Lecţia 113

Helaman 13

Introducere

Cu câţiva ani înainte de naşterea Salvatorului, Domnul a trimis un profet lamanit, numit Samuel, pentru a predica pocăinţă către nefiţi. El a declarat nefiţilor, în Zarahemla, veştile bune de mântuire prin ispăşirea lui Isus Hristos. De asemenea, el i-a înfruntat cu privire la respingerea profeţilor şi înclinaţia lor de a căuta fericirea în nedreptate. El i-a avertizat despre distrugerea care urma să vină asupra lor dacă ei nu se pocăiau.

Sugestii pentru predare

Helaman 13

Samuel îi avertizează pe nefiţi despre distrugerea lor, dacă ei nu se pocăiesc.

Înaintea de începerea orei, pregătiţi foile de prezentare care se găsesc la sfârşitul acestei lecţii. Puteţi să tăiaţi foile în trei, pe fiecare bucată de hârtie având câte o sarcină pentru fiecare grup. De asemenea, înainte de începerea orei, copiaţi, pe tablă, următorul rezumat al capitolului Helaman 13.

Helaman 13:1–4. Domnul îl cheamă pe Samuel Lamanitul să predice nefiţilor.

Helaman 13:5–23. Samuel îi avertizează pe nefiţi despre distrugerea care va veni asupra lor dacă nu se pocăiesc.

Helaman 13:24–39. Samuel îi avertizează pe oameni despre consecinţele respingerii profeţilor şi refuzului de a se pocăi.

Începeţi lecţia expunând ilustraţia „Samuel Lamanitul pe zid” (62370; Cartea cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 81). Întrebaţi-i pe cursanţi dacă ştiu de ce voiau nefiţii să-l ucidă pe Samuel. După ce cursanţii răspund, explicaţi că Helaman 13–16 conţine relatarea despre profetul lamanit Samuel. Această relatare este unică deoarece, pentru prima oară în Cartea lui Mormon, învăţăm despre un profet lamanit care îi cheamă pe nefiţi la pocăinţă. În acea perioadă, lamaniţii erau mai drepţi decât nefiţii. Referiţi-vă la rezumatul de pe tablă pentru a oferi cursanţilor o scurtă privire de ansamblu a capitolului Helaman 13.

Împărţiţi clasa în trei grupuri. (Dacă este posibil, fiecare grup trebuie să aibă un număr egal de cursanţi.) Daţi fiecărui cursant un exemplar al foii pe care se găseşte sarcina repartizată grupului (care se află la sfârşitul lecţiei). Spuneţi-le cursanţilor să studieze, în mod individual, o parte din Helaman 13 şi, apoi, să predea unii altora ce au învăţat. Rugaţi fiecare cursant să se pregătească să predea principiile din pasajul din scripturi care le-a fost desemnat şi să pregătească răspunsuri la întrebările care le însoţesc. Acordaţi cursanţilor timp să scrie răspunsurile lor. (Această activitate va permite tuturor cursanţilor să participe şi va asigura o atmosferă de încredere în care cursanţii pot împărtăşi sentimente, gânduri şi mărturii unul altuia.)

După ce cursanţilor li s-a acordat suficient timp să studieze individual, repartizaţi-i să lucreze în grupuri de câte trei. Dacă este posibil, fiecare grup trebuie să includă un cursant care a studiat Helaman 13:1–7, 11, unul care a studiat Helaman 13:17–23 şi unul care a studiat Helaman 13:24–33. Acordaţi suficient timp fiecărui cursant să-şi împărtăşească răspunsurile celorlalţi membri din grup. În timpul discuţiilor din grupurile mici, plimbaţi-vă prin clasă şi urmăriţi răspunsurile cursanţilor. După cum este potrivit, adăugaţi observaţiile dumneavoastră la discuţiile pe care le auziţi.

După ce cursanţii au avut timp suficient pentru a-şi preda unii altora, invitaţi câţiva dintre ei să împărtăşească întregii clase un adevăr sau un principiu pe care l-au învăţat de la alt cursant în timpul activităţii.

Permiteţi-le cursanţilor să exprime ceea ce au învăţat unul de la altul

Prin puterea Duhului Sfânt, cuvintele şi exprimările cursanţilor pot avea un impact important în inima şi mintea colegilor lor. Când îi rugaţi să exprime adevărurile pe care le-au învăţat unul de la altul, dumneavoastră îi ajutaţi să cultive o atmosferă de dragoste, respect şi unitate.

