Lecţia 14 Matei 11-12

Lecţia 14

Matei 11-12

Introducere

Isus Hristos a depus mărturie că Ioan Botezătorul a fost trimis pentru a pregăti calea înaintea Lui şi a promis odihnă tuturor celor care vin la El. Isus a răspuns alegaţiilor fariseilor conform cărora puterea Sa ar fi venit de la diavol. El i-a avertizat cu privire la faptul că aduceau acuzaţii neadevărate şi că cereau semne şi a propovăduit pilda casei goale.

Sugestii pentru predare

Matei 11

Isus Hristos depune mărturie că Ioan Botezătorul a fost trimis pentru a pregăti calea înaintea Lui

Arătaţi cursanţilor o ilustraţie cu un poliţist, un doctor şi cu Isus Hristos.

De ce este important să ştim că aceste persoane sunt cu adevărat ceea ce par să fie? Cum puteţi să ştiţi că ei sunt cu adevărat ceea ce par să fie?

Explicaţi că, în timpul slujirii lui Isus Hristos în viaţa muritoare, mulţi oameni căutau să ştie dacă El era cu adevărat cine părea să fie. În timp ce cursanţii studiază Matei 11, rugaţi-i să caute adevăruri care îi pot ajuta să-şi dezvolte mărturia despre cine este Isus Hristos.

Explicaţi că împăratul Irod l-a arestat şi întemniţat pe Ioan Botezătorul. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 11:2-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce întrebare i-a trimis Ioan pe ucenicii lui să-I adreseze lui Isus.

Ce întrebare i-a trimis Ioan pe ucenicii lui să-I adreseze lui Isus?

Subliniaţi că, prin întrebarea din versetul 3, ucenicii lui Ioan Îl întrebau pe Isus dacă El era Mesia. Amintiţi cursanţilor că Ioan Botezătorul ştia deja că Isus era Mesia (vezi Matei 3:11, 13-14; Ioan 1:29-34).

De ce credeţi că Ioan Botezătorul i-a trimis pe ucenicii Săi să afle dacă Isus era Mesia, deşi Ioan ştia deja cine era Isus? (El a dorit ca ucenicii lui să primească propria mărturie despre Isus Hristos.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 11:4-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a răspuns Isus la întrebarea lor.

În loc să confirme pur şi simplu că El era Mesia, ce i-a invitat Isus să facă pe ucenicii lui Ioan Botezătorul?

Puteţi să explicaţi că Isus le-ar fi putut spune, cu uşurinţă, ucenicilor lui Ioan că El era Mesia. Însă, El i-a invitat să „[audă şi să vadă]” (versetul 4) sau să cugete la lucrările Sale şi, apoi, să se întoarcă la Ioan Botezătorul şi să depună mărturie despre lucrurile pe care L-au auzit pe Isus spunându-le şi L-au văzut făcându-le.

Cum i-a ajutat răspunsul lui Isus pe ucenicii lui Ioan să primească o mărturie şi mai puternică despre Salvator decât simplul fapt ca El să le fi spus cine era?
Ce principiu putem învăţa din această relatare despre cum ne putem întări mărturia despre Salvator? (Deşi pot folosi cuvinte diferite, cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Când căutăm să învăţăm despre Isus Hristos şi când depunem mărturie despre El, mărturia noastră despre El poate fi întărită.)

Invitaţi cursanţii să scrie cum au ajuns să ştie că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Puteți să invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au scris.

Rezumaţi Matei 11:7-27 explicând că, după ce au plecat cei doi ucenici, Isus a spus mulţimii că Ioan Botezătorul era profetul ales să pregătească însăşi calea pentru Mesia. Isus i-a condamnat pe cei care l-au respins pe Ioan Botezătorul, precum şi pe cei care văzuseră, în mod clar, dovada divinităţii Domnului şi care totuşi L-au respins. (Notă. Învăţăturile lui Isus despre Ioan Botezătorul, din aceste versete, vor fi discutate în detaliu în lecţia despre Luca 7:18-35).

Apoi, Isus le-a făcut o promisiune tuturor celor care Îl acceptă în calitatea Sa de Mesia. Pentru a ajuta cursanţii să recapituleze Matei 11:28-30, fragment pe care l-aţi prezentat în lecţia 1, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, aceste versete şi pe membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce ne invită Domnul să facem.

Ce ne invită Domnul să facem? Ce ne promite în schimb? (După ce cursanţii au împărtăşit răspunsurile lor, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Dacă venim la Isus Hristos, El ne va uşura poverile şi ne va da odihnă.)
Cum poate înţelegerea acestor adevăruri din acest fragment care conţine o scriptură de bază să vă ajute în acest an?

