Bibliotecă
Lecţia 38 Marcu 7-8

Lecţia 38

Marcu 7-8

Introducere

Isus i-a mustrat pe farisei pentru tradiţiile lor false. Apoi, fiindu-i milă, El a vindecat un copil posedat de un diavol, precum şi un bărbat care era surdo-mut. El a hrănit cinci mii de persoane lângă Marea Galilea şi a călătorit la Betsaida, unde a vindecat un orb treptat.

Sugestii pentru predare

Marcu 7

Isus îi ceartă pe farisei, vindecă un copil posedat de un diavol şi vindecă un bărbat surd

Înainte de începerea lecţiei, alegeţi trei cursanţi şi oferiţi-le următoarele instrucţiuni. Cursantul 1: „Când eşti îndrumat să faci acest lucru, mergi prin clasă fără haină şi prefă-te că tremuri”. Cursantul 2: „Când eşti îndrumat să faci acest lucru, mergi prin clasă şi întreabă dacă a văzut cineva animalul de companie al familiei tale care s-a pierdut”. Cursantul 3: „Când eşti îndrumat să faci acest lucru, deschide-ţi ghiozdanul, astfel încât să cadă obiecte din el atunci când mergi”. (Puteţi adapta această activitate folosind alte situaţii care înfăţişează cursanţi aflaţi în nevoie, dar fiţi atent să nu folosiţi prea mult timp.)

Când începe lecţia, îndrumaţi-i pe cursanţi să îndeplinească aceste instrucţiuni câte unul pe rând. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ceea ce au în comun aceste trei situaţii.

  • Ce au în comun aceste situaţii? (Fiecare dintre aceste situaţii reprezintă pe cineva care se află în nevoie.)

  • Cât de des avem ocazia de a-i ajuta pe alţii aflaţi în nevoie? Care sunt câteva ocazii pe care le-aţi observat în ultima vreme?

Îndemnaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Marcu 7-8, să caute ceea ce ne învaţă Salvatorul să facem atunci când observăm pe cineva aflat în nevoie.

Rezumaţi Marcu 7:1-30 explicând că Salvatorul i-a mustrat pe farisei pentru că urmau tradiţii false. De asemenea, El a vindecat fiica unei femei din Grecia, care era posedată de un diavol. Amintiţi cursanţilor că, în această perioadă, misiunea Salvatorului se concentra asupra casei lui Israel, nu asupra neamurilor, totuşi El, având compasiune, a ajutat această femeie din neamuri care L-a abordat.

Invitaţi cursanţi să găsească oraşele Tir şi Sidon şi Marea Galileii pe harta nr. 11, „Pământul Sfânt în timpul Noului Testament” din Hărţi şi fotografii din Biblie. Explicaţi că, după ce Salvatorul a plecat din Tir şi Sidon, El a călătorit spre partea estică a Mării Galileii, către ţinutul Decapole.

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi-i să citească împreună, cu glas tare, Marcu 7:31-37 pentru a afla cum a arătat Salvatorul compasiune faţă de un bărbat din Decapole. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să discute întrebările de mai jos împreună cu colegii lor:

  • De ce boli dorea acest om să fie vindecat?

  • Ce a făcut Salvatorul înainte de a-l vindeca pe acest bărbat?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă acţiunile Salvatorului, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Domnul are de-a face cu un suflet care crede ce nu Îi poate auzi cuvintele sau nu îi poate răspunde în mod fluent. Astfel, ce este mai natural decât să folosească semne obişnuite, cunoscute şi înţelese de bărbatul surdo-mut, pentru a indica ceea ce Învăţătorul putea şi avea să facă? (Doctrinal New Testament Commentary, 3 vol. [1965-1973], 1:373.)

  • Ce ne învaţă acţiunile Salvatorului din această situaţie despre caracterul Său?

Explicaţi că, în pofida avertizărilor pe care Salvatorul le-a dat celor pe care El i-a vindecat de a nu vorbi despre miracolele Sale, oamenii din ţinutul Decapole tot au auzit despre lucrurile minunate pe care Salvatorul le înfăptuise şi o mare mulţume de oameni a venit la El (vezi Marcu 7:36-37).

Marcu 8:1-21

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

Invitaţi cursanţii să răspundă la următoarea întrebare în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

  • Când a observat cineva că aveţi nevoie de ajutor şi a făcut ceva pentru a vă ajuta?

Explicaţi că, mai târziu în cadrul acestei lecţii, cursanţii care doresc să-şi împărtăşească experienţele, vor avea o ocazia de a face acest lucru.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 8:1-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce problemă din cauză că mulţimea a venit după Isus.

  • Ce problemă avea mulţimea? Cine şi-a dat seama de nevoia mulţimii?

  • Ce se temea Salvatorul că se va întâmpla dacă oamenii încercau să se întoarcă la casele lor fără să mănânce mai întâi?

