Lecţia 49
Enos
Introducere
După ce a cugetat asupra cuvintelor tatălui său, Enos s-a rugat şi a primit iertarea păcatelor sale. Apoi, el s-a rugat pentru bunăstarea spirituală a nefiţilor şi lamaniţilor şi şi-a petrecut restul vieţii slujind pentru ca aceştia să fie salvaţi.
Sugestii pentru predare
Enos 1:1–8
După ce cugetă asupra cuvintelor tatălui său, Enos se roagă şi primeşte iertarea păcatelor sale.
Scrieţi pe tablă cuvintele sufletul meu flămânzea. Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment când le-a fost foarte foame.
-
Care sunt unele cuvinte pe care le-aţi folosi să descrieţi ce simţiţi când sunteţi flămânzi? (Cursanţii pot descrie foamea ca fiind un sentiment de goliciune, durere, slăbiciune sau dorinţa de a te simţi sătul.)
-
Ce poate o persoană să sugereze prin expresia „sufletul meu flămânzea”? (Sentimente de goliciune spirituală, durere sau slăbiciune ori o dorinţă de a fi sătulă spiritual.)
Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment când sufletele lor au flămânzit. Explicaţi că, astăzi, vor studia despre experienţa unei persoane al cărei suflet flămânzea. Expuneţi ilustraţia „Enos rugându-se” (62604; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 72).
-
Ce ştiţi despre persoana din ilustraţie? (Dacă respectivii cursanţi nu sunt siguri, explicaţi că aceasta este o ilustraţie cu Enos, care era un nepot al lui Lehi şi al Sariei şi fiul lui Iacov. I-au fost încredinţate plăcile mici la puţin timp înainte de moartea tatălui său [vezi Iacov 7:27].)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Enos 1:1, 3. Rugaţi membrii clasei să găsească modul în care Iacov l-a influenţat pe Enos. Invitaţi câţiva cursanţi să spună membrilor clasei ce au găsit.
Expuneţi, pe tablă, următoarea planşă. (Pentru a economisi timp, puteţi să expuneţi planşa pe tablă înainte de începerea orei.) Planşa este întocmită pentru a ajuta grupuri de cursanţi să se concentreze asupra anumitor amănunte legate de experienţa lui Enos atunci când studiază Enos 1:2–8.
|
Ce a dorit Enos |
Ce a făcut Enos |
Rezultatele acţiunilor lui Enos |
|---|---|---|
Explicaţi că, în timp ce Enos se gândea la învăţăturile tatălui său, el a avut parte de sentimente spirituale care l-au condus să facă anumite lucruri, care, apoi, au dus la anumite rezultate în viaţa sa.
Împărţiţi clasa în trei grupuri. Citiţi, cu glas tare, Enos 1:2–8. Pe măsură ce citiţi, rugaţi primul grup să caute expresii care indică dorinţele lui Enos. Invitaţi al doilea grup să găsească ce a făcut Enos. Rugaţi al treilea grup să găsească rezultatele dorinţelor şi acţiunilor lui Enos. (Subliniaţi faptul că versetele enumerate în planşă conţin informaţii necesare însărcinării fiecărui grup.)
După ce aţi terminat de citit Enos 1:2–8, invitaţi cursanţii din primul grup să spună expresiile pe care le-au găsit legat de dorinţele lui Enos. În timp ce cursanţii menţionează aceste expresii, rugaţi-i să le scrie pe tablă. Puteţi îndemna cursanţii să marcheze aceste expresii în scripturile lor. Cursanţii pot menţiona expresii precum „iertarea păcatelor mele”, „viaţa veşnică” şi „bucuria sfinţilor”.
După ce prima coloană este completată, rugaţi membrii clasei să revadă începutul din Enos 1:4. Rugaţi-i să identifice sentimentele avute de Enos legat de cuvintele tatălui său „despre viaţa veşnică şi despre bucuria sfinţilor [care] au coborât adânc în inima [lui]” (Enos 1:3). Cursanţii trebuie să remarce expresia „şi sufletul meu flămânzea”. (Puteţi îndemna cursanţii să marcheze această expresie în scripturile lor.)
-
În ce fel cugetarea asupra învăţăturilor unui profet cu privire la viaţa veşnică şi la bucuria sfinţilor poate face ca sufletul unei persoane să flămânzească? (Poate ajuta o persoană să dorească să fie demnă de a fi în prezenţa Domnului şi să dorească fericirea care rezultă datorită vieţii trăite conform Evangheliei.)
Subliniaţi faptul că Enos a dorit, de asemenea, iertarea păcatelor sale. Explicaţi că expresia „sufletul meu flămânzea” poate indica un sentiment de goliciune spirituală din cauza păcatului. Poate indica şi dorinţa unei persoane de a se apropia mai mult de Domnul şi de a învăţa despre El.
-
De ce ne face păcatul să ne simţim goi din punct de vedere spiritual? (Păcatul face ca Duhul Sfânt să se retragă de la noi iar noi ne simţim depărtaţi de Domnul.)
