Lecţia 16 Matei 13:24-58

Lecţia 16

Matei 13:24-58

Introducere

Salvatorul a oferit pilde pentru a propovădui despre împărăţia cerului, restaurarea şi creşterea Bisericii Sale în zilele din urmă, adunarea celor neprihăniţi şi distrugerea celor ticăloşi la a Doua Sa Venire.

Sugestii pentru predare

Matei 13:24-30, 36-43

Salvatorul propovăduieşte şi explică pilda neghinei

Înainte de începerea orei, scrieţi, pe tablă, următoarele întrebări:

Aţi fost vreodată frustraţi sau supăraţi pentru că este atât de mult rău în lume?

De ce nu îndepărtează Domnul răul care ne înconjoară?

De ce ar trebui să aleg să fiu neprihănit deşi unii oameni din jurul meu nu par să suporte consecinţe negative ca urmare a alegerilor lor nedrepte?

La începutul lecţiei, rugaţi cursanţii să se gândească la întrebările scrise pe tablă şi apoi invitaţi-i să le împărtăşească celor din clasă gândurile lor. În timp ce cursanţii studiază Matei 13:24-30, 36-43, invitaţi-i să caute un adevăr care-i va ajuta să aibă parte de alinare când se străduiesc să trăiască în mod neprihănit într-o lume ticăloasă.

Expuneţi următoarea ilustraţie care prezintă grâu şi neghină sau desenaţi-o pe tablă. Explicaţi că neghina este un soi de iarbă dăunătoare. Când încolţesc, grâul şi neghina sunt aproape identice, dar se pot deosebi odată ce cresc.

Explicaţi că Salvatorul a propovăduit o pildă despre grâu şi neghină. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Matei 13:24-30 şi din fragmentul din Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 13:29, care modifică o parte din versetul 30 şi spune: „Adunaţi mai întâi grâul în grânarul meu; iar neghina se va găsi în snopi pentru a fi arsă. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle ce s-a întâmplat cu grâul şi neghina.

Ce s-a întâmplat cu grâul şi neghina? (Ele au fost semănate [plantate] şi lăsate să crească împreună. Apoi, grâul a fost strâns în grânar, iar neghina a fost legată în snopi şi arsă.)
De ce credeţi că omul care a semănat sămânţă bună le-a spus slujitorilor săi să lase grâul şi neghina să „crească amândouă împreună până la seceriş”? (Dacă secerătorii ar fi încercat să smulgă neghina înainte ca grâul şi neghina să se fi copt, era foarte probabil să distrugă şi o mare parte din grâu.)
Potrivit celor relatate în Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 13:29, ce a fost adunat mai întâi, grâul sau neghina?

Explicaţi că, după ce Salvatorul a propovăduit pilda neghinei, ucenicii Săi L-au rugat să le explice înţelesul ei. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Matei 13:36-43. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească explicaţia Salvatorului cu privire la pildă.

Cine a semănat sau a plantat sămânţa bună? (Salvatorul)
Cine a semănat sau a plantat neghina? (Diavolul)
Pe cine reprezentau grâul şi neghina? (Pe cei neprihăniţi şi pe cei ticăloşi. Explicaţi că cei ticăloşi sunt cei care aleg să nu se pocăiască [vezi Doctrină şi legăminte 29:17].)

Explicaţi că Traducerea Bibliei de Joseph Smith clarifică faptul că „secerişul” şi „sfârşitul veacului” menţionate în versetul 39 se referă la distrugerea celor ticăloşi la a Doua Venire a Salvatorului. Traducerea Bibliei de Joseph Smith ne ajută, de asemenea, să înţelegem că, în ultimele zile, Domnul va trimite îngeri şi mesageri care să ajute la separarea celor neprihăniţi de cei ticăloşi (vezi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 13:39-44 [în Dicţionarul biblic din versiunea SZU a Bibliei în limba engleză]).

Potrivit celor relatate în această pildă, ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi şi cu cei ticăloşi în ultimele zile? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Domnul îi va aduna pe cei neprihăniţi în ultimele zile şi, apoi, îi va distruge pe cei ticăloşi la Venirea Sa. Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Cum ne poate alina acest adevăr în timp ce trăim într-o lume rea? (Domnul va îndepărta în cele din urmă ticăloşia de pe pământ şi îi va răsplăti pe cei credincioşi.)

