Lecţia 18 Matei 15

Lecţia 18

Matei 15

Introducere

În timp ce era în Galilea, Isus a explicat de ce ucenicii Săi nu au urmat datina ritualului de a se curăţa înainte de a mânca. Apoi, El S-a dus pe coasta Mediteranei, unde a vindecat-o pe fiica unei femei din rândul neamurilor. Isus S-a întors, apoi, în Galilea, unde a vindecat mulţi oameni şi a hrănit, în mod miraculos, peste patru mii de oameni.

Sugestii pentru predare

Matei 15:1-20

Cărturarii şi fariseii întreabă de ce ucenicii lui Isus nu se spală pe mâini înainte de a mânca

Invitaţi trei cursanţi să citească, cu glas tare, scenariile de mai jos. Rugaţi membrii clasei să afle ce au scenariile în comun.

O tânără fată este încurajată de prietenele ei să îmbrace o rochie necorespunzătoare pentru o seară de dans organizată de şcoală. Tânăra ştie că rochia respectivă nu întruneşte standardele de decenţă ale Domnului, chiar dacă, în cultura ei, purtarea unei astfel de rochii nu este o problemă.
Un tânăr băiat face parte dintr-o familie de sfinţi din zilele din urmă căreia îi plac evenimentele sportive. Când la televizor se transmit evenimente sportive importante, membrii familiei nu se mai roagă ca familie, nu mai studiază din scripturi, nu mai desfăşoară seara în familie şi nu mai merg duminica la adunările Bisericii pentru a putea urmări acele evenimente.
Un tânăr şi o tânără se pregătesc să se căsătorească. Ei locuiesc într-un loc în care este normal să ai relaţii sexuale înainte de căsătorie. Unii oameni le-au spus celor doi că sunt învechiţi şi ciudaţi pentru că aşteaptă să se căsătorească şi abia apoi să aibă relaţii sexuale.

Ce au în comun aceste scenarii? (Fiecare scenariu prezintă un conflict între supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu şi acţionarea conform datinilor sau obiceiurilor.)

Explicaţi că datinile sau obiceiurile includ crezurile şi practicile unei culturi, comunităţi, familii sau unui grup de prieteni.

Rugaţi cursanţii să numească una sau mai multe datini sau mai multe obiceiuri care i-ar putea împiedica să se supună poruncilor lui Dumnezeu. Invitaţi cursanţii să găsească, în Matei 15, adevăruri care îi pot ajuta atunci când trebuie să aleagă între faptul de a se supune poruncilor lui Dumnezeu şi faptul de a lua parte la datini şi obiceiuri.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 15:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute datina despre care cărturarii şi fariseii L-au întrebat pe Isus.

Ce datină nu respectau ucenicii lui Isus?

Explicaţi că spălatul mâinilor menţionat de cărturari şi farisei se referă la o spălare ceremonială făcută ca ritual al purificării, şi nu la o spălare cu scop de curăţare.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 15:3 şi rugaţi membrii clasei să caute răspunsul dat de Isus la întrebarea adresată de cărturari şi farisei.

Ce a spus Salvatorul că făceau cărturarii şi fariseii când participau la datinile lor?

Rezumaţi Matei 15:4-6 explicând că Isus a identificat un exemplu al modului în care cărturarii şi fariseii încălcau o poruncă a lui Dumnezeu participând la datinile lor. Ei propovăduiau că oamenii „nu mai [sunt ţinuţi]” (versetul 6) cu privire la obligaţiile lor de a avea grijă de părinţii lor în vârstă declarând că banii lor erau rezervaţi ca dar pentru Dumnezeu sau Corban (vezi Marcu 7:10-12). Însă, Isus a propovăduit că, dacă făceau aşa, încălcau porunca de a-şi cinsti tatăl şi mama.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 15:7-9 şi rugaţi membrii clasei să afle ce i-au îndrumat cărturarii şi fariseii pe oameni să facă folosindu-şi datinile drept scuze de a nu se supune poruncilor lui Dumnezeu.

Ce i-au îndrumat cărturarii şi fariseii pe oameni să facă?
Ce principiu putem învăţa din aceste versete cu privire la ce trebuie să facem dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să punem poruncile Sale mai presus de orice datină sau obicei am avea.)

Invitaţi cursanţii să recitească, cu glas tare, scenariile de la începutul lecţiei. După citirea fiecărui scenariu, întrebaţi:

Ce ar trebui să facă persoana sau persoanele din scenariu pentru a se supune poruncilor lui Dumnezeu?
Cum a ajutat realizarea acestui lucru persoana respectivă sau persoanele respective să se apropie mai mult de Dumnezeu?

După ce aţi discutat fiecare scenariu, întrebaţi membrii clasei:

Când aţi ales să vă supuneţi poruncilor lui Dumnezeu în loc să luaţi parte la datini sau obiceiuri acceptate pe scară largă? Cum v-a ajutat acest lucru să vă apropiaţi mai mult de Tatăl Ceresc? (Puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi o experienţă personală.)