Rezumaţi Helaman 13:9–14 explicând că nefiţii urmau să fie distruşi după 400 de ani (vezi Helaman 13:9–10) şi că singurul motiv pentru care nu fuseseră încă distruşi era acela că printre ei încă trăiau oameni drepţi (vezi Helaman 13:13–14). Depuneţi mărturie că Samuel a fost trimis la nefiţi de către Domnul şi că el a vorbit cuvintele pe care Domnul le-a pus în inima lui în timp ce i-a invitat pe nefiţi să se pocăiască şi să se întoarcă la Domnul (vezi Helaman 13:11).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Helaman 13:27–28. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească textul şi să caute ceea ce răspunseseră nefiţii profeţilor neadevăraţi.

• Potrivit celor relatate de Samuel, cum au răspuns nefiţii celor care propovăduiau lucruri false? De ce credeţi că unii au acceptat predica lui şi alţii au respins-o?

• În ce fel sunt declaraţiile şi atitudinile despre care citim în Helaman 13:27 vizibile în zilele noastre?

Rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:

„Modul în care răspundem la cuvintele unui profet în viaţă când ne spune ceea ce trebuie să ştim, dar nu vrem ascultăm, este un test al credinţei noastre” („Fourteen Fundamentals in Following the Prophet” [cuvântare rostită la o adunare de devoţiune din cadrul UBY, 26 febr. 1980], p. 3–4, speeches.byu.edu).

• Care dintre sfaturile profeţilor poate fi dificil de urmat de către unii oameni în ziua de astăzi?

• Ce exemplu puteţi da despre un sfat profetic pe care aţi ales să-l urmaţi? Cum aţi fost binecuvântaţi când aţi urmat sfatul respectiv?

Invitaţi-i pe cursanţi să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor despre un mod prin care pot urma mai bine sfatul profeţilor în viaţă.

După ce li s-a acordat suficient timp pentru a scrie, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Helaman 13:33–37. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească textul, observând prin ce experienţe au trecut, în cele din urmă, nefiţii care nu s-au pocăit şi ce au spus despre ei înşişi. După aceea, rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Helaman 13:38. Rugaţi-i pe membrii clasei să caute tristul adevăr pe care Samuel l-a declarat cu privire la generaţiile viitoare ale nefiţilor.

• Ce adevăr trist a declarat Samuel despre viitoarele generaţii ale nefiţilor?

• Ce credeţi că avea în vedere Samuel când a spus că „zilele voastre de încercare au trecut”? (Generaţiile viitoare ale nefiţilor urmau să amâne pocăinţa lor până când va fi fost prea târziu pentru ei să se pocăiască. Şi, pentru că ei nu s-au pocăit, păcatele lor au dus la distrugerea lor.)

• Ce este rău în a căuta „fericire făcând nedreptate”? (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că adevărata fericire vine doar atunci când ţinem poruncile lui Dumnezeu).

• Care sunt unele dintre căile prin care oamenii caută fericire făcând nedreptate?

Amintiţi-le cursanţilor de o altă relatare din Cartea lui Mormon în care oamenii au persistat în răzvrătire şi ticăloşie până când inimile lor s-au împietrit în faţa influenţei Duhului Sfânt. (Exemplele îi includ pe Laman şi Lemuel, care au devenit „lipsiţi de sentimente” [1 Nefi 17:45] şi au refuzat să-L asculte pe Dumnezeu; şi regele Noe şi poporul său, care au refuzat să se pocăiască în ciuda avertizărilor profetului Abinadi.) Samuel a subliniat că refuzul nefiţilor de a se pocăi urma să ducă la distrugerea poporului lor în generaţiile viitoare.

Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că, la nivel personal, există speranţă pentru toţi cei care vor alege să se pocăiască. Prin pocăinţă, noi putem primi iertarea Domnului şi ne putem proteja inimile pentru a nu deveni împietrite. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă că putem reveni pe drumul cel drept prin pocăinţă, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:

„În timpul pregătirii mele pentru a deveni căpitan în cadrul aviaţiei, a trebuit să învăţ cum să pilotez un avion pe distanţe lungi. Zborurile peste oceanele imense, traversarea deşerturilor întinse şi zborurile de la un continent la altul necesită o planificare cu grijă pentru a asigura o sosire sigură la destinaţia stabilită. Unele dintre aceste zboruri fără oprire pot dura până la 14 ore şi acoperă aproape 14.500 km.