Explicaţi cursanţilor că, datorită libertăţii noastre de a alege, hotărâm prin alegerile noastre dacă vom fi adunaţi alături de cei neprihăniţi sau dacă vom suferi alături de cei ticăloşi.

Ce trebuie să facem pentru a fi adunaţi de Domnul?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce trebuie să facem pentru a fi adunaţi de Domnul, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Domnul Îşi adună oamenii când ei Îl acceptă şi ţin poruncile Sale …

Domnul Îşi adună oamenii pentru a preaslăvi, a clădi Biserica, a se apăra şi pentru a primi sfaturi şi instrucţiuni …

Profetul Joseph Smith a declarat că, în toate epocile, scopul divin al adunării a fost şi este acela de a construi temple, astfel încât copiii Domnului să poată primi cele mai mari rânduieli şi, astfel, să dobândească viaţă eternă [vezi Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 440-441]” („The Spirit and Purposes of Gathering” [adunare de devoţiune desfăşurată la Universitatea Brigham Young - Idaho, 31 oct. 2006], byui.edu).

Potrivit celor spuse de vârstnicul Bednar, ce trebuie să facem pentru a fi adunaţi de Domnul?
Ce binecuvântări aţi primit în viaţa voastră când aţi fost adunaţi de Domnul?

Expuneţi ilustraţiile Misionari: Vârstnici; Misionari: Surori; şi Templul Salt Lake (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 109, 110, 119; vezi, de asemenea, LDS.org).

Ce putem face pentru a-L ajuta pe Salvator în a-i aduna pe copiii Tatălui Ceresc?
Ce binecuvântări aţi primit când L-aţi ajutat pe Domnul să-i adune pe cei neprihăniţi prin intermediul muncii misionare sau a muncii din templu?

Asiguraţi cursanţii că, deoarece toţi facem greşeli, Salvatorul ne invită să ne pocăim pentru a putea fi adunaţi cu cei neprihăniţi. Invitaţi cursanţii să cugete la ce pot să facă pentru a se aduna pe ei înşişi, pentru a-i aduna pe membrii familiei lor şi pe alţii la Salvator şi la Biserica Sa. Invitaţi cursanţii să acţioneze conform tuturor îndemnurilor pe care le primesc.

Matei 13:31-35, 44-52

Isus foloseşte pilde pentru a propovădui despre împărăţia cerurilor

Expuneţi ilustraţii cu următoarele lucruri sau desenaţi-le pe tablă: un grăunte de muştar, plămădeală (sau pâine – explicaţi că plămădeala este folosită la copt şi se adaugă în aluatul de pâine pentru a-l ajuta să crească înainte de a fi pus la copt), un mărgăritar, un cufăr mic şi un năvod.

grăunte de muştar, drojdie, mărgăritar, cufăr, năvod

Explicaţi că, în mai multe pilde diferite, Salvatorul a comparat fiecare dintre aceste lucruri cu împărăţia cerurilor. Amintiţi cursanţilor că împărăţia cerurilor reprezintă Biserica Salvatorului şi Evanghelia Sa. Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe scripturale: Matei 13:31-32; Matei 13:33; Matei 13:44; Matei 13:45-46; Matei 13:47-50. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi sau în grupuri mici şi desemnaţi fiecărei echipe sau fiecărui grup una dintre referinţele scrise pe tablă. Invitaţi fiecare echipă sau grup să desfăşoare activităţile de mai jos (puteţi oferi această listă sub forma unei foi de prezentare).

Citiţi împreună versetele desemnate.
Discutaţi care a fost obiectul pe care Salvatorul l-a asemănat cu Biserica Sa şi cu Evanghelia Sa.
Discutaţi adevărul pe care credeţi că Salvatorul l-a propovăduit în această pildă despre Biserica Sa şi despre Evanghelia Sa. Scrieţi acel adevăr în caietul vostru pentru seminar sau în jurnalul vostru pentru studiul scripturilor.

