1 Nefi 6 şi 9

Introducere

Nefi a declarat: „Deplina mea intenţie este să pot să-i conving pe oameni să vină la Dumnezeul lui Avraam, şi la Dumnezeul lui Isaac, şi la Dumnezeul lui Iacov, şi să fie salvaţi” (1 Nefi 6:4). El a păstrat două seturi de cronici: plăcile mici ale lui Nefi şi plăcile mari ale lui Nefi. Domnul i-a poruncit să facă o prescurtare a relatării lui Lehi pe plăcile mici (vezi 2 Nefi 5:28–31). Mai târziu, Mormon a fost inspirat să includă plăcile mici în compilaţia sa a Cărţii lui Mormon (vezi Cuvintele lui Mormon 1:6–7). Nici Nefi, nici Mormon nu au ştiu de ce, dar amândoi au urmat îndemnul Domnului.

Sugestii pentru predare

1 Nefi 6

Nefi scrie pentru a-i convinge pe toţi oamenii să vină la Isus Hristos.

Expuneţi mai multe cărţi sau filme potrivite, cunoscute în rândul tinerilor de azi. Întrebaţi cursanţii care cred ei că a fost scopul în care autorul sau regizorul a creat fiecare carte sau film în parte. Ţineţi în mână un exemplar al Cărţii lui Mormon. Spuneţi-le cursanţilor că, în 1 Nefi 6, Nefi explică scopul pentru care a scris cronica sa, care, în cele din urmă, a fost inclusă în Cartea lui Mormon.

Rugaţi cursanţii să citească 1 Nefi 6:3–6 şi să găsească cuvinte şi expresii care exprimă intenţia lui Nefi de a păstra cronica sa. (Le puteţi sugera cursanţilor să însemneze acele cuvinte.)

De ce este important faptul că Nefi a scris lucrurile „care sunt plăcute lui Dumnezeu” şi nu lucrurile „care sunt plăcute lumii”?
Cum aţi formula, cu propriile voastre cuvinte, intenţia lui Nefi? (Poate fi util să explicaţi că expresia „Dumnezeul lui Avraam, şi… Dumnezeul lui Isaac, şi… Dumnezeul lui Iacov” se referă la Isus Hristos. Îi puteţi îndemna pe cursanţi să scrie Isus Hristos în scripturile lor, lângă 1 Nefi 6:4. De asemenea, puteţi explica faptul că numele Iehova se referă, de asemenea, la Isus Hristos. [vezi 1 Nefi 19:10; 2 Nefi 11:4, 6–7; vezi, de asemenea Ghidul pentru scripturi, „Isus Hristos”, „Iehova”].)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă că, într-adevăr, Cartea lui Mormon este un alt testament al lui Isus Hristos, invitaţi-i să deschidă manualul la index şi să identifice toate titlurile care includ numele lui Isus Hristos. Rugaţi-i să identifice câteva modalităţi prin care Cartea lui Mormon propovăduieşte despre misiunea Salvatorului.

Invitaţi un cursant să scrie următorul adevăr pe tablă: Unul dintre scopurile Cărţii lui Mormon este de a convinge toţi oamenii să vină la Isus Hristos.

Cum ar putea înţelegerea scopului pentru care a scris Nefi să influenţeze felul în care planificaţi să studiaţi Cartea lui Mormon în acest an?

Împărtăşiţi felul în care v-a ajutat Cartea lui Mormon să vă apropiaţi mai mult de Tatăl Ceresc şi de Salvator. Invitaţi cursanţii să împărtăşească felul în care Cartea lui Mormon le-a influenţat viaţa şi i-a apropiat mai mult de Tatăl Ceresc şi de Isus Hristos. Încurajaţi-i să-şi împărtăşească sentimentele despre Cartea lui Mormon şi mărturiile despre Isus Hristos unui prieten sau unui membru al familiei în următoarele câteva zile.

1 Nefi 9

Nefi ţine două rânduri de plăci.

Arătaţi-le celor din clasă o carte de istorie şi indicaţi perioada de timp pe care o acoperă. Apoi, arătaţi-le celor din clasă un carneţel sau un jurnal ce cuprinde o istorie personală şi care acoperă o parte din aceeaşi perioadă de timp. (După cum este potrivit, citiţi o experienţă spirituală din jurnal.)

Prin ce se deosebesc modurile de abordare a evenimentelor istorice folosite în cele două texte?
Este un text mai valoros decât celălalt? De ce? (Fiecare dintre ele este valoros din motive diferite.)
Ce comparaţie se poate face între aceste texte şi Cartea lui Mormon?