Există un moment de decizie important în timpul unor asemenea zboruri lungi, cunoscut de obicei sub numele de punctul de unde se poate face întoarcerea sigură. Până în acest punct avionul are combustibil suficient pentru a se întoarce şi a zbura în siguranţă până la aeroportul de unde a plecat. Dacă a depăşit punctul de întoarcere sigură, căpitanul nu mai are nicio opţiune şi trebuie să continue drumul. De aceea, acest punct este deseori cunoscut ca punctul de unde nu se mai poate face întoarcerea…

Satana vrea ca noi să gândim că, atunci când am păcătuit, am trecut de «punctul de unde nu se mai poate face întoarcerea» – că este prea târziu să schimbăm direcţia spre care ne îndreptăm… 

Pentru a ne face să ne pierdem speranţa, să ne simţim nenorociţi ca el şi să credem că nu mai putem fi iertaţi, Satana ar putea chiar să întrebuinţeze greşit cuvintele din scripturi care subliniază dreptatea lui Dumnezeu, pentru a insinua că nu există milă …

Hristos a venit să ne salveze. Dacă am luat-o pe un drum greşit, ispăşirea lui Isus Hristos ne poate da asigurarea că păcatul nu este un punct de unde nu se mai poate face întoarcere. O întoarcere sigură este posibilă dacă urmăm planul lui Dumnezeu pentru salvarea noastră” („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 99).

• Cum ar putea remarcile preşedintelui Uchtdorf să dea speranţă cuiva care a păcătuit?

Îndemnaţi-i pe cursanţi să mediteze la adevărurile pe care le-au discutat. Încurajaţi-i să acţioneze conform oricăror îndemnuri pe care le-au primit de la Duhul Sfânt. Depuneţi mărturie despre fericirea pe care o vor avea cei care acordă atenţie invitaţiei Domnului de a se pocăi.

Notă. Pregătiţi următoarele foi de prezentare pentru cele trei grupuri descrise la începutul lecţiei.

Grupul 1– Helaman 13:1–7, 11

Profeţii transmit mesajul pe care Dumnezeu îl pune în inimile lor.

1. Care versete simţiţi că ne învaţă acest adevăr?

2. Care a fost mesajul pe care Dumnezeu l-a pus în inima lui Samuel?

3. De ce credeţi că ar fi fost greu pentru Samuel să transmită acest mesaj?

4. Ce efect spera Samuel că va avea mesajul lui asupra nefiţilor?

5. Când aţi simţit că un părinte sau un conducător din Biserică a fost inspirat să vă transmită un mesaj? Cum v-a influenţat acesta?

6. Ce adevăruri suplimentare puteţi găsi în aceste versete?

Grupul 2 – Helaman 13:17–23

Când nu ne amintim de Domnul, riscăm să devenim mândri şi nedrepţi.

1. Care dintre versete simţiţi că ne învaţă acest adevăr?

2. Ce blestem a spus Samuel că va veni asupra nefiţilor dacă ei persistă în nedreptate?

3. La ce alte păcate a dus dragostea pentru bogăţii a nefiţilor?

4. Care sunt unele dintre lucrurile care duc la mândrie şi păcat dacă tinerii îşi îndreaptă inimile spre ele?

5. De ce credeţi că este esenţial să „vă aduceţi aminte de Domnul, Dumnezeul vostru, în lucrurile cu care El v-a binecuvântat” (Helaman 13:22)?

6. Ce adevăruri suplimentare puteţi găsi în aceste versete?

Grupul 3 – Helaman 13:24–33

Dacă respingem cuvintele profeţilor Domnului, vom avea parte de regrete şi durere.

1. Care versete credeţi că ne învaţă acest adevăr?

2. Potrivit celor relatate de Samuel, de ce i-au respins nefiţii pe adevăraţii profeţi?

3. De ce credeţi că unii oameni îi acceptă pe profeţii neadevăraţi, aşa cum a descris Samuel?

4. Care sunt unele dintre învăţăturile concrete ale profeţilor şi apostolilor în viaţă?

5. Care sunt unii „conducători nebuni şi orbi”(Helaman 13:29) pe care profeţii şi apostolii în viaţă ne-au avertizat să-i evităm?

6. Ce adevăruri suplimentare puteţi găsi în aceste versete?

Comentarii şi informaţii generale

Helaman 13:3. „Orice lucruri ar fi venit în inima sa”

Profetul Samuel nu şi-a luat răspunderea de a hotărî ce anume să predice nefiţilor. În Helaman 13:3, citim că el a propovăduit „orice lucruri ar fi venit în inima sa”. Preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a explicat modul în care primim, cel mai des, asemenea revelaţii:

„Revelaţiile se primesc sub formă de cuvinte pe care mai mult le simţim decât le auzim. Nefi le-a spus fraţilor săi nesupuşi, care au fost vizitaţi de un înger: «Eraţi lipsiţi de sentimente, aşa încât nu aţi putut să simţiţi cuvintele lui» [1 Nefi 17:45; subliniere adăugată].

