Lecţia 46

Luca 5

Introducere

După ce au prins în mod miraculos o mulţime de peşti cu ajutorul Salvatorului, Petru, Iacov şi Ioan au lăsat totul pentru a-L urma pe Salvator şi a deveni pescari de oameni. Isus a vindecat un lepros şi un bărbat paralizat. El l-a chemat pe Matei să fie ucenic şi a propovăduit că El a venit pentru a-i chema pe cei păcătoşi la pocăinţă. Isus a propovăduit, de asemenea, pilda vinului nou în burdufuri vechi.

Sugestii pentru predare

Luca 5:1-11

Domnul îi cheamă pe Petru, Iacov şi Ioan să devină pescari de oameni

Scrieţi următoarea întrebare pe tablă: Când aţi fost rugat să faceţi ceva fără să ştiţi toate motivele pentru care făceaţi acel lucru? Rugaţi cursanţii să se gândească la întrebare şi invitaţi câţiva dintre ei să-şi împărtăşească experienţele.

• De ce ar putea fi dificil să urmezi instrucţiuni fără să înţelegi motivele pentru care îţi sunt date?

• Ce porunci sau sfaturi din partea conducătorilor Bisericii ar putea fi greu de urmat pentru unii tineri dacă ei nu înţeleg în totalitate motivele pentru care le sunt date? (Puteţi enumera răspunsurile cursanţilor pe tablă.)

Invitaţi cursanţii să caute în Luca 5:1-11 un principiu care îi poate ajuta atunci când nu înţeleg în totalitate de ce li se cere să urmeze sfatul sau poruncile Domnului.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Luca 5:1-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ceea ce i-a cerut Salvatorul lui Simon (Petru) după ce şi-a încheiat predica. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat. (Dacă este necesar, subliniaţi că termenul pescuire se referă la prinderea de pradă sau peşte.)

• Ce i-a spus Simon Salvatorului cu privire la eforturile lor precedente de a prinde peşte?

• La ce s-a gândit, probabil, Simon când Salvatorul i-a spus să-şi arunce mrejele din nou, având în vedere experienţa pe care o avusese?

• Ce a spus Simon, lucru care a arătat că avea încredere în Domnul?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 5:6-9 şi rugaţi membrii clasei să caute ce s-a întâmplat când Simon a făcut ceea ce-i ceruse Domnul.

• Ce s-a întâmplat când Simon a făcut ceea ce-i ceruse Domnul?

• Ce principiu putem învăţa din dorinţa lui Simon de a face ceea ce i-a cerut Domnul chiar dacă nu a înţeles motivul? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul principiu: Dacă facem ceea ce ne cere Domnul, chiar şi atunci când nu înţelegem de ce, El ne poate oferi binecuvântări mai mari decât ne-am aştepta. Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi acest principiu pe tablă.)

Ajutaţi cursanţii să identifice principiile subînţelese

Multe principii nu sunt declarate direct în scripturi, ci sunt subînţelese. Principiile subînţelese pot fi, adesea, descoperite întrebând: „Care este morala sau esenţa acestei povestiri?” Ajutaţi cursanţii să analizeze acţiunile, atitudinile şi comportamentele persoanelor sau grupurilor din relatarea scripturală şi să identifice binecuvântările sau consecinţele care rezultă din acestea. Studiul relatărilor scripturale în acest mod poate ajuta ca principiile subînţelese să fie mai evidente.

• În ce moduri faptul de a trăi potrivit acestui principiu necesită ca noi să avem încredere în Isus Hristos?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest principiu, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, afirmaţia de mai jos a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Aveţi în vedere să le oferiţi cursanţilor câte un exemplar al acestei afirmaţii.

„În această viaţă învăţăm ce este încrederea profundă – încrederea în Isus Hristos, încrederea în învăţăturile Sale, încrederea în capacitatea noastră, după cum ne lăsăm conduşi de Spiritul Sfânt, de a ne supune acelor învăţături care aduc fericire acum şi o viaţă eternă cu un scop precis şi fericire deplină. A avea încredere înseamnă a te supune de bunăvoie, fără a cunoaşte sfârşitul de la început (vezi Proverbele 3:5-7). Pentru a da rod, încrederea dumneavoastră în Domnul trebuie să fie mai puternică şi mai rezistentă decât încrederea în propriile sentimente şi propria experienţă” („Trust in the Lord”, Ensign, nov. 1995, p. 17).

