Lecţia 50 Luca 10:1-37

Lecţia 50

Luca 10:1-37

Introducere

Isus i-a chemat, i-a învăţat şi i-a trimis pe Cei Şaptezeci. Ei au predicat Evanghelia, i-au vindecat pe cei bolnavi, au alungat diavoli şi s-au întors să dea un raport al muncii lor. Isus l-a învăţat pe un învăţător al legii pilda bunului samaritean.

Sugestii pentru predare

Luca 10:1-24

Domnul îi cheamă, împuterniceşte şi instruieşte pe Cei Şaptezeci

Aduceţi la oră o cutie plină cu obiecte (precum mingi de diferite mărimi). Invitaţi un cursant sa iasă în faţa clasei. Rugaţi cursantul să ţină obiectele pe care i le daţi fără să scape sau să lase vreunul jos. Daţi cursantului obiecte până când nu le mai poate ţine şi unele încep să cadă. Apoi, întrebaţi cursanţii:

Ce puteţi face pentru a împiedica obiectele să cadă?

Dacă este necesar, sugeraţi-i cursantului să ceară ajutor din partea altor cursanţi din clasă. Continuaţi să-i daţi obiecte şi daţi-i voie să dea câteva dintre ele altor cursanţi. Apoi, invitaţi cursanţii să stea jos.

Cum aţi compara această activitate cu modul în care conducătorii Bisericii îşi îndeplinesc responsabilităţile?

Amintiţi cursanţilor că Salvatorul îi chemase pe cei doisprezece apostoli şi îi trimisese să ajute la înfăptuirea lucrării Sale. Totuşi, apostolii aveau nevoie de alţi oameni care să-i ajute să propovăduiască şi să slujească pentru ca toţi oamenii să poată avea parte de binecuvântările Evangheliei.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute pe cine a desemnat Domnul să ajute la înfăptuirea lucrării Lui.

Pe cine a desemnat Domnul pentru a-L ajuta în munca Sa? Care a fost rolul lor?

Explicaţi că termenul şaptezeci din Luca 10:1 se referă la un oficiu al Preoţiei lui Melhisedec. Acelaşi oficiu există în Biserica restaurată astăzi. (Dacă este posibil, arătaţi paginile intitulate „Autorităţile generale ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” din cel mai recent număr care cuprinde conferinţa generală al revistei Ensign sau Liahona. Acum există mai multe cvorumuri ale Celor Şaptezeci, deşi numai membrii primelor două cvorumuri sunt chemaţi în calitate de Autorităţi Generale. Fiecare cvorum poate să aibă până la 70 de membri. Munca lor de a predica Evanghelia şi a ajuta la administrarea Bisericii este îndrumată de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi Preşedinţia Celor Şaptezeci (vezi D&L 107:25-26, 34; Ghid pentru scripturi, „Şaptezeci”, scriptures.lds.org).

Potrivit celor relatate în versetul 2, la cine s-a referit Domnul că erau prea puţini pentru secerişul de suflete?
Ce putem învăţa despre munca Domnului din aceste versete? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător celui de mai jos: Pe lângă apostoli, Domnul cheamă lucrători care să-L reprezinte şi să-L ajute în lucrarea Lui.)
Pe lângă apostoli şi Cei Şaptezeci, cine mai are responsabilitatea de a-L ajuta pe Domnul în lucrarea Sa astăzi? (Toţi membrii Bisericii.)

Explicaţi că, aşa cum Salvatorul a declarat că este nevoie de mai mulţi lucrători care să adune recolta pentru salvare, profeţii din zilele din urmă au chemat tot mai mulţi misionari. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Thomas S. Monson.

„Vă repet ceea ce profeţii ne-au învăţat de multă vreme – şi anume că fiecare tânăr băiat demn şi capabil trebuie să se pregătească să slujească în misiune. Slujirea misionară este o responsabilitate a preoţiei – o obligaţie pe care Domnul se aşteaptă s-o îndeplinim noi, cei cărora ni s-a dat atât de mult. Tineri băieţi, vă îndemn să vă pregătiţi să slujiţi în calitate de misionari …

Sfat pentru voi, tinere surori: deşi nu aveţi aceeaşi responsabilitate a preoţiei pe care o au tinerii băieţi, aceea de a sluji ca misionari cu timp deplin, voi, de asemenea, aduceţi o contribuţie importantă în calitate de misionare, iar noi încurajăm slujirea voastră” („Acum când ne întâlnim din nou”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 5-6).