Explicaţi că, în 1 Nefi 9:1–5, Nefi vorbeşte despre efortul său de a ţine cronicile pe două rânduri de plăci.

Pe un rând de plăci, cunoscute acum sub numele de plăcile mari ale lui Nefi, el a consemnat „[istoria] poporului [său]” (1 Nefi 9:2). Această istorie a inclus „o relatare despre domnia regilor şi despre războaiele şi conflictele poporului [său]” (1 Nefi 9:4). Aceasta a fost prima cronică făcută de Nefi, dar nu este inclusă în ceea ce noi avem acum în Cartea lui Mormon.

Pe celălalt rând de plăci, cunoscute acum sub numele de plăcile mici ale lui Nefi, el a consemnat „slujirea poporului [său]” (1 Nefi 9:3). Poate va fi nevoie să explicaţi că slujirea se referă la învăţăturile şi activităţile religioase. Relatarea lui Nefi de pe plăcile mici se regăseşte în cărţile 1 Nefi şi 2 Nefi.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să facă deosebirea dintre plăcile mici şi plăcile mari în timp ce citesc 1 Nefi 9, scrieţi următoarele lucruri pe tablă: „aceste plăci” = plăcile mici şi „celelalte păci” = plăcile mari. (Le puteţi sugera cursanţilor să scrie aceste cuvinte în scripturile lor, lângă versetele corespunzătoare). În 1 Nefi 9, expresia „aceste plăci” se referă întotdeauna la plăcile mici. Expresia „celelalte plăci” se referă la plăcile mari.

Rugaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 9:3, 5–6.

Ce motive a avut Nefi să facă plăcile mici pe lângă plăcile mari? În ce fel exprimă aceste explicaţii credinţa lui Nefi în Domnul?

Explicaţi că, aproximativ 1.000 de ani mai târziu, profetul Mormon a făcut o prescurtare sau o versiune mai scurtă a tuturor cronicilor care fuseseră scrise de poporul său. Aceasta a devenit ceea ce noi numim, astăzi, Cartea lui Mormon. În timp ce lucra la această prescurtare, el a găsit plăcile mici ale lui Nefi şi le-a inclus în cronica sa.

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare Cuvintele lui Mormon 1:3–7. Explicaţi că Mormon a scris aceste cuvinte aproximativ în anul 385 d.H., în timpul ultimei bătălii dintre nefiţi şi lamaniţi. În timp ce cursanţii citesc aceste versete, rugaţi-i să găsească motivele pe care le-a avut Mormon pentru a include plăcile mici ale lui Nefi în prescurtarea sa.

Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Marvin J. Ashton, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Uneori, când ni se cere să fim supuşi, nu ştim de ce, exceptând faptul că Domnul ne-a poruncit… Nefi a urmat instrucţiunile deşi nu a înţeles pe deplin scopul înţelept al acestora. Supunerea sa a binecuvântat oamenii din lumea întreagă” („Who Will Forfeit the Harvest?” Ensign, nov. 1978, p. 51).

Scoateţi în evidenţă că, din exemplul lui Nefi şi al lui Mormon, învăţăm că trebuie să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu şi să urmăm îndemnurile Spiritului chiar şi când nu înţelegem pe deplin motivele pentru care trebuie să facem aceste lucruri.

De ce este important să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu şi să urmăm îndemnurile Spiritului chiar şi când nu înţelegem pe deplin motivele pentru care trebuie să facem aceste lucruri?
Când aţi fost supuşi Domnului sau aţi răspuns unui îndemn spiritual fără să înţelegeţi pe deplin motivele?
Cum putem dezvolta o mai mare încredere şi mai mult curaj de a fi devotaţi îndrumării oferite de Dumnezeu?

Depuneţi mărturie că, pe măsură ce ne supunem poruncilor lui Dumnezeu şi îndemnurilor Duhului Sfânt, înţelegerea noastră despre scopurile acestora se va dezvolta, iar Domnul ne va binecuvânta pentru supunerea noastră.

Rugaţi un cursant să citească cu glas tare următoarea explicaţie. (O puteţi scrie pe hârtie şi puteţi oferi fiecărui cursant un exemplar al acesteia pentru a urmări împreună în timp ce se citeşte şi a o păstra în scripturi pentru a face ulterior referire la ea.)