• Cum putem ajunge la acelaşi fel de încredere în Domnul?

• În ce fel aţi primit, voi sau membrii familiei voastre, binecuvântări mai mari decât cele la care v-aţi aşteptat urmând îndrumările Domnului chiar şi atunci când nu aţi înţeles în totalitate motivele? (Răspunsurile pot include experienţe care i-a ajutat pe cursanţi să ajungă să înţeleagă motivul pentru care Domnul a dat astfel de îndrumări.)

Invitaţi cursanţii să scrie pe o foaie de hârtie pe care o pot lua acasă nişte sfaturi sau porunci din partea Domnului pe care le-ar putea urma cu mai multă credinţă, chiar dacă nu înţeleg în totalitate motivele pentru care trebuie să le urmeze. (Dacă vă permite timpul, îi puteţi invita pe cursanţi să caute idei în Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011].)

Rezumaţi Luca 5:10-11 explicând că Petru, Iacov şi Ioan şi-au lăsat corăbiile şi mrejele de pescuit în urmă pentru a-L urma pe Isus.

Luca 5:12-26

Isus vindecă un lepros şi un bărbat paralizat

Arătaţi cursanţilor următoarele obiecte (sau desenaţi-le pe tablă): seringă, bandaj, săpun şi pungă cu gheaţă.

• Cum pot aceste obiecte să ajute la vindecarea unei boli sau răni?

• De ce ar avea nevoie o persoană să fie vindecată, în afară de boli sau răni fizice? (Enumeraţi răspunsurile cursanţilor pe tablă. Răspunsurile pot include păcat, dependenţă, disperare şi amărăciune.)

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Luca 5:12-25, să caute principii care ne învaţă ce putem face pentru a ne ajuta pe noi şi pentru a-i ajuta pe alţii să primească vindecarea de care avem nevoie.

Scrieţi următorul tabel pe tablă şi invitaţi cursanţii să-l copieze în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

Asemănări	Deosebiri

Scrieţi următoarele referinţe scripturale pe tablă: Luca 5:12-15 şi Luca 5:17-25. Explicaţi că aceste versete relatează faptul că Salvatorul a vindecat doi bărbaţi. Unul dintre ei avea lepră iar celălalt era slăbănog, adică era paralizat. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi-i să citească fiecare relatare împreună cu colegul de echipă şi să discute despre următoarele întrebări:

• Care sunt asemănările dintre aceste două vindecări? Care sunt deosebirile?

• Ce rol a jucat credinţa în fiecare relatare?

Rugaţi cursanţii să scrie ce au găsit în tabelele lor. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce au aflat. Puteţi să-i invitaţi pe cursanţi să marcheze expresia „le-a văzut credinţa” din versetul 20. Asiguraţi-vă că membrii clasei înţeleg că ceea ce a contribuit la vindecarea slăbănogului a fost credinţa celor care l-au adus la Salvator.

• Ce principii putem învăţa din aceste relatări legate de modul în care putem fi vindecaţi şi ceea ce putem face pentru a-i ajuta pe alţii să fie vindecaţi? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următoarele principii: Dacă ne exercităm credinţa şi venim la Salvator, El ne poate vindeca. Îi putem ajuta pe alţii să vină la Salvator pentru ca ei să poată fi vindecaţi. Scrieţi acest principiu pe tablă).

• În ce moduri putem fi vindecaţi de Salvator? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că Salvatorul poate să ne ia infirmităţile sau să ne dea curajul, credinţa, mângâierea şi pacea de care avem nevoie pentru a ne îndura sau depăşi infirmităţile.)

Rugaţi cursanţii să se gândească la infirmităţile scrise pe tablă de care ar putea suferi oamenii.

