Lecţia 80 Ioan 21

Lecţia 80

Ioan 21

Introducere

Domnul înviat S-a arătat ucenicilor Săi când pescuiau. Pe mal, Isus a mâncat cu ucenicii Săi şi l-a invitat pe Petru să-şi arate dragostea faţă de Domnul păscând oile Sale. Isus a prezis atât martiriul lui Petru, cât şi translatarea lui Ioan.

Sugestii pentru predare

Ioan 21:1-17

Domnul înviat Se arată unora dintre ucenicii Săi la Marea Tiberiadei (Marea Galileii)

Desenaţi, pe tablă, o inimă mare.

Invitaţi cursanţii să vină la tablă şi să scrie, în interiorul inimii, două sau trei dintre lucrurile lor preferate. Explicaţi că acestea pot include oameni, bunuri materiale sau activităţi.

După ce cursanţii termină, puteţi scrie câteva dintre lucrurile dumneavoastră preferate.

Rezumaţi Ioan 21:1-2 explicând că, după ce L-au văzut pe Domnul înviat de două ori, Petru şi unii dintre ceilalţi ucenici erau pe malul Mării Galileii (numită, de asemenea, Marea Tiberiadei). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 21:3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a hotărât Petru să facă.

Ce activitate credeţi că ar fi adăugat Petru la lista noastră de pe tablă cu lucruri preferate? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pescuit în interiorul inimii de pe tablă.)
Cât timp au petrecut Petru şi ceilalţi ucenici pescuind? Câţi peşti au prins?

Rugaţi cursanţii să se gândească la sentimentele pe care le-au avut Petru şi ceilalţi ucenici după o lungă noapte de pescuit fără rezultate.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 21:4-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce s-a întâmplat în dimineaţa următoare.

Cine era pe mal?
L-au recunoscut ucenicii pe Isus iniţial?
Ce instrucţiuni le-a dat Isus?
Ce s-a întâmplat după ce au urmat instrucţiunile lui Isus?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Cu doar trei ani înainte, aceşti bărbaţi pescuiseră în aceleaşi ape. Şi, atunci, conform scripturii, «toată noaptea [au] trudit, şi [n-au] prins nimic» [Luca 5:5]. Dar un seamăn galilean de pe ţărm le-a strigat să-şi arunce mrejele şi au prins «o aşa de mare mulţime de peşti» [Luca 5:6], încât li s-au rupt mrejele, peştele prins umplând cele două corăbii atât de mult, încât acestea au început să se scufunde.

Acum, se întâmpla din nou” („Cea dintâi şi cea mai mare poruncă”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 83-84).

Cum i-a ajutat această a doua prindere de peşte miraculoasă pe ucenici să-şi dea seama cine era pe mal?
Ce aţi fi crezut sau ce aţi fi simţit dacă aţi fi fost pe corabie cu ucenicii?

Rezumaţi Ioan 21:7-14 explicând că, atunci când ucenicii se străduiau să ridice mreaja plină cu peşte în corabie, Ioan a declarat că bărbatul de pe mal era Domnul. Petru s-a aruncat nerăbdător în mare şi a înotat spre Isus, iar ceilalţi au rămas în corabie. Când ucenicii au ajuns la mal, Isus pregătea masa pentru ei.

Explicaţi că vârstnicul Jeffrey R. Holland a oferit mai multe comentarii cu privire la această relatare învăţându-ne că, după ce Petru şi ceilalţi ucenici au luat masa cu Salvatorul, Isus „[a privit] spre corăbiile lor mici şi avariate, spre mrejele lor uzate şi la uluitoarea grămadă de 153 de peşti” („Cea dintâi şi cea mai mare poruncă”, p. 84) şi, apoi, a vorbit cu Petru.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 21:15-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle întrebarea pe care Isus i-a adresat-o lui Petru de mai multe ori. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze ceea ce află.

Ce întrebare i-a adresat Isus lui Petru de trei ori?
Când Isus a întrebat „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” (versetul 15), la cine credeţi că făcea referire termenul aceştia? (Isus ar fi putut face referire la mulţimea de peşti sau alte lucruri asociate vieţii unui pescar. Scrieţi, pe tablă, aproape de inimă, următoarea întrebare: Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?)
Cum a reacţionat Petru?
Cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost în locul lui Petru şi Isus v-ar fi întrebat de trei ori dacă Îl iubiţi?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă de ce a adresat Isus această întrebare de trei ori, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Holland:

„În acest moment este posibil ca Isus să fi spus (şi aici vă reamintesc că aceste cuvinte nu se găsesc în scripturi) ceva de genul: «Petru, atunci de ce eşti aici? De ce suntem din nou pe acelaşi ţărm, lângă aceleaşi mreje, purtând aceeaşi conversaţie? Nu a fost evident atunci la fel ca acum faptul că, dacă vreau peşte, pot să prind peşte? Eu am nevoie, Petru, de ucenici − şi am nevoie de ei pentru totdeauna. Am nevoie de cineva care să-Mi hrănească oile şi să-Mi salveze mieluşeii. Am nevoie de cineva care să predice Evanghelia Mea şi să apere religia Mea. Am nevoie de cineva care Mă iubeşte, Mă iubeşte într-adevăr şi care îndrăgeşte ceea ce m-a împuternicit Tatăl din Ceruri să fac… Deci, Petru, pentru a doua oară şi presupun că pentru ultima dată, îţi cer să laşi în urmă toate aceste lucruri şi să te duci să predici şi să mărturiseşti, să lucrezi şi să slujeşti cu loialitate până în ziua în care vor face cu tine exact ceea ce au făcut cu Mine»” („Cea dintâi şi cea mai mare poruncă” p. 84).

Ce principiu putem învăţa din experienţa lui Petru? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Dacă Îi iubim pe Salvator şi pe Tatăl Ceresc mai mult decât orice altceva, vom paşte oile Lor.)
Cine sunt oile Tatălui Ceresc şi ale lui Isus Hristos? În ce moduri le putem paşte?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Aceasta este chemarea adresată de Hristos fiecărui creştin astăzi: «Paşte mieluşeii Mei… Paşte oile mele» – împărtăşiţi Evanghelia cu cei tineri şi cei bătrâni, ridicaţi-i, binecuvântaţi-i, alinaţi-i, încurajaţi-i şi edificaţi-i, în special pe cei care gândesc şi cred diferit de noi” („Să fim creştini mai asemănători lui Hristos”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 91).

Pentru a ajuta membrii clasei să înţeleagă ce legătură au ei cu acest principiu, invitaţi trei cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, scenariile de mai jos. (Puteţi adapta aceste scenarii în funcţie de nevoile şi interesele cursanţilor dumneavoastră.) După citirea fiecărui scenariu, adresaţi întrebările de mai jos.

Un grup de băieţi invită un tânăr băiat să stea cu ei în timpul prânzului, iar el speră să devină prietenul lor. În timpul conversaţiei, unul dintre băieţii din grup începe să facă glume, în public, pe seama unui alt băiat.
Unei tinere fete îi place foarte mult să joace fotbal. Ea alocă multe ore pe săptămână fotbalului şi are puţin timp pentru alte lucruri, precum seara în familie şi studiul personal din scripturi.
Un tânăr băiat a fost foarte ocupat cu activităţi şcolare şi extracuriculare. Toată săptămână, a aşteptat ca, vineri seară, să poată petrece puţinul său timp liber cu prietenii. Chiar înainte de a-l suna pe unul dintre ei în acea seară, colegul său de învăţători de acasă îl sună pentru a afla dacă îl poate însoţi să ajute cu nevoie urgentă una dintre familiile care le sunt desemnate.

Ce alegeri poate să facă această persoană?
Ce ar putea face această persoană pentru a-şi arăta dragostea faţă de Domnul? În ce mod ar arăta acea faptă dragoste faţă de Domnul?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Holland:

„Dragi fraţi şi surori, eu nu ştiu sigur care va fi experienţa noastră în ziua judecăţii, dar voi fi foarte surprins dacă, la un moment dat, în timpul acelei conversaţii, Dumnezeu nu ne va adresa aceeaşi întrebare adresată de Hristos lui Petru: «Mă iubeşti?»” („Cea dintâi şi cea mai mare poruncă”, p. 84).

Împărtăşiţi-vă mărturia despre importanţa faptului de a alege să Îi iubim pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos mai mult decât orice altceva şi de a arăta acea dragoste prin faptul de a paşte oile Lor.

Faceţi referire la acea listă cu lucruri din inima desenată pe tablă şi la întrebarea scrisă lângă acestea: „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?”. Subliniaţi cuvântul aceştia şi invitaţi cursanţii să răspundă la următoarele întrebări în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

Dacă Isus v-ar adresa această întrebare, la ce anume din viaţa voastră credeţi că S-ar referi prin termenul „aceştia”?
Cum aţi răspunde la întrebarea Sa?
Cum vă veţi arăta dragostea faţă de Domnul?

Ioan 21:18-25

Isus prezice martiriul lui Petru şi translatarea lui Ioan

Rezumaţi Ioan 21:18-21 explicând că Isus a profeţit că, atunci când Petru urma să îmbătrânească, El avea „[să îşi întindă] mâinile” (versetul 18) şi să fie dus acolo unde nu va dori să meargă. Tradiţia spune că Petru a murit răstignit. Totuşi, se spune că Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, deoarece nu se considera demn să moară în acelaşi mod ca Salvatorul (vezi Joseph Fielding Smith, Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 3:151-152).