  • Potrivit celor relatate în versetul 2, ce simţea Salvatorul faţă de mulţimea de oameni? (Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze expresia „Mi-e milă de norodul acesta”, ceea ce indică faptul că Salvatorul avea compasiune faţă de oameni şi era îngrijorat de ei.)

Invitaţi doi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Marcu 8:4-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla la ce a dus mila Salvatorului.

  • Ce a făcut Salvatorul pentru această mulţime de oameni?

  • Câţi oameni au fost hrăniţi?

  • Ce putem învăţa din exemplul Salvatorului din această relatare? (Ajutaţi cursanţii să identifice următoarele principii: Putem urma exemplul Salvatorului dându-ne seama de nevoile altora şi, apoi, ajutând la satisfacerea acelor nevoi. Scrieţi acest principiu pe tablă.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest principiu, explicaţi că sora Linda K. Burton, preşedinta generală a Societăţii de Alinare, ne-a învăţat că, pentru a putea urma exemplul Salvatorului în ceea ce priveşte slujirea copiilor lui Dumnezeu, noi trebuie „[mai întâi, să observăm], apoi [să slujim]” („Mai întâi observaţi, apoi slujiţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, 78). Scrieţi această expresie sub principiul scris pe tablă.

  • Cum putem învăţa să observăm mai bine nevoile altora? (Puteţi atrage atenţia asupra faptului că unele nevoi nu sunt aparente imediat. Totuşi, ne putem ruga şi putem cere ajutor pentru a observa nevoile altora şi a ne concentra gândurile asupra altora decât doar asupra noastră.)

  • Ce ne poate opri să observăm nevoile altora şi să ajutăm la îndeplinirea acestora?

Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească experienţele pe care le-au scris despre o perioadă în care cineva a observat că ei se aflau în nevoie şi le-a oferit ajutor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson:

„De câte ori v-a fost înduioşată inima atunci când aţi fost martor la nevoia altcuiva? Cât de des aţi intenţionat să fiţi persoana care oferă ajutor? Şi totuşi, de câte ori nu a intervenit traiul de zi cu zi şi i-aţi lăsat pe alţii să ofere ajutor, simţind că «în mod sigur, cineva o să aibă grijă de nevoia respectivă».

Devenim atât de prinşi de agitaţia din viaţa noastră! Totuşi, dacă am face un pas înapoi şi ne-am uita cu atenţie la ceea ce facem, am putea descoperi că ne-am adâncit în lucruri neînsemnate. Cu alte cuvinte, ne petrecem, de prea multe ori, cel mai mult timp ocupându-ne de lucruri care nu sunt, de fapt, deloc importante în planul global al vieţii şi neglijăm problemele mai importante” („Ce am făcut astăzi pentru altcineva?” Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 85).

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze evenimentele unei zile obişnuite din viaţa lor. Invitaţi-i să se gândească la oameni pe care îi întâlnesc care ar putea avea nevoie de ajutorul lor, precum părinţi, fraţi şi surori şi semeni. Îndemnaţi cursanţii să-şi ia angajamentul să urmeze exemplul Salvatorului oferind ajutor atunci când observă pe cineva în nevoie.

Rezumaţi Marcu 8:10-21 explicând că, după ce a hrănit în mod miraculos patru mii de oameni, Isus şi ucenicii Săi au navigat către un loc numit Dalmanuta. Acolo, fariseii L-au rugat să le arate un semn. Isus a refuzat şi i-a învăţat pe ucenicii Săi să se ferească de doctrina fariseilor, doctrină care a dus la orbire spirituală.

Marcu 8:22-26

Isus vindecă treptat un bărbat orb

Explicaţi că Isus şi ucenicii Săi au părăsit ţinutul Decapole şi au mers la un loc numit Betsaida. Când au ajuns acolo, un orb a fost adus la Salvator pentru a-l vindeca.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, din Marcu 8:22-26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla cum l-a vindecat Salvatorul pe bărbatul orb.

  • Ce s-a întâmplat după ce Salvatorul şi-a pus prima dată mâinile pe bărbatul orb? (Puteţi explica faptul că expresia „Văd nişte oameni umblâd, dar mi se par ca nişte copaci” [versetul 24] indică faptul că bărbatul orb putea vedea, dar nu clar.)

  • Ce s-a întâmplat după ce Salvatorul şi-a pus a doar oară mâinile pe bărbatul orb?

Oferiţi cursanţilor un exemplar al următoarei declaraţii a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor pentru a căuta motivele pentru care Isus l-a vindecat pe bărbat treptat sau pe etape.

„Miracolul este unic; este singura relatare consemnată în care Isus a vindecat pe cineva treptat. Se poate că Domnul nostru a ales această cale pentru i întări credinţa slabă dar în creştere a bărbatului orb. Se pare că faptul că Isus şi-a pus mâna pe ochii orbului de mai multe ori l-a făcut pe acesta să capete mai multă speranţă, alinare şi credinţă. Isus, în mod personal, (1) l-a condus afară din oraş pe bărbatul orb ţinându-l de mână, (2) i-a pus propriul scuipat pe ochi, (3) şi a înfăptuit rânduiala punerii mâinii pe capul persoanei respective şi (4) şi-a pus mâna a doua oară pe ochii bărbatului.

