Alma 14

Introducere

După ce i-au auzit predicând pe Alma şi Amulec, unii oameni din Amoniha au crezut şi s-au pocăit. Cei mai mulţi dintre oameni erau furioşi şi au căutat să-i distrugă pe Alma, Amulec şi pe aceia care credeau cuvintele lor. Alma şi Amulec au fost arestaţi, judecaţi şi, în cele din urmă, duşi la închisoare. Oamenii ticăloşi din Amoniha i-au alungat pe bărbaţii care credeau şi le-au ars pe soţiile lor, pe copiii lor şi scripturile în timp ce Alma şi Amulec au fost constrânşi să privească. După multe zile, Domnul i-a eliberat pe Alma şi Amulec din închisoare şi i-a distrus pe conducătorii ticăloşi din Amoniha.

Sugestii pentru predare

Alma 14:1–13

Alma şi Amulec sunt duşi la închisoare şi cetăţenii din Amoniha care cred sunt alungaţi sau arşi.

Invitaţi cursanţii să se gândească la greutăţile cu care s-au confruntat sau cu care se confruntă. Rugaţi, apoi, un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie:

„Adversitatea vine din surse diferite. Uneori vă confruntaţi cu încercări care sunt consecinţa propriei dumneavoastră mândrii şi nesupuneri. Aceste încercări pot fi evitate printr-o viaţă neprihănită. Alte încercări sunt pur şi simplu o parte naturală a vieţii şi pot apărea uneori şi când trăiţi în mod drept. De exemplu, puteţi trece prin încercări cum ar fi boala, nesiguranţa sau moartea celor dragi. Adversitatea poate apărea uneori din cauza alegerilor greşite făcute de alţii sau din cauza cuvintelor şi acţiunilor lor care provoacă suferinţă.

Succesul şi fericirea dumneavoastră, atât acum, cât şi în eternităţi, depind în mare măsură de răspunsul dumneavoastră la greutăţile vieţii” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 11).

Explicaţi că, în lecţia de azi, cursanţii vor discuta despre o relatare despre oameni care au trecut prin încercări dureroase. Cele mai multe dintre aceste încercări au fost provocate de alţii. Încurajaţi cursanţii să se gândească la modul în care adevărurile pe care le vor discuta în această lecţie li se aplică, indiferent de încercările cu care s-ar putea confrunta.

Scrieţi următoarele pe tablă:

Alma şi Amulec

Zeezrom

Bărbaţi convertiţi

Femei convertite şi copii

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 14:1–10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute exemple de suferinţe prin care au trecut persoanele menţionate pe tablă.

Ce suferinţe au îndurat aceste persoane? (Întocmiţi, pe tablă, o listă cu răspunsurile cursanţilor.)

Subliniaţi că, atunci când Amulec a văzut suferinţa femeilor şi copiilor, el a dorit să exercite puterea preoţiei pentru a-i salva. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 14:11 şi rugaţi membrii clasei să caute răspunsul lui Alma la cererea lui Amulec.

De ce a permis Domnul ca acele femei şi acei copii să fie arşi? (Domnul a permis ca oamenii să sufere pentru ca moartea lor să stea ca mărturie împotriva celor care i-au ucis. Vezi, de asemenea, Alma 60:13.)
Potrivit cuvintelor lui Alma, cum aveau să fie binecuvântaţi femeile şi copiii pentru încrederea lor în Domnul?

Ar putea fi necesar să subliniaţi că în această situaţie anume, Domnul a voit să permită ca oamenii să sufere. Totuşi, nu se întâmplă întotdeauna aşa. Asiguraţi cursanţii că Domnul îi iubeşte şi doreşte ca ei să fie fericiţi şi să aibă pace în vieţile lor. Dacă sunt răniţi sau abuzaţi în vreun fel, ei trebuie să ceară ajutorul unui părinte sau al unui conducător al Bisericii pentru a putea rezolva problema.

Care sunt alte motive pentru care Domnul ar putea permite ca noi să suferim? (Printre răspunsuri ar putea fi acelea că El doreşte ca noi să înţelegem consecinţele unei hotărâri lipsite de înţelepciune, că El doreşte ca noi să învăţăm să fim răbdători, că El doreşte ca noi să învăţăm să fim empatici faţă de alţii care suferă şi că El doreşte ca noi să înţelegem că noi trebuie să ne bizuim pe El.)

Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Când ne încredem în Domnul, El ne întăreşte în timpul încercărilor noastre. Rugaţi, apoi, un cursant să citească, cu glas tare, Alma 14:12–13.

În ce fel arată cuvintele lui Alma încrederea sa în Domnul?

Puteţi ruga un cursant să citească următoarele declaraţii ale vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Exemplul lui Alma şi Amulec este strălucit. Deşi se străduiau să facă bine oamenilor din Amoniha, ei au fost duşi la închisoare. Amulec a avut încredere în însoţitorul său mai experimentat, Alma, care l-a condus spre o mai mare încredere în Domnul. Obligat să privească femei şi copii mistuiţi de foc, Amulec a spus: «S-ar putea ca ei să ne ardă şi pe noi». Alma a răspuns: «Să fie potrivit voinţei Domnului» – un principiu vital. «Dar… lucrarea noastră nu este terminată; de aceea, ei nu ne vor arde» [Alma 14:12–13; subliniere adăugată]” („To Be Healed”, Ensign, mai 1994, p. 8).