După ce a auzit această profeţie, Petru a întrebat ce avea să se întâmple cu apostolul Ioan, cunoscut şi drept Ioan cel Iubit. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 21:22-23. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a răspuns Salvatorul la întrebarea lui Petru.

Ce a învăţat Petru despre Ioan?

Explicaţi că termenul rămână, din versetul 22, înseamnă a rămâne în viaţă pe pământ. Astfel, Ioan avea să rămână pe pământ ca fiinţă translatată până la a Doua Venire a lui Isus Hristos. Fiinţele translatate sunt „persoane care sunt schimbate, astfel încât să nu aibă experienţa durerii sau a morţii, până la învierea lor în viaţa nemuritoare” (Ghid pentru scripturi, „Fiinţe schimbate” scriptures.lds.org).

Potrivit celor relatate în versetul 22, asupra căror lucruri a vrut Isus ca Petru să-şi concentreze atenţia în loc să se gândească la ce avea să se întâmple cu Ioan?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 21:24-25. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a dorit Ioan să afle toată lumea când şi-a încheiat consemnarea.

Ce a dorit Ioan să afle toată lumea când şi-a încheiat consemnarea?

Scrieţi, pe tablă, următoarele întrebări:

Dintre toate consemnările lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan, ce povestire, eveniment sau învăţătură din slujirea din viaţa muritoare a Salvatorului a avut cel mai mare impact asupra voastră? De ce?

Invitaţi cursanţii să cugete asupra propriilor răspunsuri la aceste întrebări. Puteţi porni, în linişte, o înregistrare a unui imn, precum „Urmaţi-Mă” (Imnuri, nr. 74) şi puteţi lăsa cursanţii să-şi verifice caietele pentru seminar sau jurnalele pentru studiul scripturilor cu scopul de a-şi aminti adevărurile pe care le-au învăţat. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să vină în faţa clasei şi să împărtăşească răspunsurile lor.

Puteţi încheia lecţia depunând mărturie despre veridicitatea relatărilor despre slujirea din viaţa muritoare a lui Isus Hristos şi despre ispăşirea Sa, scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Comentarii şi informaţii generale

Ioan 21:1-19. Cea dintâi şi cea mai mare poruncă

Pentru mai multe comentarii cu privire la conversaţia dintre Isus şi Petru, aşa cum este consemnată în Ioan 21, citiţi cuvântarea vârstnicului Jeffrey R. Holland, „Cea dintâi şi cea mai mare poruncă” (Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 83-85).

Ioan 21:22-23. „Să rămână până voi veni Eu”

„La începutul slujirii Sale în viaţa muritoare, Salvatorul a spus: «Unii [dintre] cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa» (Matei 16:28). Hristosul înviat a prezis că Ioan urma să fie unul dintre cei care aveau să împlinească profeţia şi să «[rămână]» pe pământ până la următoarea Sa venire (vezi Ioan 21:22-23). O relatare mai amănunţită a acestei conversaţii dintre Salvator, Petru şi Ioan se găseşte în secţiunea 7 din Doctrină şi legăminte, care este «o versiune tradusă a înregistrării făcute pe pergament de către Ioan şi ascunsă de el însuşi» (D&L 7, introducerea secţiunii). Această revelaţie clarifică faptul că Ioan I-a cerut Salvatorului «putere asupra morţii, ca să [poată să trăiască] şi să [aducă] suflete la [El]» şi, drept răspuns, Salvatorul i-a oferit lui Ioan puterea de a trăi până la a Doua Sa Venire (vezi D&L 7:1-3). Astfel, Ioan a devenit o fiinţă «translatată». Asemenea fiinţe sunt «schimbate, astfel încât să nu aibă experienţa durerii sau a morţii, până la învierea lor în viaţa nemuritoare» (Ghid pentru scripturi, «Fiinţe schimbate»; scriptures.lds.org). Pentru mai multe informaţii despre fiinţe translatate, vezi 3 Nefi 28:4-40, fragment în care se afirmă faptul că trei ucenici nefiţi au avut parte de aceeaşi schimbare ca şi Ioan (vezi 3 Nefi 28:6)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 271).

În luna iunie a anului 1831, profetul Joseph Smith ne-a învăţat că Ioan slujea, în acel moment, printre cele zece triburi pierdute (vezi History of the Church, 1:176). În afara acestei declaraţii, nu ştim nimic specific despre slujirea lui Ioan în calitate de fiinţă translatată. Nu este înţelept să faceţi speculaţii pe tema locului în care s-ar putea afla Ioan sau ce a înfăptuit acesta.