Invitaţi cursanţii să se gândească la datinile şi obiceiurile pe care le-au menţionat mai devreme. Încurajaţi-i să aleagă să se supună poruncilor lui Dumnezeu şi să nu urmeze aceste datini sau obiceiuri, astfel încât să se poată apropia mai mult de Dumnezeu.

Amintiţi cursanţilor că fariseii şi cărturarii credeau că mâncatul cu mâinile nespălate pângărea omul sau îl făcea necurat spiritual. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 15:10-11 şi rugaţi membrii clasei să afle ce ne-a învăţat Salvatorul că ne spurcă sau ne pângăreşte.

Ce a spus Salvatorul că ne pângăreşte?

Subliniaţi faptul că Salvatorul a spus: „Ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (versetul 11). După ce le-a spus ucenicilor Săi să nu-şi facă griji cu privire la farisei, care s-au simţit jigniţi de cuvintele Sale (vezi Matei 15:12-16), El a explicat mai departe ce ne pângăreşte.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Matei 15:17-20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a vrut Salvatorul să spună cu: „Ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (versetul 11).

Ce a vrut Salvatorul să spună cu: „Ce iese din gură, aceea spurcă pe om”?

Subliniaţi faptul că, în scripturi, inima reprezintă adesea gândurile şi dorinţele noastre. Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie: Dacă alegem să avem gânduri şi dorinţe rele, atunci…

Cum aţi completa acest principiu ţinând cont de învăţăturile Salvatorului consemnate în versetele 19-20? (Folosiţi cuvintele cursanţilor pentru a completa principiul, astfel încât să transmită următorul adevăr: Dacă alegem să avem gânduri şi dorinţe rele, atunci acele gânduri şi dorinţe ne vor pângări.)
Cum putem să ne pângărim sau să devenim necuraţi spiritual dacă alegem să avem gânduri sau dorinţe rele sau necorespunzătoare?
Cum reflectă cuvintele care ne ies din gură, precum şi faptele noastre, gândurile şi dorinţele inimii noastre?

Puteţi să depuneţi mărturie despre acest principiu şi invitaţi cursanţii să aleagă să aibă gânduri şi dorinţe pure.

Matei 15:21-28

Salvatorul o vindecă pe fiica unei femei din rândul neamurilor

Invitaţi cursanţi să vină la tablă şi să enumere una sau mai multe dintre dorinţele lor neprihănite.

Invitaţi cursanţii să găsească, în Matei 15, principii care îi pot ajuta să înţeleagă ce trebuie să facă pentru a li se împlini dorinţele neprihănite.

Rugaţi cursanţii să-şi deschidă Ghidul pentru scripturi la Hărţi şi fotografii din Biblie, harta 11, „Pământul Sfânt în timpul Noului Testament”. Rugaţi-i să găsească, pe hartă, oraşele Tir şi Sidon. Explicaţi că, în timp ce Isus călătorea din Galilea către coasta Tirului şi Sidonului, El a întâlnit o femeie cananeană. Asemenea multor altor oameni din acea regiune, această femeie era din rândul neamurilor – ceea ce înseamnă că nu era din rândul iudeilor. În acea vreme, Isus şi ucenicii Săi propovăduiau Evanghelia doar iudeilor; încă n-o propovăduiau neamurilor (vezi Matei 10:5-6). Uşile pentru ca neamurile să primească mesajul salvării aveau să fie deschise ulterior (vezi Faptele apostolilor 10).

Invitaţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, în echipe de câte doi, din Matei 15:21-27. Rugaţi-i să găsească răspunsuri la următoarele întrebări (puteţi să scrieţi aceste întrebări pe tablă):

Ce dorinţă neprihănită a avut femeia cananeană?
Ce a făcut şi a spus femeia, lucruri care au demonstrat credinţa ei în Isus Hristos?

Invitaţi cursanţii să vă spună răspunsurile.

Cum a continuat să demonstreze răspunsul femeii la această analogie credinţa ei în Isus Hristos?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 15:28 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a făcut Salvatorul pentru această femeie.

Ce a făcut Salvatorul pentru această femeie? De ce?
Ce principiu putem învăţa din această relatare cu privire la ce se poate întâmpla când ne exercităm credinţa în Isus Hristos? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Când ne exercităm credinţa în Isus Hristos, putem primi binecuvântări potrivit dorinţelor noastre neprihănite.)
Pe lângă faptul de a-L ruga, cu credinţă, pe Domnul să ne binecuvânteze potrivit dorinţelor noastre neprihănite, ce altceva putem să facem pentru a ne exercita credinţa în Isus Hristos?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine ce pot să facă pentru a-şi exercita credinţa în Isus Hristos, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Când avem credinţă în Domnul Isus Hristos, trebuie să avem încredere în El. Trebuie să avem destulă încredere în El, încât suntem dispuşi să acceptăm voia Lui, ştiind că El ştie ce este cel mai bine pentru noi …

Credinţa, indiferent cât de puternică este, nu poate să aibă un rezultat contrar voinţei celui a cărui putere este… Nu putem avea credinţă adevărată în Domnul fără să avem, de asemenea, încredere deplină în voia Domnului şi în timpul stabilit de El” („Faith in the Lord Jesus Christ”, Ensign, mai 1994, p. 99, 100).