După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi un cursant căruia i-a fost desemnată pilda aluatului şi un cursant căruia i-a fost desemnată pilda grăuntelui de muştar să citească, pe rând, cu glas tare, pildele respective.

Invitaţi câţiva cursanţi să le citească membrilor clasei adevărurile pe care şi le-au notat. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică un adevăr asemănător următorului: Biserica restaurată a lui Isus Hristos va creşte, de la un început modest, până va umple întreg pământul. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Joseph F. Smith, care ne-a învăţat cum pot fi cei care Îl urmează pe Isus Hristos asemănaţi cu plămădeala:

„Deşi se poate spune, ceea ce este adevărat într-o oarecare măsură, că suntem doar o mână de oameni în comparaţie cu ceilalţi din lume, totuşi putem fi comparaţi cu plămădeala de care a vorbit Salvatorul, care, în cele din urmă, va creşte întreaga lume” (Gospel Doctrine, a 5-a ediţiei [1939], p. 74).

Ce putem să facem, în calitatea noastră de sfinţi din zilele din urmă, pentru a ajuta Biserica Salvatorului să crească?

Invitaţi un cursant căruia i-a fost desemnată pilda comorii ascunse, un cursant căruia i-a fost desemnată pilda mărgăritarului şi un cursant căruia i-a fost desemnată pilda năvodului să citească, pe rând, cu glas tare, pildele respective. Invitaţi câţiva cursanţi să le citească membrilor clasei adevărurile pe care şi le-au notat. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică un principiu similar următorului: Deoarece binecuvântările Evangheliei au valoare eternă, ele merită orice sacrificiu. Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi acest adevăr pe tablă.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest principiu, scrieţi, pe tablă, următoarele titluri de coloane:

Binecuvântări ale Evangheliei

Sacrificii făcute pentru primirea binecuvântărilor

Rugaţi cursanţii să enumere unele dintre binecuvântările Evangheliei (exemplele pot include cunoaşterea din scripturi, îndrumarea din partea profeţilor în viaţă, rânduielile necesare salvării şi căsătoria eternă). Pentru fiecare binecuvântare enumerată, rugaţi cursanţii să explice sacrificiile pe care s-ar putea să fie nevoie să le facă pentru a primi acea binecuvântare. Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă.

Rugaţi cursanţii să aleagă o binecuvântare enumerată pe tablă şi să explice de ce primirea acelei binecuvântări merită orice sacrificiu.

Când aţi sacrificat voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi ceva pentru a primi o binecuvântare a Evangheliei?

Scrieţi, pe tablă, întrebările de mai jos şi invitaţi cursanţii să răspundă la ele în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.

Ce binecuvântare a Evangheliei îţi doreşti să primeşti?

De ce îţi doreşti acea binecuvântare?

Ce sacrificiu s-ar putea să trebuiască să faci pentru a primi acea binecuvântare?

Matei 13:53-58

Isus propovăduieşte în Nazaret şi este respins de către propriii Săi oameni

Rezumaţi Matei 13:53-58 explicând că oamenii din Nazaret L-au respins pe Salvator şi nu au acceptat învăţăturile Sale. Din cauza necredinţei lor, Salvatorul nu a înfăptuit multe miracole printre ei (vezi, de asemenea, Moroni 7:37).

Comentarii şi informaţii generale

Matei 13. Adunarea lui Israel

Profetul Joseph Smith a rezumat subiectul din Matei 13 când a predicat următoarele:

„Cuvintele Salvatorului, consemnate în al 13-lea capitol al Evangheliei Sale după Matei… ne oferă o înţelegere clară despre importantul subiect al adunării, cum nu o face nimic altceva consemnat în Biblie” (în History of the Church, 2:264).

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că putem ajuta la adunarea lui Israel de ambele părţi ale vălului:

„Această doctrină a adunării este una dintre învăţăturile importante ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă… Noi nu doar că propovăduim această doctrină, dar o şi punem în practică. Facem acest lucru când ajutăm la adunarea celor aleşi ai Domnului de ambele părţi ale vălului …

Noi adunăm tabele cu arbori genealogici, întocmim foi pentru grupuri de familie şi facem muncă în templu pentru şi în folosul celor decedaţi, pentru a aduna oameni la Domnul şi la familiile lor” („Adunarea Israelului risipit”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 80-81).