Scripturile sunt pline de expresii precum: «Vălul a fost ridicat de pe mintea noastră şi ochii înţelegerii noastre s-au deschis» [D&L 110:1] sau «Eu îţi voi spune ţie, în inima şi în mintea ta» [D&L 8:2] sau «Eu ţi-am luminat mintea» [D&L 6:15] sau «Spuneţi gândurile pe care am să vi le pun în inima voastră» [D&L 100:5]. Există sute de versete care ne învaţă despre revelaţie” („Personal Revelation: The Gift, the Test, and the Promise”, Ensign, nov. 1994, p. 60).

Helaman 13:23-29. Să-l urmăm pe profetul în viaţă

Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a subliniat importanţa faptului de a-i urma pe profeţii şi apostolii în viaţă:

„Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, vă rog să daţi atenţie acelor lucruri predate de conducătorii Bisericii… Puneţi în practică învăţăturile care vă vor ajuta pe dumneavoastră şi pe membrii familiei dumneavoastră. Fie ca noi toţi, indiferent de situaţiile din familie, să ducem acasă învăţăturile profeţilor şi apostolilor pentru a întări relaţiile dintre noi şi Tatăl din Ceruri şi Domnul Isus Hristos. Vă promit, în numele Domnului că, dacă veţi asculta nu numai cu urechile, ci şi cu inima, Duhul Sfânt vă va arăta adevărul mesajelor adresate de [preşedintele Bisericii], de către consilierii dânsului, de către apostoli şi de către alţi conducători ai Bisericii. Spiritul vă va ajuta să ştiţi ce trebuie să faceţi, ca indivizi şi ca familii, pentru a urma sfatul nostru, pentru ca mărturiile dumneavoastră să se întărească şi pentru ca să aveţi pace şi bucurie” („Cuvântul Lui îl veţi primi”, Liahona, iulie 2001, p. 82).

Helaman 13:38. Fericirea nu poate fi găsită făcând ticăloşii

Samuel i-a avertizat pe nefiţi că, dacă persistau în căutarea fericirii făcând ticăloşii, ei aveau să fie distruşi. Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus că fericirea vine numai prin neprihănire:

„Aţi observat cum lucrează Satana pentru a atrage mintea şi sentimentele cu imagini strălucitoare, cu muzică dată la maximum şi cu stimularea fiecărui simţ fizic până la exagerare? Se străduieşte, cu sârguinţă, să umple viaţa cu activităţi, cu distracţie şi cu îndemnuri, astfel încât o persoană să nu poată cântări consecinţele invitaţiilor sale ispititoare. Gândiţi-vă la aceasta. Unii sunt ispitiţi să încalce cele mai importante porunci ale lui Dumnezeu, din cauza unor acţiuni ispititoare, care sunt prezentate ca fiind acceptabile. Sunt făcute să pară atractive, chiar dezirabile. Nu par să aibă consecinţe grave, ci, mai degrabă par a aduce bucurie trainică şi fericire. Dar recunoaşteţi că acele spectacole sunt controlate de scenarii şi de actori. Rezultatul hotărârilor luate este, de asemenea, manipulat pentru a fi aşa cum doreşte producătorul.

În viaţă, nu se întâmplă aşa. Da, libertatea morală de a alege vă permite să alegeţi ceea ce doriţi, dar nu puteţi controla rezultatul acelor alegeri. Spre deosebire de falsele creaţii ale omului, Tatăl nostru din Cer stabileşte consecinţele alegerilor noastre. Supunerea va aduce fericire, în timp ce încălcarea poruncilor Lui n-o va aduce” („Cum să trăieşti drept în mijlocul răului care se extinde”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 102).

Helaman 13:38. „Mult prea târziu”

Preşedintele Spencer W. Kimball a spus:

„Este adevărat că marele principiu al pocăinţei este întotdeauna disponibil, dar pentru cei ticăloşi şi rebeli există mari rezerve cu privire la această declaraţie. De exemplu, păcatul duce, în mod deosebit, la obişnuinţă şi, uneori, îi împinge pe oameni spre punctul tragic de unde nu există întoarcere. Fără pocăinţă, nu poate exista iertare, iar fără iertare toate binecuvântările eternităţii sunt în pericol de a fi pierdute. Pe măsură ce păcătosul se adânceşte din ce în ce mai mult în păcatul lui şi greşeala este ascunsă mai adânc, iar dorinţa de schimbare scade, disperarea devine din ce în ce mai mare şi el alunecă tot mai jos până când fie nu vrea să urce înapoi, fie şi-a pierdut puterea de a mai face acest lucru” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 117).