Matei 12:1-42

Isus Hristos îi mustră pe farisei pentru acuzaţiile lor neadevărate şi pentru că cer un semn

(Notă. Evenimentele din Matei 12:1-21 vor fi predate în detaliu în lecţia despre Marcu 2-3.)

Rezumaţi Matei 12:1-30 explicând că, după ce Salvatorul a vindecat un om în ziua de sabat, unii dintre farisei au început să caute să-L distrugă. Când El a vindecat pe cineva posedat de diavol, ei au încercat să-L discrediteze înaintea oamenilor acuzându-L că făcea acele lucrări prin puterea diavolului. Isus le-a cunoscut gândurile şi a afirmat contrariul spunând că alungând diavoli El demonstra că este Mesia şi că întemeia împărăţia lui Dumnezeu. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 12:30 şi să afle ce ne-a învăţat Isus despre cei care nu I se alătură. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

Potrivit celor relatate în versetul 30, dacă dorim să aparţinem împărăţiei lui Dumnezeu, ce trebuie să facem? (În timp ce cursanţii îşi împărtăşesc răspunsurile, asiguraţi-vă că subliniaţi următorul adevăr: Dacă dorim să aparţinem împărăţiei lui Dumnezeu, trebuie să fim complet devotaţi lui Isus Hristos.)
Care sunt unele dintre modalităţile prin care ne putem demonstra deplinul angajament faţă de Isus Hristos?

Rezumaţi Matei 12:31-42 explicând că Isus a afirmat, din nou, că lucrările Sale bune erau dovezi că El este al lui Dumnezeu, nu al diavolului. El i-a avertizat, de asemenea, pe farisei că Dumnezeu le va cere socoteală pentru cuvintele lor acuzatoare. Unii dintre cărturari şi farisei au cerut apoi un semn şi Isus i-a mustrat pentru că ei căutau un semn şi nu reuşeau să vadă că El era mai mare decât oricare alt profet sau împărat din Israel.

Matei 12:43-50

Isus propovăduieşte pilda casei goale şi spune că cei care fac voia Tatălui Său se numără printre membrii familiei Sale

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că un prieten de-al lor le-a cerut sfatul despre cum ar putea să nu mai comită un păcat de care încearcă să scape.

Ce sfat i-aţi oferi prietenului vostru pentru a-l ajuta să se împotrivească ispitei?

Explicaţi că Matei 12:43-45 conţine o pildă despre un duh necurat care este alungat dintr-un om. Invitaţi cursanţii să caute un principiu, în această pildă, care le-ar putea ajuta prietenul să învingă ispita. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 12:43-44 şi rugaţi membrii clasei să afle ce a făcut duhul necurat după ce a fost alungat din om.

Ce a făcut duhul necurat după ce nu şi-a mai găsit odihna?
Ce cuvinte descriu starea „casei” sau a omului la întoarcerea duhului necurat?

Invitaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Matei 12:45 şi rugaţi membrii clasei să afle ce a făcut duhul necurat după ce a găsit „casa” goală sau omul fără să aibă vreun alt duh necurat în el. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

După ce a scăpat de duhul necurat, ce nu a făcut omul din pildă permiţându-i, astfel, duhului necurat să revină? (El nu a înlocuit răul cu gânduri, sentimente, cuvinte şi fapte neprihănite.)
Cum poate experienţa trăită de omul din această pildă să reprezinte pe cineva care se pocăieşte de păcate şi încearcă să se împotrivească ispitei?

După ce au răspuns cursanţii, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Spencer W. Kimball:

„Când abandonează păcatul, o persoană nu poate doar să spere la circumstanţe mai bune. Ea trebuie să le creeze …

Lucrurile pe care a ales să le facă, care i-au captat atenţia şi i-au acaparat gândurile au dispărut, iar înlocuitoare mai bune nu au umplut încă golul. Aceasta este şansa lui Satana” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 171-172; sublinierea adăugată).

Ce principiu putem să învăţăm din această pildă care ne poate ajuta să ştim cum să continuăm să alungăm influenţele rele după ce le-am îndepărtat din viaţa noastră? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să identifice următorul principiu: Putem să alungăm influenţele rele după ce le-am îndepărtat din viaţa noastră înlocuindu-le cu neprihănire.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest adevăr, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, afirmaţia de mai jos. Rugaţi membrii clasei să afle de ce nu este suficient doar să alungăm păcatul din viaţa noastră.