Cu siguranţă, maniera în care această vindecare a avut loc ne învaţă că oamenii trebuie să caute harul vindecător al Domnului cu toată tăria şi credinţa lor, deşi acesta este suficient doar pentru o vindecare parţială, urmând reţeta prin care, totuşi, ar putea dobândi mai multă alinare şi credinţă pentru a fi făcuţi întregi şi bine în întregime. De asemenea, deseori oamenii sunt vindecaţi de bolile spirituale treptat, pas cu pas, pe măsură ce viaţa lor devine mai în armonie cu planul şi scopurile Divinităţii” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 vol. [1965-1973], 1:379-80).

  • În ce mod faptul de a fi vindecat treptat poate mări credinţa cuiva în Isus Hristos?

  • De ce este important să înţelegem că unele binecuvântări, precum faptul de a dobândi o mărturie despre Evanghelie sau de a fi vindecaţi din punct de vedere fizic sau spiritual, ne sunt date deseori treptat sau pe etape, nu imediat sau deodată?

Marcu 8:27-38

Petru depune mărturie că Isus este Hristosul

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 8:27. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute întrebarea pe care Salvatorul a adresat-o ucenicilor Săi. Invitaţi cursanţii să spună ce au aflat. Rugaţi membrii clasei să-şi amintească cum a răspuns Petru la această întrebare, răspuns consemnat în Matei 16:16 (acest verset este parte a unui fragment care conţine o scriptură de bază). Dacă ei nu îşi pot aminti, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 8:29 (acest verset include răspunsul lui Petru).

Rezumaţi Marcu 8:30-38 explicând că Salvatorul le-a spus ucenicilor Săi să nu facă încă publică identitatea Sa de Hristos sau Mesia. De asemenea, El a început să-i înveţe despre suferinţa Sa şi moartea Sa iminente.

Încheiaţi lecţia invitând cursanţii să depună mărturie despre adevărurile pe care le-au învăţat din versetele pe care le-au studiat în cadrul acestei lecţii.

Comentarii şi informaţii generale

Marcu 7:11. Ce este „Corban”?

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat ce este „Corban” şi de ce Salvatorul a condamnat modul în care fariseii şi cărturarii foloseau această practică:

„Aceasta este imaginea pe care Isus o zugrăveşte: Părinţii, probabil îmbătrâniţi şi slăbiţi, sunt înfometaţi, goi şi fără un acoperiş deasupra capului… Dar ei au copii – copii care sunt prosperi şi o duc bine… cu siguranţă, au suficient pentru toţi şi chiar mai mult. Dar nu, copiii spun: «Este Corban». Adică: «Am depus un jurământ în scopuri sacre. Voi, părinţii noştri, puteţi să suferiţi de frig şi foame şi să nu aveţi casă; avuţia noastră nu este disponibilă pentru a vă ajuta pe voi. Dorim să dăm dovadă de mare zel faţă de Domnul şi avuţia noastră îi este promisă Lui şi noi nu ne putem încălca jurămintele».

Sau: «Este Corban; eu am jurat că avuţia mea va fi păstrată ca şi cum ar fi dedicată scopurilor scare şi, deşi voi continua să o folosesc toată viaţa mea, voi nu veţi primi nimic din ea din pricina jurământului meu…

Este mai important să îmi respect jurământul decât să-mi îndeplinesc obligaţia de a avea grijă de părinţii mei. Tradiţiile transmise prin viu grai ale vârstnicilor sunt mai importante decât legea divină scrisă de Moise».

Pare dificil de crezut că o religie poate să devină atât de coruptă şi că un popor care a pretins că Îl va sluji pe Iehova pe care L-au preaslăvit părinţii lor ar putea cu atât de mare uşurinţă să-şi ignore conştiinţa şi să considere că nu trebuie să respecte legea Sa. Isus i-a numit deja ipocriţi şi a spus că preaslăvirea lor este în van” (The Mortal Messiah, 4 vol. [1979–81], 2:407-408).

Marcu 8:1-9 „Mi-e milă de norodul acesta”

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat despre faptul de a acţiona pentru a-i ajuta pe alţii:

„Nevoile celorlalţi sunt omniprezente, iar fiecare dintre noi poate face ceva pentru a ajuta pe cineva …

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, suntem înconjuraţi de cei care au nevoie de atenţia, încurajarea, sprijinul, alinarea, bunătatea noastră – fie ei membri ai familiei, prieteni, cunoştinţe sau străini. Noi suntem mâinile Domnului aici, pe pământ, având porunca de a-i sluji şi de a-i ridica pe copiii Săi. El se bazează pe fiecare dintre noi” („Ce am făcut astăzi pentru altcineva?” Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 85, 86).