O parte a „[scopului] înţelept” pentru care Domnul i-a poruncit lui Nefi să ţină două rânduri de cronici (1 Nefi 9:5; Cuvintele lui Mormon 1:7) a devenit evidentă când Joseph Smith a tradus Cartea lui Mormon. Iniţial, Joseph a tradus prescurtarea lui Mormon a plăcilor mari ale lui Nefi. Martin Harris, care-l ajuta pe Joseph, a vrut să arate traducerea soţiei şi familiei sale. Fără tragere de inimă, profetul i-a permis lui Martin să împrumute cele 116 pagini ale manuscrisului care fuseseră transcrise până la acel moment. Cele 116 pagini au fost furate de la Martin şi, drept rezultat, plăcile, Urimul şi Tumimul şi darul de a traduce i-au fost luate, temporar, lui Joseph Smith (vezi D&L 3:14).

După ce Joseph a trecut printr-un proces de pocăinţă (vezi D&L 3:10), Domnul i-a spus să nu traducă din nou porţiunea pierdută (vezi D&L 10:30). În loc de aceasta, Domnul i-a poruncit să traducă plăcile mici ale lui Nefi (vezi D&L 10:41), care prezentau aceeaşi perioadă de timp. Domnul l-a înştiinţat pe Joseph că persoanele care luaseră cele 116 pagini le modificaseră şi plănuiau să le folosească pentru a-i discredita lucrarea (vezi D&L 10:10–19). Domnul prevăzuse aceste evenimente cu sute de ani înainte ca ele să se întâmple şi oferise o a doua cronică pentru a zădărnici planul lui Satana. (Vezi History of the Church, 1:20–23; D&L 10:38–46.)

Invitaţi cursanţii să citească în linişte 1 Nefi 9:6. Rugaţi-i să identifice doctrina pe care o predă Nefi în acest verset. Rugaţi un cursant să scrie următorul principiu pe tablă: Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile şi pregăteşte o cale pentru înfăptuirea tuturor lucrărilor Sale.

Cum ne poate fi de folos cunoaşterea faptului că „Domnul cunoaşte toate lucrurile de la început”? (1 Nefi 9:6; vezi, de asemenea, 2 Nefi 9:20; Cuvintele lui Mormon 1:7.)
În ce fel vă poate influenţa această doctrină felul în care trăiţi? (Pe măsură ce cursanţii răspund la această întrebare, vă puteţi împărtăşi gândurile despre cum v-a întărit această doctrină credinţa, speranţa şi încrederea în Dumnezeu.)
Cum vă poate ajuta această doctrină în timpul încercărilor voastre? (Un posibil răspuns ar fi că putem găsi alinare în încredinţarea că Dumnezeu poate vedea rezultatul încercărilor şi provocărilor noastre, chiar dacă noi nu putem. Şi că, prin Duhul Sfânt, El ne poate oferi tărie, alinare şi îndrumare pentru a depăşi sau îndura momentele dificile ale vieţii.)

Exprimaţi-vă convingerea că Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile, inclusiv ce este cel mai bine pentru fiecare dintre copiii Săi. Ajutaţi cursanţii să îşi dea seama că, de-a lungul vieţii lor, ei vor primi porunci şi inspiraţie de la Dumnezeu pe care s-ar putea să nu le înţeleagă pe deplin la început. Supunerea lor faţă de poruncile Domnului şi de îndemnurile Spiritului Sfânt le va binecuvânta vieţile, lor şi altora.

Comentarii şi informaţii generale

1 Nefi 6:4. „Dumnezeul lui Avraam, şi… Dumnezeul lui Isaac, şi… Dumnezeul lui Iacov”

Preşedintele Ezra Taft Benson a explicat că, atunci când scripturile menţionează Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, ele se referă la Isus Hristos: „Trebuie să avem în vedere cine a fost Isus înainte de a Se naşte. El a fost Creatorul tuturor lucrurilor, marele Iehova, Mielul jertfit înainte de întemeierea lumii, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. El a fost şi este Cel Sfânt al lui Israel” („Five Marks of the Divinity of Jesus Christ”, Ensign, dec. 2001, p. 10).

1 Nefi 9:6. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile de la început

Putem avea încredere că Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile. „Fără să cunoască toate lucrurile, Dumnezeu nu ar putea să salveze niciuna dintre creaţiile Sale; căci, prin intermediul cunoaşterii pe care o are despre toate lucrurile, de la început până la sfârşit, El poate oferi acea pricepere creaţiilor Sale, prin care ele devin părtaşe la viaţa veşnică; şi, dacă oamenii nu ar crede că Dumnezeu este atotştiutor, ar fi imposibil pentru ei să dea dovadă de credinţă în El” (Lectures on Faith [1985], p. 51-52).