Cum poate explicaţia vârstnicului Oaks, legată de ce înseamnă să exercităm credinţă în Isus Hristos, să ne ajute când Domnul nu ne binecuvântează imediat potrivit dorinţelor noastre neprihănite?

Invitaţi cursanţii să treacă în revistă lista de dorinţe neprihănite scrisă pe tablă şi să explice ce pot să facă pentru a exercita credinţă în Isus Hristos când caută să li se îndeplinească acele dorinţe.

Când vi s-au îndeplinit dumneavoastră (sau cuiva pe care îl cunoaşteţi) dorinţe neprihănite (potrivit voinţei şi timpului Domnului) în timp ce vă exercitaţi credinţa în Isus Hristos?

Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce vor face pentru a exercita credinţă în Isus Hristos în timp ce caută să li se îndeplinească dorinţele neprihănite de către El. Încurajaţi cursanţii să pună în practică ceea ce au scris.

Matei 15:29-39

Isus hrăneşte peste patru mii de persoane care-L urmau folosind şapte pâini şi puţini peşti

Rezumaţi Matei 15:29-39 explicând că Isus S-a întors în Galilea. În timp ce Se afla acolo, peste patru mii de oameni s-au adunat în jurul Lui aducând cu ei persoane care sufereau de diferite boli şi dizabilităţi. Salvatorul i-a vindecat şi, după ce oamenii au petrecut trei zile în prezenţa Sa, El a înfăptuit un alt miracol hrănindu-i pe toţi folosind doar şapte pâini şi câţiva peştişori. (Notă. Miracolul hrănirii celor patru mii de oameni va fi abordat în detaliu în lecţia despre Marcu 8.)

Puteţi încheia lecţia împărtăşindu-vă mărturia despre adevărurile şi principiile pe care cursanţii le-au identificat în Matei 15.

Comentarii şi informaţii generale

Matei 15:1-9. „Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?”

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit următorul sfat celor care caută să renunţe la datinile sau obiceiurile care-i împiedică să-L preaslăvească pe Domnul în totalitate:

„Schimbarea unui tipar de viaţă bine înrădăcinat poate fi foarte dificilă. Prietenii vechi pot ridiculiza, critica şi, chiar, persecuta. Credinţa continuă în Salvator şi supunerea vă vor ajuta să treceţi prin astfel de greutăţi către binecuvântări mai mari. Scripturile ilustrează modul în care convingerea şi credinţa pot birui datinile care sunt în contradicţie cu planul lui Dumnezeu, aducând binecuvântări persoanelor individuale şi, chiar, generaţiilor de oameni. Hotărârea neclintită a lui Avraam de a fi fidel adevărului şi de a respinge datina greşită i-a adus binecuvântări măreţe. Loialitatea sa va încorona cu mari recompense pe toţi cei supuşi din casa lui Israel. Un alt exemplu minunat de renunţare la datini de mult stabilite este cel al schimbării războinicilor lamaniţi în ucenici umili ai lui Hristos, dornici mai degrabă să moară decât să încalce legămintele pe care le-au făcut ca membri ai împărăţiei Sale” („Removing Barriers to Happiness”, Ensign, mai 1998, p. 86).

Matei 15:21-28. „Căţeii mănâncă fărâmăturile care cad de la masa stăpânilor lor”

Comparaţia Domnului dintre neamuri şi câinii domestici a avut ca scop predarea faptului că Evanghelia a fost, la acea vreme, transmisă doar celor din casa lui Israel. Neamurile aveau să primească ulterior mesajul salvării, potrivit planificării divine a lui Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 10).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că vindecarea fiicei femeii cananeene de către Isus a fost un test al credinţei femeii şi un exemplu instructiv pentru ucenicii Săi:

„Evanghelia (cu toate puterile ei vindecătoare şi harurile ei) avea să fie oferită iudeilor înaintea neamurilor. Slujirea lui Isus în viaţa Sa muritoare a fost pentru Israel, nu pentru alte naţiuni. Vindecarea acestei fete sau a oricărei persoane din rândul neamurilor de către El a fost realizată ca excepţie, datorită marii credinţe. Anterior, El le-a poruncit apostolilor să se ducă doar la oaia pierdută a casei lui Israel şi să nu predice neamurilor mesajul salvării (Matei 10:5-6). Categoric, ceea ce El a făcut în această situaţie a fost instructiv pentru ucenicii Săi, a testat credinţa femeii din rândul neamurilor, a predat faptul că rugăciunea spusă cu stăruinţă şi insistenţă aduce cu sine răsplată şi a demonstrat că, uneori, credinţa mai mare este găsită uneori printre păgâni, şi nu printre cei din descendenţa aleasă a lui Israel” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:371).