Tabelul de mai jos ne arată modul în care pildele din Matei 13 ne învaţă despre adunarea lui Israel şi despre creşterea Bisericii Salvatorului, din zilele slujirii Sale în viaţa muritoare până la a Doua Sa Venire.

Pildă din Matei 13	Adunarea
Semănătorului (versetele 3-23)	Isus Hristos şi apostolii Săi au semănat seminţele Evangheliei în zilele lor.
Neghinei (versetele 24-30, 36-43)	Cei neprihăniţi şi cei ticăloşi au crescut împreună în vremurile Noului Testament, ajungându-se, în cele din urmă, la marea apostazie. În zilele din urmă, cei neprihăniţi vor fi adunaţi în cadrul Bisericii şi cei ticăloşi vor fi distruşi.
Grăuntelui de muştar (versetele 31-32)	Biserica lui Isus Hristos va fi restaurată. Având un început modest, va creşte, se va răspândi şi va deveni o Biserică mondială măreaţă.
Aluatului (versetul 33)	Biserica din zilele din urmă se va răspândi pe tot pământul, ajutată de plămădeala mărturiilor celor trei martori şi de scripturile din zilele din urmă.
Comorii ascunse (versetul 44) şi mărgăritarul (versetele 45-46)	Cei neprihăniţi se vor aduna în împărăţia lui Dumnezeu. Sfinţii din zilele din urmă vor face sacrificii şi vor lucra în vederea clădirii Sionului.
Năvodului (versetele 47-50)	Oameni de toate felurile vor fi adunaţi în cadrul Bisericii. La sfârşitul lumii, cei ticăloşi vor fi alungaţi şi distruşi.

(Adaptat după New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 43-44.)

Matei 13:31-32. Pildele grăuntelui de muştar şi aluatului

Profetul Joseph Smith a oferit următoarea explicaţie despre pildele grăuntelui de muştar şi aluatului:

„«Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar… » [Matei 13:31]. Acum, putem să înţelegem foarte clar că acest simbol reprezintă Biserica, aşa cum va progresa în zilele din urmă …

Să vorbim despre Cartea lui Mormon, pe care un bărbat a luat-o şi a ascuns-o pe câmpul lui, protejând-o cu credinţa lui, pentru a ieşi la lumină în zilele din urmă sau la momentul potrivit; să privim cum iese din pământ, fiind cu siguranţă ultima sămânţă dintre toate, cum se ramifică, da, înălţându-se şi având ramuri care se înalţă spre cer şi o măreţie asemănătoare cu a lui Dumnezeu, până când, asemenea seminţei de muştar devine mai măreaţă decât toate plantele. Şi ea este adevărată şi aceasta a înmugurit şi a ieşit din pământ, iar neprihănirea începe să privească de la înălţimea cerurilor [vezi Psalmii 85:11; Moise 7:62] şi Dumnezeu Îşi trimite jos puterile, darurile şi îngerii pentru a ocroti ramurile …

«Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat… » [Matei 13:33]. Se poate înţelege că Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă a crescut din puţinul aluat care a fost pus în trei martori. Iată, cât de mult se aseamănă aceasta cu pilda! Dospeşte repede într-o bucată şi va dospi curând toată plămădeala” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 150, 319).

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat cum pot fi asemănaţi cei care-L urmează pe Isus Hristos cu plămădeala:

„Noi trebuie să trăim în lume, dar nu să fim ai lumii. Noi trebuie să trăim în lume, deoarece aşa cum a propovăduit Isus într-o predică, împărăţia Sa este ca «plămădeala]», al cărei rol este de a creşte tot aluatul prin influenţa ei (vezi Luca 13:21; Matei 13:33; vezi, de asemenea, 1 Corinteni 5:6-8). Cei care-L urmează nu pot face aceasta dacă se asociază doar cu cei care împărtăşesc aceleaşi crezuri şi practici” („Să-i iubim pe ceilalţi şi să trăim acceptând diferenţele”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 25).