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să găsească legătura dintre experienţa lui Enos şi ei înşişi, rugaţi-i să se gândească dacă au unele dintre sentimentele de foamete spirituală descrise de Enos.
Pentru a-i ajuta pe membrii clasei să observe ce a făcut Enos pentru a-şi potoli foamea spirituală, rugaţi cursanţii din al doilea grup să spună ce au găsit şi să-şi scrie răspunsurile pe tablă. Răspunsurile trebuie să includă următoarele: „lupta… în faţa lui Dumnezeu”, „am strigat către El în rugăciune fierbinte” şi „[am exercitat credinţă] în Hristos”.
-
În ce fel expresia „lupta… în faţa lui Dumnezeu” descrie efortul unei persoane de a primi iertarea păcatelor? (Subliniaţi faptul că Enos nu s-a luptat cu Dumnezeu, ci în faţa lui Dumnezeu în rugăciune. Această luptă indică strădania lui Enos de a arăta Tatălui Ceresc sinceritatea dorinţelor sale şi a bunăvoinţei de a se pocăi făcând schimbările necesare în viaţa sa.) De ce este cuvântul lupta unul bun pentru a descrie eforturile noastre de a ne pocăi?
-
În Enos 1:4, ce dovezi găsiţi despre faptul că Enos era sincer când a căutat să obţină iertarea pentru păcatele sale? (Puteţi ajuta cursanţii să înţeleagă că implorare înseamnă a cere umil şi cu dorinţă mare.)
-
În ce moduri ne putem arăta sinceritatea când căutăm să obţinem iertare de la Domnul? (Puteţi sublinia faptul că rugăciunile noastre nu trebuie să fie la fel de lungi ca cea a lui Enos, dar ele trebuie să fie sincere.)
Pentru a-i ajuta pe membrii clasei să observe rezultatele acţiunilor lui Enos, rugaţi cursanţii din al treilea grup să spună ce au găsit şi să-şi scrie răspunsurile pe tablă. Răspunsurile trebuie să includă următoarele: „păcatele tale îţi sunt iertate”, „vina mea a fost ştearsă” şi „credinţa ta te-a făcut întreg”. (Puteţi explica faptul că a fi făcut întreg înseamnă a fi vindecat sau purificat de păcat.)
-
Potrivit celor relatate în Enos 1:7–8, ce a făcut posibil ca Enos să fie iertat şi făcut întreg? (Credinţa lui în Isus Hristos.)
-
Ce lecţii putem învăţa de la Enos despre procesul primirii iertării pentru păcatele noastre? (Pe lângă alte adevăruri menţionate de cursanţi, fiţi siguri că ei înţeleg că, atunci când ne exercităm credinţa în Isus Hristos, păcatele noastre pot fi iertate şi putem fi făcuţi întregi.) De ce este necesară exercitarea credinţei în Isus Hristos pentru a primi aceste binecuvântări? (Isus Hristos a ispăşit pentru păcatele noastre. Doar prin intermediul ispăşirii Sale putem fi făcuţi întregi.)
-
Potrivit celor relatate în Enos 1:5–6, cum a ştiut Enos că a fost iertat? (Puteţi sublinia faptul că glasul menţionat în Enos 1:5 a fost un glas care a venit în mintea lui Enos [vezi Enos 1:10].)
-
Cum puteţi să ştiţi că aţi fost iertaţi de păcatele voastre?
În timpul discuţiei legate de ultima întrebare de mai sus, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:
„Odată ce ne-am pocăit cu adevărat, Hristos va îndepărta greutatea vinovăţiei pentru păcatele noastre. Putem şti pentru noi înşine, că am fost iertaţi şi curăţaţi. Duhul Sfânt ne va confirma aceasta; El este Cel care sfinţeşte. Nicio altă mărturie a iertării nu poate fi mai măreaţă” („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 101).
-
De ce ne ajută să ştim că Hristos va lua povara vinovăţiei pentru păcatele noastre după ce ne-am pocăit cu adevărat?
Rugaţi cursanţii să mediteze, în gând, la următoarele întrebări:
-
Când aţi simţit că Domnul v-a iertat păcatele?
-
Cum v-aţi exercitat credinţa în ispăşirea lui Isus Hristos?
-
Cum aţi ştiut că aţi fost iertaţi?
-
Aţi simţit de curând iertarea Domnului?
Depuneţi-vă mărturia că vom fi iertaţi când ne exercităm credinţa în Isus Hristos şi când ne pocăim cu adevărat de păcatele noastre. Datorită Salvatorului, vina noastră poate fi ştearsă şi putem fi făcuţi întregi.
Enos 1:9–27
Enos se roagă pentru bunăstarea spirituală a nefiţilor şi lamaniţilor şi slujeşte cu sârguinţă pentru ca aceştia să fie salvaţi.