• Ce puteţi face pentru a-i aduce pe oameni la Salvator ca să primească puterea Sa vindecătoare?

• Când aţi fost, voi sau cineva cunoscut, vindecaţi fiindcă aţi dat dovadă de credinţă în Salvator? (Amintiţi cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.)

• Când aţi văzut o persoană care aducea o altă persoană la Domnul pentru a primi puterea vindecătoare a Salvatorului?

Rugaţi cursanţii să se gândească la ce pot face ei pentru a da dovadă de mai multă credinţă în Isus Hristos pentru a fi vindecaţi, iertaţi sau mângâiaţi sau ce pot face pentru a aduce un prieten sau pe altcineva la Salvator. Încurajaţi-i să acţioneze conform oricărui îndemn pe care îl primesc.

Luca 5:27-35

Cărturarii şi fariseii se întreabă de ce Isus mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 27:20-28 iar pe membrii clasei să caute invitaţia pe care Salvatorul i-a adresat-o lui Levi. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au găsit.

• Ce vă impresionează la modul în care a răspuns Levi la invitaţia Salvatorului?

Amintiţi cursanţilor că Levi a fost numit Matei (vezi Matei 9:9). El a fost vameş, adică aduna taxe de la concetăţenii lui iudei pentru guvernul roman. În general, iudeii îi urau pe vameşi şi îi priveau ca pe nişte proscrişi, păcătoşi şi chiar trădători ai naţiunii lui Israel. Rezumaţi Luca 5:29-35 explicând că, în timp ce Isus mânca la masă cu Levi şi cu alţii, cărturarii şi fariseii L-au condamnat că stătea la masă cu păcătoşii. Isus a propovăduit că El venise să-i cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă.

Luca 5:36-39

Isus oferă pilda vinului nou în burdufuri vechi

Explicaţi că Salvatorul a folosit o pildă pentru a-i învăţa pe cărturari şi pe farisei. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Luca 5:36-39. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute obiectele pe care le-a folosit Salvatorul în pilda Sa.

• Ce obiecte a folosit Salvatorul pentru a propovădui pilda Sa?

Arătaţi cursanţilor o bucată nouă de material şi o bucată veche, ruptă, de material. Explicaţi că „haină nouă” din versetul 36 se referă la material care încă nu a intrat la apă. Nu se poate pune petic din material nou la un veşmânt vechi deoarece, când bucata cea nouă intră la apă, acest lucru face ca ruptura să devină mai mare decât era înainte. Într-un mod asemănător, Evanghelia lui Isus Hristos nu a fost doar o peticire a unor crezuri şi practici vechi, ci o completă restaurare a adevărului.

Explicaţi cursanţilor că termenul burdufuri se referea la „sticle acoperite cu material din piele sau chiar doar din piele” şi, dacă este posibil, arătaţi cursanţilor bucăţi noi şi vechi de material din piele.

• Care este diferenţa dintre materialul nou şi cel vechi? (Cel nou este moale şi se îndoaie uşor; cel vechi este tare şi casant.)

Explicaţi că, pe măsură ce vinul nou fermenta în sticle din material din piele, se adunau gaze şi întindeau materialul din piele. După ce era întinsă în acest fel, încercarea de a fermenta încă o dată vin nou în ea ar fi însemnat riscul de a exploda.

În pildă, vinul cel nou reprezintă învăţăturile Salvatorului şi plenitudinea Evangheliei nepieritoare, iar vinul cel vechi reprezintă practicile, tradiţiile şi crezurile fariseilor sub legea lui Moise.

• În ce fel „burdufurile vechi” îi reprezintă pe cărturari şi pe farisei? (La fel cum sticlele sunt prea dure pentru a ţine vinul cel nou, cărturarii şi fariseii erau prea împietriţi şi nu erau dispuşi să-L accepte pe Salvator şi învăţăturile Sale.)

• Pe cine ar putea reprezenta „burdufurile noi”? (Acei oameni care erau umili şi dispuşi să se schimbe şi să-L accepte pe Salvator şi învăţăturile Sale.)