În afară de a sluji într-o misiune cu timp deplin, în ce alte moduri Îl putem ajuta pe Domnul în lucrarea Sa?
Ce experienţe aţi avut, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, când L-aţi ajutat pe Domnul în lucrarea Sa?

Rezumaţi Luca 10:3-24 explicând că Domnul le-a dat Celor Şaptezeci instrucţiuni cu privire la modul în care să-şi îndeplinească responsabilităţile. De asemenea, El i-a dojenit pe oamenii din mai multe oraşe care îi respinseră lucrările. Mai târziu, Cei Şaptezeci I-au dat raportul despre lucrările lor lui Isus, iar El le-a mai dat instrucţiuni şi s-a bucurat împreună cu ei.

Luca 10:25-37

Isus propovăduieşte pilda bunului samaritean

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie.

„Oamenii din jurul nostru nu sunt perfecţi. Oamenii fac lucruri care supără, dezamăgesc şi înfurie. În această viaţă pământeană va fi mereu aşa” („Cei milostivi obţin milă”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 77).

Invitaţi membrii clasei să se gândească dacă cunosc pe cineva care îi supără, dezamăgesc sau înfurie.

De ce ar putea fi greu să iubeşti pe cineva care face aceste lucruri?

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Luca 10:25-37, să caute adevăruri care îi pot îndruma când interacţionează cu persoane care pot fi greu de iubit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:25. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească întrebarea pe care învăţătorul Legii I-a adresat-o Salvatorului.

Ce L-a întrebat învăţătorul Legii pe Salvator?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:26-28. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute răspunsul Salvatorului. Apoi, rugaţi-i pe cursanţi să spună ceea ce au găsit.

Ce principiu învăţăm din aceste versete cu privire la ce trebuie să facem pentru a dobândi viaţa veşnică? (Deşi cursanţii pot răspunde folosind cuvinte diferite, ei trebuie să exprime un principiu asemănător acestuia: Pentru a dobândi viaţa veşnică, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Scrieţi acest principiu pe tablă).
Potrivit celor relatate în versetul 27, cum trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu?
Ce înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu „cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău”?

Subliniaţi expresia să iubeşti pe aproapele tău „ca pe tine însuţi” de pe tablă. Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce ar putea să însemne să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, invitaţi-i să enumere pe tablă lucrurile pe care le fac într-o zi obişnuită. (Ei pot include lucruri precum faptul de a se pregăti pentru ziua care va începe, faptul de a mânca, a dormi, a face teme şi aşa mai departe.)

După ce cursanţii au întocmit o listă pe tablă, invitaţi-i să reflecteze la numărul activităţilor care se concentrează asupra lor.

Ce putem învăţa din acest exerciţiu?
Care sunt câteva dintre modurile în care ne putem concentra mai des pe bunăstarea altora şi putem încerca să-i iubim ca pe noi înşine?
Care sunt câteva dintre modurile în care putem face acest lucru chiar în timpul activităţilor pe care le facem pentru noi înşine? (Exemplele pot include să luăm masa cu cei care par singuri sau să le facem complimente altora în timpul activităţilor de la şcoală.)
Cum credeţi că faptul de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine ne poate ajuta să progresăm către viaţa veşnică?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute care este a doua întrebare pe care învăţătorul Legii i-a adresat-o lui Isus.

Care a fost a doua întrebare a învăţătorului Legii?

Pregătiţi mai mulţi cursanţi pentru a pune în scenă pilda bunului samaritean din Luca 10:30-35. Invitaţi un cursant să fie naratorul şi ceilalţi să joace rolul iudeului rănit, al celor doi tâlhari, al preotului, al levitului şi al samariteanului. (Dacă aveţi o clasă cu doar câţiva cursanţi, ei pot juca mai multe roluri.) Puteţi să le oferiţi materiale de recuzită, care ar putea include ecusoane, îmbrăcăminte în plus pe care să le ia de la bărbatul iudeu, două recipiente reprezentând uleiul şi vinul, un scaun cu roţi reprezentând dobitocul samariteanului şi două monede reprezentând cei doi lei. (Notă. Puteţi selecta participanţii şi le puteţi da instrucţiuni concrete înainte de lecţie pentru a vă asigura că interpretarea de roluri este eficientă, potrivită şi se va desfăşura în siguranţă.)

Invitaţi naratorul să citească, cu glas tare, Luca 10:30-35 şi pe cursanţii care participă la scenetă să joace pilda. Rugaţi ceilalţi membri ai clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce ne-a învăţat Salvatorul despre cine este aproapele nostru. După interpretarea de roluri, invitaţi cursanţii să se întoarcă la locurile lor.