„Nu este de ajuns doar să încercaţi să vă împotriviţi răului sau să vă eliberaţi viaţa de păcat. Trebuie să vă umpleţi viaţa cu neprihănire şi să vă angajaţi în activităţi care aduc putere spirituală …

Supunerea completă aduce puterea completă a Evangheliei în viaţa dumneavoastră, inclusiv o tărie mai mare de a vă birui slăbiciunile. Această supunere include acţiuni pe care dumneavoastră, iniţial, nu le-aţi considerat ca fiind parte a pocăirii, cum ar fi frecventarea adunărilor, plătirea zeciuielii, slujirea şi faptul de a-i ierta pe alţii” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 127-128).

Când ne pocăim, care sunt unele dintre lucrurile pe care le putem face pentru a ne umple viaţa cu neprihănire, astfel încât să nu ne întoarcem la păcat? (Puteţi invita un cursant să scrie răspunsurile pe tablă.)
Cum poate faptul de a face aceste lucruri să ne aducă o putere spirituală mai mare în viaţa noastră şi să ne permită să biruim influenţele rele?

Depuneţi mărturie că faptul de a ne umple viaţa cu neprihănire ne va oferi putere mai mare de a alunga răul. Încurajaţi cursanţii să cugete cum îşi pot umple viaţa cu mai multă neprihănire şi cum să urmeze inspiraţia pe care o primesc în timp ce cugetă.

Rezumaţi partea rămasă din Matei 12 explicând că, în timp ce Isus propovăduia, cineva I-a spus că unii membri ai familiei Sale doreau să-I vorbească. Domnul ne-a învăţat apoi că toţi cei care fac voia Tatălui se numără printre membrii familiei Sale.

Scriptură de bază – Matei 11:28-30

Pentru a ajuta cursanţii să memoreze Matei 11:28-30, invitaţi membrii clasei să creeze gesturi care să reprezinte cuvintele sau expresiile din fiecare verset şi, apoi, să recite fragmentul făcând gesturile corespunzătoare. Rugaţi cursanţii să exerseze recitarea acestui fragment, la începutul orei, timp de mai multe zile, până când îl vor putea recita complet.

Comentarii şi informaţii generale

Matei 11:11. „Cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el”

Profetul Joseph Smith a explicat că un mod de a înţelege Matei 11:11 este de a-l vedea ca o referinţă la Însuşi Isus Hristos:

„Pe cine a indicat Isus ca fiind cel mai mic? Isus a fost considerat ca având cea mai mică pretenţie în împărăţia lui Dumnezeu şi a fost, [în aparenţă], cel mai puţin îndreptăţit să fie considerat de ei profet; este ca şi cum El ar fi spus: «El care este considerat cel mai mic între voi este mai mare decât Ioan – adică Eu Însumi»” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 86).

Matei 12:31-32. „Hula împotriva Duhului Sfânt”

Profetul Joseph Smith a explicat cum poate cineva să comită păcatul de a huli împotriva Duhului Sfânt:

„El trebuie să-L primească pe Duhul Sfânt, cerurile să fie deschise către el şi să Îl cunoască pe Dumnezeu, iar, apoi, să păcătuiască împotriva Lui. După ce un om a păcătuit împotriva Duhului Sfânt, nu mai există loc de pocăinţă pentru el. El a ajuns să spună că soarele nu străluceşte, deşi îl vede; a ajuns să Îl nege pe Isus Hristos, deşi cerurile s-au deschis pentru el, precum şi să nege planul salvării, deşi are adevărul în faţa ochilor; şi, din acel moment, el începe să fie un duşman” (în History of the Church, 6:314).

Uneori, cursanţii sunt îngrijoraţi cu privire la păcatul de a huli împotriva Duhului Sfânt sau de a-L nega. Preşedintele Spencer W. Kimball ne-a învăţat:

„Păcătuirea împotriva Duhului Sfânt necesită atâta cunoaştere, încât este practic imposibil pentru membrii obişnuiţi ai Bisericii să comită un astfel de păcat” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 123)

Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat de ce Isus i-a avertizat pe farisei despre păcatul care nu poate fi iertat, în Matei 12:31-32:

„Isus a dat dovadă de milă în asigurarea Sa că ceea ce se spunea despre El, ca Om, putea fi iertat; însă vorbirea împotriva autorităţii pe care El o deţinea, şi în mod deosebit faptul de a atribui acea putere şi autoritate lui Satana, era foarte aproape de a fi hulă împotriva Duhului Sfânt, păcat pentru care nu există iertare” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 269).