picioarele pentru a-şi susţine greutatea. După ce au zdrobit fluierele picioarelor celorlalţi doi bărbaţi răstigniţi, ostaşii romani au văzut că Isus murise deja şi nu mai era nevoie să-I zdrobească fluierele picioarelor.

Acest moment important de pe cruce a împlinit o profeţie din Vechiul Testament: „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme” (Psalmii 34:20). Mai mult, Domnul îi instruise pe israeliţi să nu rupă oasele mieilor de Paşte, care prefigurau sacrificiul lui Isus în calitate de Miel al lui Dumnezeu (vezi Exodul 12:46).