„În această viaţă învăţăm ce este încrederea profundă – încrederea în Isus Hristos… A avea încredere înseamnă a te supune de bunăvoie, fără a cunoaşte sfârşitul de la început (vezi Proverbele 3:5–7). Pentru a da rod, încrederea dumneavoastră în Domnul trebuie să fie mai puternică şi mai rezistentă decât încrederea în propriile sentimente şi propria experienţă” („Trust in the Lord”, Ensign, nov. 1995, p. 17).

Explicaţi că, în Alma 14:14–29, cursanţii vor vedea mai multe exemple ale încrederii lui Alma şi Amulec în Domnul. Ei vor vedea, de asemenea, cum i-a întărit Domnul pentru ca ei să poată face lucrarea Sa.

Alma 14:14–29

Domnul îi eliberează pe Alma şi Amulec din închisoare şi distruge mulţi conducători ticăloşi din Amoniha.

Împărţiţi cursanţii în două grupuri egale. Rugaţi un grup să cerceteze Alma 14:14–19 iar pe celălalt grup să cerceteze Alma 14:20–25. Rugaţi ambele grupuri să caute suferinţele pe care Alma şi Amulec le-au îndurat din pricina conducătorilor ticăloşi din Amoniha. După ce cursanţilor li s-a oferit timpul necesar pentru a le citi, rugaţi-i să împărtăşească ce au aflat. Întocmiţi, pe tablă, o listă cu răspunsurile lor sub „Alma şi Amulec”.

Care dintre aceste încercări ar fi fost cele mai grele pentru voi? De ce?
Când aţi văzut oameni trecând prin încercări chiar dacă ei se străduiau să fie neprihăniţi?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 14:25–29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a făcut Domnul pentru a-i elibera pe Alma şi Amulec din închisoare. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să identifice şi să înţeleagă principiile din aceste versete, adresaţi câteva sau toate întrebările de mai jos:

De ce au putut Alma şi Amulec să primească putere şi tărie de la Domnul? (Vezi Alma 14:26, 28.)
Ce principii putem învăţa din experienţa trăită de Alma şi Amulec în închisoare? (Răspunsurile cursanţilor ar putea varia, dar ele trebuie să reflecte adevărul că dacă noi Îl chemăm cu credinţă pe Domnul, El ne va întări în suferinţele noastre şi ne va elibera în felul Său şi la timpul stabilit de El. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze expresii din Alma 14:26, 28, care indică acest principiu.)
Care sunt unele modalităţi în care oamenii îşi pot exercita credinţa în Isus Hristos în momentele grele?

Invitaţi cursanţii să împărtăşească experienţe pe care le-au trăit şi în care au fost martori ai tăriei pe care o putem primi în viaţă când ne exercităm credinţa în Isus Hristos şi aşteptăm umili hotărârea Sa. Ei pot împărtăşi experienţe personale sau experienţe din vieţile oamenilor pe care îi cunosc. Şi dumneavoastră puteţi împărtăşi o experienţă din viaţa personală sau din viaţa unei persoane cunoscute.

Încheiaţi depunând mărturie despre puterea Domnului de a ne da tărie şi a ne elibera de încercări în felul Său şi la timpul stabilit de El. Asiguraţi cursanţii că, atunci când ne încredem în voinţa Domnului, El ne va mări tăria şi puterea de a îndura greutăţile.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 14:7-11. „Domnul îi primeşte pe ei sus la El Însuşi”

Deşi ne îndurerează moartea celor neprihăniţi, ne bucurăm ştiind de răsplata lor în lumea spiritelor (vezi Alma 40:12) şi care va fi starea lor în împărăţia celestială (vezi D&L 76:50-70). Domnul a spus: „Aceia care mor în Mine, nu vor gusta moartea, pentru că ea va fi dulce pentru ei” (D&L 42:46). Preşedintele Joseph F. Smith a explicat:

„Este adevărat că sunt destul de slab încât să plâng la moartea prietenilor mei şi rudelor mele. Poate vărs lacrimi când văd durerea altora. Am înţelegere în suflet pentru copiii oamenilor. Pot plânge cu ei când ei plâng; mă pot bucura cu ei când ei se bucură; dar nu am niciun motiv să jelesc, nici să fiu trist pentru că moartea vine în lume… Toată teama de această moarte a fost îndepărtată din rândul sfinţilor din zilele din urmă. Ei nu au frică de moartea temporală, pentru că ei ştiu că, aşa cum moartea a venit asupra lor din cauza încălcării lui Adam, tot aşa, prin neprihănirea lui Isus Hristos, va veni viaţa asupra lor şi, deşi vor muri, ei vor trăi din nou. Având această cunoaştere, ei au bucurie chiar şi în moarte, pentru că ştiu că se vor ridica din nou şi se vor întâlni dincolo de mormânt” (în Conference Report, oct. 1899, p. 70).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Uneori, oamenii Domnului sunt hărţuiţi şi persecutaţi. Uneori, El îi lasă, în mod deliberat, pe sfinţii Săi credincioşi să zăbovească şi să sufere, atât în trup, cât şi în spirit, pentru a-i încerca în toate lucrurile şi a vedea dacă ei vor rămâne în legământul făcut cu El, chiar până la moarte, pentru ca ei să poată fi găsiţi demni de viaţa veşnică. Dacă aceasta este soarta vreunuia dintre noi, aşa să fie” („The Dead Who Die in the Lord”, Ensign, nov. 1976, p. 108).