Care dintre faptele samariteanului vă impresionează cel mai mult?

Pentru a ajuta membrii clasei să înţeleagă mai bine ce se aşteapta din partea unui preot, unui levit şi a unui samaritean, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, explicaţia de mai jos:

Preoţii şi leviţii deţineau Preoţia aaronică şi aveau sarcina de a-I sluji lui Dumnezeu şi aproapelui lor, atât în templu, cât şi în calitate de învăţători şi exemple ale punerii în practică a legii lui Dumnezeu. Aceşti deţinători ai preoţiei erau pe deplin conştienţi de porunca „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Leviticul 19:18) şi de faptul că trebuiau să poarte de grijă străinilor şi veneticilor (vezi Leviticul 19:34; 25:35). Spre deosebire de ei, «samaritenii erau parţial israeliţi şi parţial neamuri. Religia lor era un amestec de credinţe şi practici evreieşti şi păgâne… [Evreii au început să-i urască pe] samariteni din cauză că samaritenii erau în apostazie faţă de religia israelită” (Ghid pentru scripturi, „Samariteni”, scriptures.lds.org). În mod obişnuit, atât iudeii, cât şi samaritenii se evitau unii pe alţii.

În această pildă, de ce ar fi surprinzătoare faptele preotului, levitului şi samariteanului?
Ce motive putea să aibă samariteanul să nu-l ajute pe iudeul rănit?
Potrivit celor relatate în versetul 33, ce l-a îndemnat pe samaritean să acţioneze când l-a văzut pe bărbatul rănit?

Subliniaţi că a avea milă înseamnă a observa nevoile sau greutăţile altei persoane şi a simţi dorinţa de a face orice ne stă în putinţă pentru a o ajuta.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:36-37. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi ce l-a învăţat Salvatorul pe învăţătorul Legii în continuare.

În ce fel această pildă oferă răspunsul la întrebarea din versetul 29: „Cine este aproapele meu?”

Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că, în această pildă, Salvatorul a folosit un samaritean pentru a sugera că aproapele nostru nu este doar cineva care locuieşte aproape de noi, ci oricare dintre copiii Tatălui Ceresc – inclusiv cei pe care ne este cel mai greu să-i iubim.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Howard W. Hunter.

„Trebuie să ne aducem aminte că, deşi noi ne alegem prietenii, Dumnezeu îi alege pe cei ce sunt aproapele nostru – şi ei sunt pretutindeni. Dragostea nu trebuie să cunoască limite… Hristos a spus: «Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?» (Matei 5:46)” („The Lord’s Touchstone”, Ensign, nov. 1986, p. 35).

Potrivit celor relatate în versetul 37, ce l-a învăţat Salvatorul pe învăţătorul Legii să facă?

Invitaţi cursanţii să se gândească din nou la persoanele la care s-au gândit mai devreme pe care le-ar fi greu să le iubească.

Ce putem face pentru a-i iubi şi a avea milă de cei pe care ne este greu să îi iubim?
Cugetaţi la un moment în care voi sau cineva pe care cunoaşteţi a urmat sfatul Salvatorului de a „iubi… pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10:27). Care a fost rezultatul?

Depuneţi mărturie despre adevărurile predate în cadrul lecţiei de astăzi. Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă şi invitați cursanţii să o completeze în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor: Voi urma exemplul bunului samaritean…

Comentarii şi informaţii generale

Luca 10:37. „Du-te de fă şi tu la fel”

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a sfătuit să ascultăm chemarea Salvatorului de a fi ca bunul samaritean:

„Fiecare dintre noi, în timpul călătoriei prin viaţa muritoare, se va afla pe propriul drum spre Ierihon. Care va fi experienţa dumneavoastră? Care va fi a mea? Îmi voi închide ochii la cel căzut între tâlhari şi care are nevoie de ajutorul meu? Dar dumneavoastră? Voi fi acela care îl va vedea pe cel rănit şi va auzi ruga lui, dar va evita să-i ofere ajutor? Dar dumneavoastră? Sau voi fi cel care vede, cel care aude, cel care se opreşte şi cel care ajută? Dar dumneavoastră?

Isus ne-a oferit îndemnul: «Du-te de fă şi tu la fel». Atunci când ne supunem acestei declaraţii, se deschide în perspectiva noastră o panoramă de bucurie rar egalată şi niciodată întrecută …

Când îl urmăm pe acel bun smaritean, mergem pe cărarea care duce la perfecţiune” („Your Jericho Road”, Ensign, febr. 1989, p. 2, 4).