Desenaţi următoarea diagramă pe tablă. Explicaţi că, după ce Enos s-a rugat pentru el, s-a mai rugat şi pentru bunăstarea altora. Rugaţi cursanţii să lucreze în echipe de câte doi. Invitaţi cursanţii din fiecare echipă să citească, pe rând, cu glas tare, din Enos 1:9–14. Rugaţi-i să identifice cele două grupuri de oameni pentru care Enos s-a rugat şi pentru ce s-a rugat. După ce cursanţii au spus ce au învăţat, adăugaţi cuvintele nefiţi şi lamaniţi în locul semnelor de întrebare din diagramă.
-
Potrivit celor relatate în Enos 1:14, care erau intenţiile lamaniţilor faţă de nefiţi?
-
Ce învăţăm despre Enos din rugăciunea sa pentru lamaniţi?
Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Howard W. Hunter. Rugaţi cursanţii să asculte şi să remarce ce legătură are cu experienţa lui Enos:
„De fiecare dată când trăim binecuvântările ispăşirii în vieţile noastre, nu ne putem abţine să nu ne gândim cu îngrijorare la bunăstarea altora…
Un indiciu minunat al convertirii personale a unei persoane îl reprezintă dorinţa de a împărtăşi altora Evanghelia” (The Teachings of Howard W. Hunter, editată de Clyde J. Williams [1997], p. 248–249).
-
Ce legătură are această declaraţie cu experienţa lui Enos? (Enos a demonstrat că, atunci când primim binecuvântările ispăşirii lui Isus Hristos, noi vom dori să ajutăm pe alţii să primească salvare. Puteţi îndemna cursanţii să scrie acest principiu în scripturile lor.)
Rugaţi cursanţii să studieze, în gând, Enos 1:12, 15–20 şi să găsească ce a demonstrat Enos legat de relaţia dintre rugăciune, credinţă şi sârguinţă.
-
Ce credeţi că înseamnă să te rogi în credinţă?
-
Potrivit celor relatate în Enos 1:12, 19–20, cum a arătat Enos sârguinţă în timpul rugăciunii şi după aceasta?
-
Ce putem învăţa despre rugăciune din exemplul lui Enos? (Cursanţii trebuie să observe că Domnul răspunde rugăciunilor noastre conform credinţei şi sârguinţei noastre.)
Pentru a ajuta cursanţii să găsească modalităţi prin care pot urma exemplul lui Enos, scrieţi următoarele declaraţii pe tablă sau oferiţi-le sub formă de foi de prezentare. Rugaţi cursanţii să aleagă o declaraţie şi să răspundă la ea scriind în jurnalele pentru studiul scripturilor.
-
Asemenea lui Enos, eu doresc să primesc iertarea păcatelor mele. Voi arăta Domnului că dorinţa mea e sinceră prin…
-
Asemenea lui Enos, eu doresc să-i ajut pe membrii familiei mele şi pe prietenii mei să vină la Hristos. O persoană pe care voi căuta s-o ajut este … Voi căuta să ajut această persoană prin…
-
Enos s-a rugat pentru lamaniţi, consideraţi a fi duşmanii lui. Asemenea lui Enos, vreau să arăt dragostea Domnului faţă de aceia care nu sunt amabili cu mine. Un mod prin care voi face aceasta este…
După ce cursanţii au terminat de scris, rugaţi un cursant să citească Enos 1:26–27. Invitaţi membrii clasei să caute dovada bucuriei trăite de Enos datorată eforturilor sale. După ce cursanţii spun ce au găsit, îndemnaţi-i să ducă la îndeplinire ce au scris în jurnalele pentru studiul scripturilor. Depuneţi-vă mărturia că, atunci când ne exercităm credinţa în Isus Hristos, putem avea parte de iertare şi bucurie, iar dorinţa noastră de a-i ajuta pe alţii să vină la Hristos va creşte.
Comentarii şi informaţii generale
Enos 1:2. „[Am primit] iertarea păcatelor mele”
Enos nu a menţionat natura sau gravitatea păcatelor sale, însă a descris procesul pocăinţei pe care toţi trebuie să-l urmăm pentru a primi iertare divină. Preşedintele Spencer W. Kimball a spus:
„Mereu mi-a plăcut povestea lui Enos, care a avut multă nevoie de ajutor. Asemenea nouă tuturor – căci niciunul dintre noi nu este perfect – el s-a rătăcit spiritual. Nu ştiu cât de întunecate îi erau păcatele, însă el a scris: «Vă voi spune vouă despre lupta pe care am avut-o în faţa lui Dumnezeu înainte de a primi iertarea păcatelor mele» [Enos 1:2]…
Ce binecuvântare şi bucurie avem, fiecare dintre noi, să ştim că Tatăl nostru trăieşte şi că ne iubeşte, că ne iartă când ne pocăim, că doreşte mereu să ajute şi să ofere dragoste copiilor Săi preaiubiţi” („Pray Always”, Ensign, oct. 1981, p. 6).