• Ce putem învăţa din această pildă despre ce trebuie să facem pentru a-L primi pe Salvator şi Evanghelia Sa? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Pentru a-L accepta pe Salvator şi Evanghelia Sa, trebuie să fim umili şi dornici să ne schimbăm. Invitaţi cursanţii să aibă în vedere scrierea acestui principiu pe marginea scripturilor lor, lângă Luca 5:36-39.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă acest principiu, invitaţi-i să recapituleze Luca 5 şi să caute exemple de persoane care aveau inimile împietrite şi nu doreau să-L asculte pe Salvator şi învăţăturile Sale şi exemple de persoane care erau umile şi dornice să se schimbe şi să progreseze urmându-L pe Salvator. Invitaţi câţiva cursanţi să spună ce au găsit.

Încheiaţi lecţia împărtăşindu-vă mărturia legată de principiile predate în Luca 5.

Comentarii şi informaţii generale

Luca 5:23. „Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îţi sunt iertate», sau a zice: «Scoală- te, şi umblă?»”

Preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat următoarele despre cele mai mari miracole din zilele noastre.

„Cele mai mari miracole pe care le vedem astăzi nu sunt neapărat vindecări ale unor trupuri bolnave, dar cele mai mari miracole pe care le văd eu sunt vindecări ale unor suflete bolnave, ale celor care sunt bolnavi în suflet şi în spirit şi care sunt deprimaţi şi tulburaţi, pe cale să aibă căderi nervoase. Ne întindem braţele către toţi aceşti oameni, deoarece ei sunt preţioşi în ochii Domnului şi noi dorim ca nimeni să nu se simtă uitat” („Stand Ye in Holy Places”, Ensign, iulie 1973, p. 123).

Luca 5:21-24. „Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”

Comentând cu privire la îndoiala cărturarilor şi fariseilor a autorităţii Salvatorului de a ierta păcatul, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele:

„Acest eveniment din viaţa Domnului nostru a fost vizibil şi a constituit o dovadă de necontestat că El era Mesia; şi a fost recunoscut de cei printre care slujea. Depusese mărturie verbală deseori că Dumnezeu era Tatăl Său şi îşi sprijinise acea mărturie personală printr-o slujire incomparabilă oferită prin propovăduire şi vindecare. Acum, scopul Său era acela de a anunţa că făcuse ceea ce nu putea face nimeni cu excepţia lui Dumnezeu şi de a dovedi că făcuse acele lucruri printr-o manifestare suplimentară a puterii Tatălui Său.

Atât Isus, cât şi «învăţătorii legii» care erau prezenţi în acel moment ştiau că nimeni nu poate ierta păcate în afară de Dumnezeu. Prin urmare, în calitate de martor incisiv şi dramatic că puterea lui Dumnezeu era în El… Isus a făcut ceva ce niciun impostor nu ar fi putut face – şi-a dovedit puterea divină vindecând bărbatul iertat” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:177-178).

Luca 5:20. „Când [Isus] a văzut credinţa lor”

Referindu-se la relatarea cu bărbatul slăbănog şi la expresia „când [Isus] a văzut credinţa lor” (Luca 5:20; caractere cursive adăugate), vârstnicul Chi Hong (Sam) Wong, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat:

„Şi credinţa noastră unită va influenţa bunăstarea altora.

Cine erau acei oameni la care Se referea Isus? Puteau fi foarte bine cei patru care l-au cărat pe bărbatul paralitic, bărbatul în sine, oamenii care se rugaseră pentru el şi toţi cei care ascultau predica lui Isus şi se bucurau în inimile lor pentru miracolul care urma să aibă loc. Puteau fi, de asemenea, un soţ sau o soţie, un părinte, un fiu sau o fiică, un misionar, un preşedinte de cvorum, o preşedintă a Societăţii de Alinare, un episcop şi un prieten depărtat. Cu toţii ne putem ajuta unii pe alţii. Trebuie să fim mereu angajaţi cu sârguinţă în a căuta să-i salvăm pe cei aflaţi la nevoie” („Să salvăm fiind uniţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p.16).